1,143 matches
-
de-al Doilea Război Mondial. Victor Aurelian Săhleanu s-a nascut sub semnul Vărsătorului la Gură Humorului, jud.Suceava. Familia Săhlenilor e originară din Maramureș, sătul Cuhea (din 1968 numit Bogdan Vodă). Numele Sahlean provine de la cuvântul “sâhlă” care înseamnă “pâlc de pădure”. Săhlenii s-au strămutat în Moldova în secolul al XIV-lea traversând pasul Prislop însoțindu-l pe voievodul Bogdan I și s-au stabilit în partea de sud a Bucovinei. În secolul al XVII-lea un Săhlean a
Victor Săhleanu () [Corola-website/Science/332212_a_333541]
-
belșug. Din balcoane fâlfâiau gene lungi, scârțâia răchita. În dreptul unui imobil auster căzuse un covor persan. În puful lui, grăbiții trecători aruncau monede, la noroc. Și gata - liniștea totală, după care, hohote înspumate au dat semnalul în parte, pentru fiecare pâlc de case. Ce bine, ce bine că toate suferințele își luau zborul stoluri-stoluri și că un lanț de jucărie păzea împrejur.(...)" Analiză critică "(...)Așa am deschis biblioteca publică. Cu teancul de opuri cumpărate, cu cele adunate de la neamuri, cu terfeloagele
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
Muntele Meru, și „Acoperișul Africii”, Muntele Kilimanjaro. Marele platou Unjamwezi se întinde între Riftul Central-african și Riftul Est-african, la circa 1200 m deasupra nivelului mării. Platourile sunt acoperite de savane vaste, uscate, parțial cu o vegetație asemănătoare ierbii, și de pâlcuri de copaci, ca și de tufișuri țepoaste, dar suculente . Acacia având coroana caracteristică sub formă de umbrelă, este marcă a savanei, alături de faimosul baobab, care s-a adaptat climatului secetos. În timpul sezonului ploios savana uscată se transformă într-un peisaj
Tanzania () [Corola-website/Science/297922_a_299251]
-
aucuparia). "Pădurile de fag" înconjoară ca un brâu masivul pe laturile sale nordice și vestice, ocupând spațiile cuprinse între 500 și 1050 m, iar pe văi urcă pană la 1500 m, îndeosebi în bazinul Grădiștei. În "lungul râurilor" se dezvoltă pâlcuri de anin și specii ierboase, ca: morcovul sălbatic(Daucus carota), floare de nu-ma-uita(Myosotis palustris), ciucuraș(Adenostyles alliariae), stirigoaie(Veratrum album), mușchi(Minium punctatum), pufulița(Epilobium mutans), sovar de munte(Poa trivialis). "Apele curgatoare" constituie mediu prielnic pentru mana de
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
luna octombrie (22,6%), urmată de cea sudică în noiembrie (18,9%), de cea nord-estică în mai (17,8%) și cea nord-vestică în iulie (15,0%). În oraș și împrejurimi se întâlnește vegetația de silvostepă a Câmpiei Aradului, reprezentată de pâlcuri de arbori și păduri de cer, gârniță, gorun, ulm etc, exemplele cele mai concludente putând fi găsite în pădurea Ceala, situată în extremitatea nord-vestică a municipiului și în Pădurice. În luncile din lungul Mureșului se dezvoltă zăvoaie, sălcii, plopi, anini
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
vest a satului se gaseste un sol nisipos lutos denumit de localnici chisăi, care este un teren afânat și are fertilitate ridicată. Restul terenului este podzolit cu aspect albicios. Pădurile aparțin vechilor codri ai Vlăsiei. În zonele de lunca apar pâlcuri de păduri de esență albă (salcie și plop). Pe terenurile mlăștinoase se dezovolta trestie}trestia, papura, rogozul și stânjenelul. Fauna naturală este reprezentată prin pești care populează iazurile și apele. Speciile cele mai răspândite sunt: bibanul , calcanul , crapul , știuca, roșioara
Colacu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301161_a_302490]
-
desfășoară o vegetație de pajiști și tufărișuri alpine și subalpine, în care se întâlnesc păiușul roșu (Festuca rubra), iarba vântului (Nardus stricta) și iarba mieilor (Festuca ovina). La peste 1900m. pajiștile sunt alcătuite din coarnă. Spre limita pădurii se dezvoltă pâlcurile de jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus sibirica), smirdar (Rhododendron kotschyi), afin (Vaccinium myrtillus) și merișor (Vaccinium vitis-idaea). Se remarcă prezența zimbrului (Pinus cembra), un arbore ocrotit, în Custura Mătaniei. În zona alpină și subalpină semnalăm prezența caprei negre (Rupicapra rupicapra
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
hectare. Aria protejată aflată pe versantul sudic al Munților Rodnei, în zona de obârșie a pârâului Mihăiasa, reprezintă o zonă constituită din roci cristaline ("Masivului Mihăiasa" - 1.804 m, "Stânca Iedului, Bujdeie"), acoperită parțial cu pădure de molid ("Picea abies"), pâlcuri de mesteacăn ("Betula"), poieni și fânețe. Rezervația găzduiește și asigură condiții de cuibărire pentru cocoșul de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), o specie de pasăre care face parte din familia fazanilor ("Phasianidae"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de
