2,905 matches
-
Își face din aceste flori buchete; Își Împodobește cu ele părul; Își parfumează sânul; le mestecă petalele așa cum fac fetele tinere cu petalele de trandafiri. Îmbibată treptat cu sucuri veninoase, ea Însăți a devenit o otravă vie ce neutralizează toate otrăvurile. Frumusețea sa, ca și aceea a plantelor din grădină, are În ea ceva neliniștitor, fatal și morbid; părul ei, de un negrualbastru, contrastează În chip sinistru cu pielea sa, de-o paloare mată și verzuie, pe care se conturează puternic
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aceste imagini devoratoare... când o aud pe micuța I: Eu plec În cameră! s-a făcut rece și trebuie să fiu la rugăciunea de seară. De ce această poveste!? Găsesc că are ceva din falsa realitate În care trăim, ceva din otrăvurile pe care ni le inoculează - zi de zi - o adunătură de parveniți care au nevoie de suflete nevinovate, oferite drept ofrandă pentru Împlinirea scopului lor machiavelic. Dar câte Înterpretări nu pot avea metaforele folosite de către autor În aceste povestiri. O
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
despre examenul care trebuie dat pentru a veni aici și a rezista tuturor canoanelor. Da! Călcasem pe un teren virgin, care și arăta frumusețea exterioară, dar interiorul era necunoscut pentru cei aflați doar În trecere. Florile nu purtau parfumuri otrăvitoare... otrava era chiar În mintea celor ce sperau că vor prinde un loc În rai... ... Altă zi... M-a chinuit durerea de spate, dar după dușul fierbinte făcut seara, Înainte de a mă băga În pat, spre dimineață, am constatat că-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Situație destul de similară cu sărăcia din România. Diferență de accente. Istoria celor două țări vecine pare, privită din Australia, o istorie comună. Acasă ne-am mânca de vii, ungurii cu românii din Transilvania, îi spun femeii din dreapta mea. "Din această otravă trăiesc bine politicienii. Așa câștigă alegerile", spune Kati cu un fel de nostalgie în voce. O îmbrățișez. Îmi zâmbește. Șofează cu dezinvoltură. Ajungem pe plajă. Parchează mașina. Scoate un pat și două scaune pliante din portbagaj. "Ce vrei cu astea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
agitată, simte cum tot interiorul i se prăbușește. E în casa ei, lângă copilul ei și are sentimentul animalului dus la abator. Cum a ajuns aici? În fiecare zi câte o picătură de nefericire, câte o șicană, ceva turnat ca otrava în ureche, pe nesimțite, te trezești că nu mai ai viață, putere, că bucuria ține de copilărie, că sensul vieții se îndepărtează de tine ca orizontul pe măsură ce fugi spre el. De fiecare dată când se întoarce acasă îi vine să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai, spune, spune fată dragă! - Mi-e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și-a cam lăsat caii slobozi pe toate câmpiile... - Poate acum i-a adus acasă, nu crezi!? - Ar fi bine, ar fi chiar foarte bine. - Însă bărbații din ziua de azi... Olga gândi că nu strica să pună și puțină otravă în cupa fericirii prietenei sale. În situația dată, Ina avea de partea ei tot cerul și pământul, pe când Olga se cufundase cu toată ființa în infern. Ea mască bine supărarea, dar se vedea limpede că era profund marcată de vestea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cum ne-am înțeles! Maistrul salută respectuos și ieși. Inginerul Georgescu, după ce vorbi un timp cu delegatul de la centru, închise biroul și porni spre casă. Tot drumul nu-i ieși din minte acea întâlnire neașteptată cu Olga. Ce ființă! Câtă otravă a fost în stare să pună în fiecare rostire! Dar voi ține minte: o să construiesc, așa cum i-am spus, o casă trainică, nu asta i-a fost urarea!? Se va convinge atunci că răutățile lansate pe scările Poștei Centrale pot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ar fi îndepărtat-o pe Ina de ea, dar acel vierme care scurma necontenit În conștiința sa o îndemna să-i cunoască viața Inei în toate amănuntele ei. Când se ivea câte o ocazie, mai strecura câte o picătură de otravă. Este știut că picătură cu picătură, se umple paharul. O curiozitate bolnăvicioasă îi tulbura multe clipe ale vieții. Ținând să fie cât mai firească în întregul ei comportament, era interesată de tot ce ținea de Ina și o iscodea cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
