1,224 matches
-
Văleuuu, ăsta-i diavolul! URSUZ: Nu vă temeți de mine! Sunt un vampir cu gânduri bune! CEI PATRU: (îngroziți, în cor) Ceee!? Vampirul se apropie de gazdele îngrozite care se retrag într-un ungher al camerei lângă o feștilă care pâlpâie. URSUZ: Eu nu fac rău oamenilor. Doar mă hrănesc cu sângele lor! BOIER CIOCOIU:(îngrozit) Aoleu! E vai de noi! BOIER CONACU: (cu disperare) Ne omoară! Căpitanii scot armele de la șold și fac un pas în față. URSUZ: Aveți o
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
învălui nefirească. Tânărul se aplecă ușor asupra patului și depuse o sărutare șmecherească pe obrazul palid, destins într-un zâmbet straniu. Afară începură să răsune clopoței și strigătele colindătorilor, care acopereau schelălăitul amar al câinelui. Luminița roșcată a candelei mai pâlpâi scurt, de câteva ori, după care se stinse, nu înainte însă de a lumina scurt obrajii tânărului, pe care își făcuseră loc două pârâiașe firave de lacrimi. Referință Bibliografică: Ajunul Crăciunului / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
moale în voia impulsurilor deja de necontrolat. Era prea excitată, prea pornită pe drumul fără de întoarcere al viciului. Atmosfera devenise încinsă și aceasta nu datorită căldurii degajate de șemineul în care încă mai străluceau resturile de lemn carbonizate, deasupra cărora pâlpâiau limbi de foc roșietice, ci din cauza trăirilor intense dintre cei doi. Pendulul din perete bătu ora douăzeci și trei și jumătate, jarul și flăcările din șemineu creau imaginea unei scene din Dante, în care doi diavoli își satisfac poftele trupești
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
de ce, ne trebuiesc oameni loiali, cu credință, și pregătiți să ne servească fără cârtire! -Pricep mărite arhiereu, spuse Baraba. Ariereul tăcu și își duse mâna pe masă de unde apucă o cupă din care bău ceva. Opaițul de argint abia mai pâlpâia în încăpere. -Cu mișcarea zelotă ce legături mai ai, întrebă dintr-o dată arhiereul Caiafa? -Nici una mărite, rosti Baraba sigur pe el. Certurile și neînțelegerile dintre ei m-au făcut să-i las și să mă apuc de lovituri cu
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
cu rochie de mireasă Când în privirea-i pribegită ea pare cea aleasă Din prea alesele-i minuni strigându-și alb înghețul Și verde crud cruzind în noi, topind tot Universul Cum știe iarna să îngroape în crinoline viața Ce pâlpâie sub nori de ape cotrobăind prefața Din cartea pe care am scris-o cu irisul crăpat Cu unghia-ncărnată-n visu' ce-n tine l-am săpat. Cum știe iarna să suprime oftatu’-ngenunchierii Să urce-n mine dor limfatic de zorile
CUM ȘTIE IARNA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362371_a_363700]
-
spectacol nemaiîntâlnit i se desfășură în fața ochilor. Pe ziduri se perindau chipuri hidoase, care se transformau ca niște umbre, când în păsări răpitoare, când în animale sălbatice. Pe rând, pe metereze, se aprinseră ca din senin făclii, ale căror flăcări pâlpâiau în diferite forme. Urmară câteva chiote, zbenguieli ale diavolilor, râsete sinistre rostogolindu-se în ecouri, apoi, pe rând, făcliile se stinseră și umbrele dispărură în negura nopții. - Ce-a fost asta? - întreabă Miron. - Necuratul ne-a transmis un salut din
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
câteva stele. O bucățică de lună se războia cu un nor care-i tot punea piedică și n-o lăsa să iasă la iveală. După un timp începură să se audă colinde duioase de Crăciun și apărură niște luminițe, care pâlpâiau în zare. Pe măsură ce se apropiau de acel loc minunat, de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă. Sania și câinii intrară pe o pârtie dreaptă, mărginită de brăduleți mai înalți sau mai scunzi
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
uita nimic din această feerie trăită frumos și demn, dar mai ales, creștinește. Mai ales când iubirea încolțește, devine tulpină, dă muguri, înflorește și dă rod bogat, neasemuit: „Dar știu că iubirea rămasă-n tulpini/ Va ține viu focul ce pâlpâie lin/ În frunzele stoarse de verde-pelin/ Și muguri născând primăveri din lumini.// Nici gerul, nici neaua căzând pe pământ/ Nu pot să ucidă, nici flori, nici iubirea/ Ce vine de Sus primenind omenirea/ Cu pace și liniști în Sfânt legământ