Izvoarele Mihăiesei () [Corola-website/Science/311376_a_312705]
-
o ploaie de săgeți asupra inamicului, efectul psihologic era terifiant . Armatele lui Qin Shi Huangdi au fost printre primele care au folosit o tactică făcută celebră ulterior de huni, mongoli și alte popoare ale stepei. Cavaleria deschidea lupta, atacând în pâlcuri mici oștile dușmane și trăgând săgeți din goana calului, retrăgându-se strategic pentru a ataca iarași, hărțuind fără milă inamicul. Când acesta era debusolat, iar rândurile i se răreau considerabil, Huangdi își trimitea la atac infanteria, care îi masacra pe
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
apară forme evidente de colmatare care în viitor vor putea aduce modificări în morfologia preexistenta a zonei și a Râului Prut. Din punct de vedere geobotanic, teritoriul satului Liveni aparține vegetației de silvostepă, reprezentată prin mici ochiuri de stepă și pâlcuri de pădure. Ochiurile de stepă, cu o mare răspandire în trecut, se mai păstrează în prezent, doar pe suprafețele destinate pașunilor iar la partea superioară a interfluviilor apar pădurile - „Pădurea Liveni”. Biocenoza satului Liveni cuprinde o lume variată, în funcție de forma
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină. Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel, pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele, hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepelița, crapul, carasul, știuca, șalăul
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
lui Mihai Viteazul au fost de asemenea mari, trupurile celor căzuți, din ambele tabere, fiind adunate de locuitorii Sibiului și depuse într-o groapă comună. Locul înhumării se cheamă și astăzi "„Movila lui Mihai”". Seara, Mihai Viteazul a ordonat urmărirea pâlcurilor de soldați, pentru a-i împiedica să se regrupeze și să creeze probleme. Cardinalul Báthory fugi cu destinația Moldova, însă pe drum, în munți, a fost capturat de secui, care l-au decapitat la 31 octombrie. Capul cardinalului i-a
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
direct către Germania. Astăzi, din totalul de circa 1.650 de oameni, doar 5 sunt sași. Pe langă cetatea și biserica în sine, turiștii mai pot vizita un muzeu sătesc cu profil arheologic și baltă Tânărogul, unde se găsesc câteva pâlcuri de plante formate din relictul terțiar, foarfecă băltii ("Stratiotes aloides") și alte specii de plante rare. Pe luciul apei pot fi văzute o sumedenie de păsări, în funcție de anotimp, precum lișițe, rate mari, sarsele de vară, lăcari, iar în timpul migrațiilor de
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
vegetația lemnoasă zonală o formează cenozele asociațiilor Quercetum petraeae - cerris și Quercetum farnetto - cerris. Pe versanții mai umbriți se întâlnesc frecvent cenozele asociației Querco petraeae - Carpinetum. Vegetația secundară înfiripată pe aceste teritorii după defrișarea pădurilor este reprezentată, atât prin unele pâlcuri de tufișuri mezoxerofite ale asociației Pruno spinosae - Crataegetum, cât mai ales prin pajiștile mezoxerofile ale asociațiilor Agrostio - Festucetum rupicolae și Agrostio - Festucetum valesiacae. ¬ etajul montan, mai puțin diversificat, se întâlnește la altitudini mai mari de 600 m. Aici vegetația zonală
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
goale la mijloc, cu laturile formate din 3 rânduri de oameni. Pe lângă lipsa de eficiență tactică a unui atac de cavalerie nesusținut, o altă problemă o constituia relieful - panta abruptă și apoi dispunerea celor aproximativ 20 de caree lângă un pâlc de pădure făcea spațiul extrem de îngust pentru acțiunea unei unități de cavalerie atât de numeroase. Disciplinați, fără să intre în panică, englezii păstrează formația și deschid focul la mică distanță, nimerind în plin. Cu prima linie în genunchi, ei formează
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Narcissus stellaris" și "Narcissus augustifolius"); specii floristice cunoscute de localnici sub denumirea populară de "cocoroțele". Aria protejată reprezintă o pajiște naturală (la izvoarele pârâului Jernău) înconjurată de dealuri acoperite cu vegetație forestiera și ierboasa ce adăpostește o gamă floristica variată. Pâlcurile de pădure sunt constituite din arbori și arbuști cu specii de: stejar ("Quercus robur") gorun ("Quercus petraea"), cer ("Quercus cerris"), carpen ("Carpinus betulus") tei pucios ("Tilia cordata"), ulm ("Ulmus campestre"), frasin ("Fraxinus excelsior"), sânger ("Cornus sanguinea"), mur ("Robus fruticosus"), măceș
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
din cantitatea anuală de 500-600 l/m²) și minime în luna februarie și se manifestă sub formă de averse vară și sub formă de „ploi mocănești” toamnă. În general, floră din jurul orașului a fost sacrificata pentru agricultură. Răzleț se întâlnesc pâlcuri de foioase, în special făgete, iar pe malurile râurilor - salcii, plopi și arini. Diverse specii de flori de câmp sunt ocrotite de lege. În oraș se gaseste un exemplar din arborele pagodelor. Fauna locală constă din rozătoare de câmp, vulpi