noi elemente, cu asiduitate, la acel plan misterios, neconturat încă, dar al cărui germen apăruse ca posibil în diabolica ei lucrare. Era ca și cum pe o plită încinsă dădea în clocot o oală plină nu cu apă, ci o fiertură cu otrăvuri pe care ea aștepta un moment anume să o răstoarne peste sufletul celor pe care îi acuza că o trimiseseră pe necunoscute drumuri... Lunile treceau și cu cât sarcina Inei avansa Olga o alimenta cu asigurări privind sprijinul, loialitatea și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
numai pe lupul cel rău. În drum spre holul principal, răsturnă o măsuță pe care se afla un pahar plin cu apă. Paharul se vărsă, sfărâmându-se în sute de cioburi. O fi paharul în care s-au adunat toate otrăvurile acumulate în sufletul meu de-a lungul timpului?, gândi Olga. Veni apoi lângă mama Inei și lângă Alex, șoptindule: - S-a trezit Ina, vă conduc la ea. - Dar băiețelul? - Dacă aveți puțină răbdare, o să-l vedeți... Copleșită de fapta ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de către Olga, chiar înainte de a părăsi orașul, care demonstrau că ea mai purta acea haină neagră a dușmăniei de care nu se debarasase. Intui că ura ei nu se estompase. În diverse ocazii aceasta strecurase abil câte o picătură de otravă, pentru a învenina climatul unei familii așezate pe făgașul normalității. Totuși, după primirea telegramei, a doua zi, dis-dedimineață, cei doi soți porniră spre Pitești. Tot drumul până la destinație, vorbiră despre unele probleme curente ale vieții lor de familie, evitând să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
el, de care lumea nu putea să-și dea seama. Un ceva drăcesc, un ceva criminal, un ceva fără putință de a fi depistat și înlăturat, reparat, ameliorat, vindecat. Ori, măcar, mergând spre vindecare. Acel ceva, se chema GELOZIE. Boala otrăvii otrăvurilor de pe lume. Nimic nu-i mai cumplit decât așa ceva! Nimic, oameni buni. și, o să vedeți, de ce spun asta. și, o să vă îngroziți. Casapu, că ăsta era numele său, Casapu Ion, chiar avea să nu-și dezmintă numele. Prin faptă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de care lumea nu putea să-și dea seama. Un ceva drăcesc, un ceva criminal, un ceva fără putință de a fi depistat și înlăturat, reparat, ameliorat, vindecat. Ori, măcar, mergând spre vindecare. Acel ceva, se chema GELOZIE. Boala otrăvii otrăvurilor de pe lume. Nimic nu-i mai cumplit decât așa ceva! Nimic, oameni buni. și, o să vedeți, de ce spun asta. și, o să vă îngroziți. Casapu, că ăsta era numele său, Casapu Ion, chiar avea să nu-și dezmintă numele. Prin faptă. Prin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să spicuim câteva „luări de poziție“: „ «Bufnița oarbă» e plein d’effets conștiente, foarte calculate, precise [...]. Fiecare pagină e condusă ca o partitură muzicală. Pasajele care par cele mai imaginare sunt chiar cele asupra cărora am muncit cuvânt cu cuvânt. Otrava, căci e otravă înăuntru, am distilat-o picătură cu picătură. Întâi mă întrebam ce voiam să spun, apoi căutam cea mai bună formă, tonul cel mai convenabil [...]. Unii [...] au crezut că personajul din «Bufnița oarbă» sunt eu. E adevărat, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
luări de poziție“: „ «Bufnița oarbă» e plein d’effets conștiente, foarte calculate, precise [...]. Fiecare pagină e condusă ca o partitură muzicală. Pasajele care par cele mai imaginare sunt chiar cele asupra cărora am muncit cuvânt cu cuvânt. Otrava, căci e otravă înăuntru, am distilat-o picătură cu picătură. Întâi mă întrebam ce voiam să spun, apoi căutam cea mai bună formă, tonul cel mai convenabil [...]. Unii [...] au crezut că personajul din «Bufnița oarbă» sunt eu. E adevărat, bineînțeles, eu sunt autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
