3,713 matches
-
fără îndoială, un exercițiu de supraviețuire. Am simțit asta mereu, dar mai ales când am scris Sora mea de dincolo. Atunci când trudești asupra unui vers, uiți de durerile care te apasă, de timpul care trece și de moartea care te pândește de când te-ai născut. Te comporți ca un țăran care asimilează grădina lui cu grădina raiului și face tot ce e de făcut prin ea până la sfârșitul vieții, convins că lumea nu se termină aici, ci dincolo de hotarul care nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
a relevat acest tip de construcție în româna din România; el exista totuși în limba din secolele trecute, așa că, dacă nu e un accident legat de necunoașterea normei și a uzului, ar putea fi un simplu rest istoric. Aceeași îndoială pîndește interpretarea altei situații neobișnuite în uzul actual al românei din România: folosirea unui substantiv articulat după prepoziție: "cîteva sfaturi cum să îngrijești de bradul, ca să-și păstreze prospețimea": construcție care ar putea fi tot un rest istoric, dar ar putea
Monitorizări comparate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8657_a_9982]
-
sprâncene și peste urechi, dându-i un aer de cretin. E un talent înnăscut. Îți dai seama numai cât îl vezi cum se mișcă în lateral, fără să facă pași, parcă alunecând pe propriul lui har. Și felul în care pândește înainte de a se mișca. Cu puțin noroc, peste un timp, la colegiu, o să ajungă un atlet de prima mână; Rabbit știe bine cum merg lucrurile. Urci treaptă după treaptă, până când ajungi în vârf și toată lumea te aclamă; din pricina sudorii care
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
și mi se aduce alt scaun, acesta era jos și scund: iar nepotrivit! În fine, a dat Domnul, și al treilea fu mai potrivit. Pianul cu mecanism vienez nu mă asculta cum doream, însă a fost acceptabil. Între culise mă pândea pompierul, care de câte ori intram de pe scenă mă întâmpina cu cuvintele: „Doamnă, asta-i rapzodia?” Și nu se liniști până nu se cântă și numărul de senzație.Însă îmi mai făcu o șotie, și îmi prinse trena rochiei între ușă, încuind
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Radu Paraschivescu în Portugalia, pietrele încinse de soare și plesnite de vânt spun povești. Poveștile alunecă din vârful orașelor spre apa care linge țărmuri și acoperă secrete. Atlanticul freamătă nerăbdător sau, dimpotrivă, pândește letargic - amorez sub vraja unei prințese năzuroase. Douro, Tejo și Mondego despică Portugalia ca trei lame albastre, oferindu-se corăbiilor în care sunt lăsate la agitat butoaiele cu vin de Porto, transatlanticelor ieșite din Lisabona spre porturi de peste mări și
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
scrisori Căpitanul Laurent etc.). Din fericire, asemenea compuneri ideologice rămîn minoritare în raport cu ansamblul. De cele mai multe ori, Ghica iese cu abilitate din capcana în care singur s-a băgat, adică din discursul soporific despre politică și despre progres: la el, literatura pîndește întotdeauna după colț, sub cele mai neașteptate forme. Marea sa carte începe, după tipicul scientist, cu o nesfîrșită Introducțiune, povestire istorică uneori interesantă, dar iremediabil anostă; deodată însă, prelegerea savantului se întrerupe pentru a relata întîmplarea tragi-comică a unui țăran
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
moral, sondarea existenței și sancționarea istoriei. Dar, fie că este vorba de imaginea pură, abstractă, de narcisismul absolut al limbajului, fie că este vorba despre regresul umanității pînă la limita sălbăticiei și a disoluției, evenimente care devin, cumva, spectacole cvasificționale, pîndite de riscul pierderii substanței lor reale și al deposedării de dramatism, filmele prezentate își păstrează pînă la capăt statutul lor artistic. Ele reconstruiesc lumea preluîndu-i mesajele, redefinesc omul dezvăluindu-i măreția sau dezvăluindu-i stocul de animalitate, rediscută statutul imaginii
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
adevărata miză intelectuală a Regăsirii intimității, dincolo de aparența ei, din pricini istorice, monografică. Simona Sora chestionează, cu toată seriozitatea analitică de care dă dovadă și în cronici, canonul literar românesc. O face nonșalant, detașându-se de multiplele parti pris-uri care pândesc, în fiecare moment, o astfel de încercare. Întâi fiindcă abordarea nu e nici estetică, nici politică, ci, într-o măsură numai, mentalitară. Corporalitatea e ridicată, atunci când e cazul, la statutul de obligație, iar, din această raportare, o nouă exigență se