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2010-04-18 | | Lacrimi fierbinți În mijlocul oceanului un vas de croazieră își lăsa amprenta... Un șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape... la miazăzi luminoasele ape azurii la miazănoapte întunecatele ape bleumarine... Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agățată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai... Rochia ta cu flori se înfoia sub puterea și candoarea brizei de miazănoapte formele tale unduite când apăreau când
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Poezie de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2010-04-18 | |Lacrimi fierbințiîn mijlocul oceanuluiun vas de croazierăîși lăsa amprenta...Un șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape...la miazăzi luminoasele ape azuriila miazănoapte întunecatele ape bleumarine...Deasupra cerul serii pâlpâia...Undeva pe punte te-am zăriterai cu privirea agățată de infinit...Spre orizontul albastru căutaiparcă erai o zână Lorelai...Rochia ta cu flori se înfoiasub puterea și candoareabrizei de miazănoapte formele tale unduitecând apăreaucând dispăreau frumosul trup al tăuchema iubirea
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura sobei, noaptea, pe când viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește Și, prin flacăra albastr-a vreascurilor de aluni, Văd trecând în zbor fantastic-ale poveștilor minuni”. Ninge cumplit peste sat. Domneștiul pare a fi asediat de nămeți, îngropat în albul imaculat al zăpezii. Fumurile ies din abundență din hornurile caselor. Tablou de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
rugăciune, reflecție, unite fericit prin talentul său de a exprima simplu marile frământări sufletești: În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,/ Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,/ Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină/ Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela din gând.// Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-ți oferi/ Să-ți stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara/ Și de puținul suflet ce îl păstram ca sara/ Să am, ca tot creștinul, cu ce
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
pătrați! Ce frigider! Cu două uși, poți intră în picioare în el. Fel de fel de mașini de bucătărie, de spălat vase, de spălat rufe... televizor mare, foarte mare, cu plasmă, la noi ar fi costat o avere... la toate pâlpâiau afișaje digitale, ce să mai vorbești, era luxul de pe lume! Intră în dormitor. Se aruncă pe salteaua moale și groasă. Nici nu-i mai venea să se ridice. Dar trebuia să se dezbrace, să se schimbe. „Cu ce?” Deschise ușa
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
tac banca veche a ruginit de-atâta liniște primăvara încercă în noi ultimul leac hai să ne-așezăm pe banca cea veche moartea n-are ce căuta printre noi seara și-a desfăcut cerurile pe care plutesc îngeri gândul zadarnic pâlpâie ca o flacără-n gol ascultă natura cu muzica ei lasă sămânța să cadă pe reavăn pământ să ieșim din obscure strofe fardate a- nflorit frunza-n codru a-nflorit pune-ți luna-n păr iubito și hai mai departe
POVESTE NAIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364082_a_365411]
-
Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de rodul iluminărilor
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin' să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de rodul iluminărilor
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
a luptat cu moartea, readucând viața în acel corp mic și slăbit ,de trei zeci de Kg.Lupta fără odihnă a medicilor ,asistentelor,a tuturor cadrelor medicale a durat trei zile,dar i-au salvat picul de viață care mai pâlpâia în acel trupușor firav.Și nu numai atât. Acea bătrânică trăia împreună cu soțul ei într-o sărăcie inimaginabilă.Aveau numai 400 de lei,pensia soțului,care în situația sănătății ei precare era neputincioasă.Trbuia să fie îngrijită,hrănită,ceea ce nu
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