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
perioada uraganelor. În urma colonizării insulei, vegetația originală a fost degradată în totalitate datorită activităților umane cum ar fi agricultura, crearea de pășuni și exploatările forestiere pentru construcție și fabricarea cărbunelui de lemn. Actualmente, în afara zonelor urbanizate, vegetația este formată din pâlcuri de pădure mai mult sau mai puțin xerofile în funcție de altitudine, formate din acacii, iar restul teritoriului are un aspect de savană acoperit de ierburi înalte. Primele urme ale populării insulei sunt datate aproximativ acum 6.000 ani. Spre anul 800
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
cu cereale și plante tehnice. Silvostepa - o fâșie îngustă, situată între vegetația de stepă și cea a pădurilor de foioase, se întinde din Câmpia Română până la poalele Munților Ural. În afara ierburilor specifice stepei (colilie, laptele cucului, pelin, paius), apar și pâlcuri de pădure, reprezentate de stejar, carpen, tei, arțar etc. Tundra este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i se adaugă mesteăcanul pitic
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
care străbat teritoriul comunei - Argeșul și Șabărul- formează o lunca largă cu maluri joase. La acestea se adaugă și lunca râului Ciorogârla. "Vegetația" este reprezentată de pădurile de șleau de câmpie cu stejar (Quercus robur), salcie, plop, arbuști. Vegetația cuprinde: pâlcuri de pădure cu specii de cer (Quercus cerris), garnița (Quercus fraineto), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejarul pedunculat (Quercus Robur). În pădurile de foioase subarboretul este reprezentat de gherghinar (Crataegus monogyna, Crataegus pentagyna), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), sânger (Cornus sanguinea), măceș
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
o stare meditativă de când era lumea lume, așezată în rosturile ei firești, iar omul trebuia să-și găsească rostul, își folosea gândirea că să găsească iubirea, își folosea timpul ca să-și găsească locul. Tot în Someș Guruslău putem admira un pâlc de castani comestibili, iar pe traseu călcăm pe fosile de moluște marine, din vremuri când aceste locuri erau fund de mare. Coborând pe drumul țării, mai la vale, ne iese Tranișul în cale, un sat liniștit cu oameni harnici și
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
fi întâlnite exemplare de paltin de munte: jugastru, frasin, ulm, mesteacăn, tei, gorun. La bordura pădurilor de foioase pot fi întâlnite diferite specii de arbuști: alun, corn, măceș, păducel, salba moale, spin porumbar, sânger, șoc roșu. În zona alpina cresc pâlcuri de jnepeni și afini, iar în tăieturi, zmeur. Malurile văilor sunt tivite, fragmentar și discontinuu, de arbori specifici zonelor umede: arin, plopul tremurător și rachița. Intervenția factorului uman în zonele intens populate ale bazinului a adus modificări importante ale suprafețelor
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
drum carosabil. La vest pădurea se termină pe panta de nord-est a Dealului Melcilor, în apropiere de Pădurea Mujai care se întinde spre vest. La sud de capătul de sud al pădurii curge valea Bongar, în care se află un pâlc relict de stejar pufos specific stepei sudice. Partea de nord-est a pădurii este mărginită de Valea Lungă, ce trece prin calcare eocene și formează Cheile Baciului, o vale cu versanți asimetrici (partea nordică este stâncoasa și abruptă, cu roci fosilifere, drept care
Pădurea Hoia () [Corola-website/Science/305675_a_307004]
-
ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 5.286 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică panonică) reprezintă o zonă naturală în lunca râului Barcău (cursuri de ape, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pășuni și pâlcuri de salcâm) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege) și desemnat în scopul protejării unei colonii importante din specia "Falco vespertinus". La baza desemnării
Lunca Barcăului () [Corola-website/Science/330260_a_331589]
-
nefavorabilă. Aflată în exteriorul parcului propriu-zis, această alee completa intregul ansamblu peisagistic al castelului din Banloc. Deși declarați monument al naturii (sic!), pinii ce formează aleea dispar de la an la an, datorită nepăsării democratice. În anul de grație 2006 doar pâlcuri de 2-3 arbori, răsfirate pe o distanță de aproximativ 100 de metri, mai amintesc de fostul "Drum al Andrașului". Situată pe latura de nord a parcului, o poartă ce există și azi, asigura accesul spre și dinspre gara aflată la
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]