iar ochii Îi erau plini de viață, doar amintirea lor mă tortura. Acum, insensibilă, rece, cu ochii închiși, venise să mi se abandoneze. Cu ochii închiși! Ea era aceea care îmi otrăvise întreaga viață. Nu, viața mea fusese dinainte destinată otrăvii. N-aș fi putut trăi altceva decât o viață otrăvită. Ea venise acum, aici, în camera mea, dăruindu-mi corpul și umbra Sa. Sufletul Ei fragil și trecător, fără legătură cu lumea terestră, se strecurase afară din negrele și vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai prețioasă putea să-i lase o baiaderă fiului ei? Vin roșu, elixir de moarte, dătător de liniște eternă! Ea însăși se poate să-și fi stors viața ca pe un ciorchine de strugure, lăsându-mi mie sucul, amestecat cu otrava care îl omorâse pe tatăl meu. Înțeleg acum cât de prețios era darul ei! Oare mai trăiește? Poate, la ora la care scriu, se află în piața unui oraș îndepărtat din India, dansând la lumina unei torțe, cu gesturi asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
i-o inspiram? Gesturile sale, înfățișarea? Afecțiunea pe care încă din copilărie i-o promisesem mamei sale? Sau toate la un loc? Nu, nu știu. Constat numai că femeia aceasta, târfa asta, vrăjitoarea asta, împrăștiase în toată ființa mea o otravă misterioasă care mă făcea să o doresc, ba, mai mult, făcea ca toți atomii corpului meu să aibă nevoie de atomii corpului său. Își strigau nevoia. Aspiram din tot sufletul să fiu numai eu cu ea, într-o insulă pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu asupra de măsură, actrița Olga Knipper, n-a mai apucat să se bucure de fericirea promisă, din cauza bolii. Am putea spune că de fapt, Cehov s-a Îndrăgostit cînd ...Începuse deja să moară - așa cum Hamlet a ucis abia cînd otrava-i intrase În sînge. Este mîhnitor să citești despre prima și ultima lui iubire, fracturată de inconveniențele bolii! Se dorea mereu lîngă Olga, dar doctorii Îi interziceau să plece la ea, din motive de sănătate. Și plămînii lui distruși Îl
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a luat ca să le desfiletăm, operațiune al dracului de migăloasă, cu atât mai mult cu cât trebuia executată tot cu ajutorul sforilor. Alte mijloace nu aveam la îndemână. Aproape de miezul nopții, am reușit să le răsturnăm în așa fel încât toată otrava să se scurgă frumușel în canal. De fapt nu toată otrava. Căci aici era tot șpilul. Substanța pe care aveau să o găsească domnii de la firma de dezinsecție, dimineață, trebuia să aibă același miros cu care erau obișnuiți, dar concentrația
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atât mai mult cu cât trebuia executată tot cu ajutorul sforilor. Alte mijloace nu aveam la îndemână. Aproape de miezul nopții, am reușit să le răsturnăm în așa fel încât toată otrava să se scurgă frumușel în canal. De fapt nu toată otrava. Căci aici era tot șpilul. Substanța pe care aveau să o găsească domnii de la firma de dezinsecție, dimineață, trebuia să aibă același miros cu care erau obișnuiți, dar concentrația trebuia să fie minimală, neletală pentru națiunea de gândaci ai universității
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că fericirea există, dar avem nevoie de vindecarea pesimismului cronic, implementat de secole în memoria celulară. Pesimismul aduce multă nemulțumire în viața noastră și se exprimă prin anumite comportamente toxice printre care: insatisfacția, nostalgia sau frica de schimbare. Toate aceste otrăvuri ne deformează percepția pe care o avem asupra realității și care ne împiedică să fim în acord cu noi însine și cu cei din jurul nostru. Ori, pentru a trece de la otrăvirea și agitația interioară la o liniște sau confort interior
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
trebuie să iei pastile toată viața, așa va fi doar cu mici excepții așa cum s-a întâmplat cu mine. Aceasta este puterea cuvântului dragii mei prieteni, cuvântul este acea sămânță care rodește cu timpul și ori este benefică, ori distructivă (otravă mentală). Se spune că prima dată a fost cuvântul și tot ce s-a înfăptuit până acum și se va înfăptui de acum înainte este gândit și scris de cineva. Cine vrea să analizeze acest aspect poate să o facă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
îmi întorc ochiul meu vigilent interior și privesc în urma ei și pe unde frica a trecut, nu a mai rămas nimic doar Eu. Am devenit așa curajoasă încât nu mai pot fi amăgită și dirijată de o minte intoxicată de otrăvurile timpului, am învățat să recunosc lucrurile care îmi aduc bucurie, am învățat să înțeleg capcanele gândirii mele, am învățat să-mi liniștesc când vreau vârtejurile și agitația mental, am trezit simțurile fizice și spiritual, prin uniune cu natura și găsirea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]