n-ai trăit astăzi este pierdut pentru totdeauna. Nu trebuie să te oprești din drum chiar dacă obstacolele apar la fiecare pas. Și, da... „pășește, pășește ușor,/ în zbor prinzi amintirile presărate/ de cântecul privighetorii.”/ „La ceas de seară/ lumina ta pâlpâie încă!/ Am gura plină cu litere sângerânde./ O baladă a durerilor negre sunt,/ dulcea ei asperitate/ pentru a-i simți atingerile de catifea!”. (Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare). Momentele de blazare și disperare fac parte din structura
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
cu soțul ei”, el, aprea deznădăjduit, nu-i dădea voie să spere în schimbare”. Și iată că și de această data, elementul surpriză, care stabilește conexiunea între Dumnezeu și Omenire își face prezența în sufletul copiilor, a căror speranța pâlpâie neîncetat, pentru că ainimile lor atât de dormice de iubire avuseseră capacitatea de a separa orice umbră de durere sau suferință care ar fi putut să întineze strălucirea unor pietre prețioase și rare din memoria lor”. Cititorul va fi ghidat
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
pietre prețioase și rare din memoria lor”. Cititorul va fi ghidat spre abisuri din care va avea impresia că nu va mai revedea lumina. Așa se face că familia amintită sfârșește tragic, chiar în momentul în care speranța de schimbare pâlpâia mai strălucitor. Mama este omorâtă de soțul ei aflat sub influența băuturii, iar copiii sunt despărțiți și trimiși la diferite orfelinate din țară. Lumea continuă să fie întruchipată printre rânduri, de data aceasta purtând chipul orfelinatului unde Vlad va viețui
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
rece, la talpă. I-a luat blestemăția asta de volbură neagră! ... Își ținea strâns lipite la piept împletiturile, și cu obida lacrimilor pe obraji, se întoarse, umil, apăsător, spre... ....Draga lui, odihnea liniștită între scândurile umflate de ape. În candelă, pâlpâia ultima îmbucătură de ulei ars. Casa își lipea obrajii striviți de igrasie, de tâmplele lui. De departe, un câine mușca din fărâma de viață, osificată. Seara își prinsese penelul, încărcat de moarte, peste satul îmbălsămat de neputință. Se așeză în
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
îndepărtându-le de trunchi ca pe niște copii ce-i smulgi de la sânul mamei, lăsând-o cu brațele goale. Brațe ce le fuseseră sprijin atâta amar de ani. Era o imagine cumplită, dar necesară, având în vedere viețile nevinovate care pâlpâiau să se stingă, căzute în mâna destinului..., la mâna și la mila lui. Echipajul de descarcerare avea pregătite sculele pentru tăierea autoturismelor, pentru a putea elibera victimele, așteptând doar să li se facă loc. Cei de la Smurd și ambulanță trebăluiau
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
Aș porni cu tine-n pleoape Toamna chiciura să-și pună Peste-a buzelor mirare. Un fior de dinspre tine Să mă vânture pe-un gând Ceru-n ochi să ni se-adune Ca un pustnic fără vine În chilie pâlpâind. VINO, TU Vino-mi tu decolorată de-nnoptări zodiacale în pustiul meu să bată rozul unghiurilor tale. Vino, tu, ca o mireasmă peste lutul meu haihui, sânul o catapeteasmă gurii mele să o pui. Și când în vecernii luna lumina-va
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
Sărbătoare este pe întreg pământul, Că s-a-ntors, cuminte, buna primăvară. ESTE PRIMĂVARĂ Timpul s-a oprit o clipă, Este iar ca la-nceput, Iar se-nalță o aripă, Un suspin și un sărut. Brațe-albastre-ntinde marea, Este primăvară iar, Seara-și pâlpâie chemarea Cu sclipiri de chihlimbar. NOAPTE CALMĂ Tremură pe ramuri frunza crudă încă, E o noapte calmă, liniștea-i adâncă, Iarba-abia-ncolțită se ghicește verde, Un suspin de taină pe alei se pierde. Bolta înstelată îl preia discret. Este oare vântul
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurata. Se înțeleg, doar din priviri, ea, să roage, el, să tacă, el, resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea, tulburata, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurânda, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui, împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una, de fiica, cealaltă, de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce
UNE HISTOIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367650_a_368979]