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
însă stăpânește câmpul vocea unui tânăr ce se descoperă neapărat în bulboanele unui tzunami politic, de imposibilă replică. Operează, ca și în trecute proze, figura tatălui, personaj de prim rang în vremea comunismului, supraviețuitor fără necazuri în perioada următoare, dar pândit de senilitate: "îl vizitam de obicei spre seară, când ieșeam de la birourile firmei Brown Computers de pe Brezoianu, făceam până la Cotroceni doar cinci minute, parcam mașina în fața vilei în stil maur și sunam." Vieți ce se pun cap în cap, fără
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
grave schimbă radical sensul și valorile unei existențe. Ignorat, ca un mecanism care funcționează de la sine, corpul își arogă tot mai vehement prim-planul preocupărilor intelectuale. De la un moment dat încolo fiecare defecțiune a angrenajului stârnește panica, iar pericolele care pândesc la tot pasul fragilul nostru corp dau întâmplărilor lumii exterioare cu totul alte semnificații și dimensiuni. Devenit principal obiect de investigație și autoanaliză trupul prilejuiește reflecții subtile și relevante, din perspective cel mai adesea ignorate: "Te-ai gândit vreodată că
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
putea închipui, cei care l-am cunoscut pe scriitorul matur Dinu Pillat, cu un trup firav și ușor adus de spate, în ipostaza de tânăr moșier călărind "la galop pe întinderile învălurate" și ducându-se la vânătoare de rațe sălbatice, pândind foarte concentrat, sadovenian, zburătoarele. La Miorcani, Dinu își "construise" o "casă" într-un pom, "reședință veche încă din anii copilăriei - în care mă simt izolat ca Robinson în insula lui". Fără să știe, venind în întâmpinarea acestui spațiu ideal, Nelli
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
de l-a trîntit cît colo pe brînci. De aceea e mutul așa de supărat acuma." Un nou episod al conflictului se va consuma sub ochii noștri. Pe la toacă, după obicei, ursul vine iarăși la mere, dar mutul, care îl pîndea ascuns după gard, îl plesnește cu un par drept în frunte. "Ursul s-a cletinat și s-a prăbușit în afară; mutul a scăpat parul din mînă și a căzut lung pe spate înăuntru. ș...ț într-un tîrziu, văzînd
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
eram "în pană de subiect") să navigheze pentru mine; îmi doream să eșuez pe stînca unei teme care suna ademenitor (Ce Sirene? Ce Lorelei? Vechile frumuseți ale Eladei? Apriga nemțoaică din era noastră?); pe scurt, dacă tot nu mă mai pîndeau împintenații de pe țărmurile calde ale Caraibelor și nici canibalii Africii, am rugat pe navigatori să aflăm ce face Bill Gates într-o zi oarecare din viața lui. Navigînd pe noul ocean, mă gîndeam, aș putea afla ce face, într-o
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
frazele. Atmosfera de încleștare sufocantă, de eros dureros și de obsesie permanentă a morții ce domină nuvela Pădureanca răzbate și în aparent simpla descriere a unei zile de vară toridă, la cîmp, unde nu se întîmplă nimic, dar unde neliniștea pîndește: "E zi de Duminică, grînele sunt strînse și duse, pusta și șesul în lung și în lat e o pustie deșară, închisă din toate părțile între valuri de apă, ridicate de arșița soarelui de miazăzi în văzduh. Pe ici, pe
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
cu excepția a ceea ce percepem. Lumina eternă cu care copilaria umple lumea ar fi stinsă. Fără credința în Moș Crăciun, ai putea la fel de bine să nu crezi în zâne! Ai putea să-l rogi pe tata să angajeze oameni pentru a pândi toate coșurile în Ajunul Crăciunului pentru a-l prinde pe Moș Crăciun, dar chiar dacă aceștia nu l-ar vedea pe Moș Crăciun venind în jos, ce ar dovedi asta? Nimeni nu-l vede pe Moș Crăciun, dar asta nu este
Da, Virginia, Moş Crăciun există - cel mai citit editorial din toate timpurile () [Corola-journal/Journalistic/70874_a_72199]
-
ca escrocii; sunt tot atît de dibace, de subtile, împart cu ei același gust de-a face rău, au o aceeași aplecare spre micile găinării;ca și aceștia știu să calce în surdină, să tăinuie ceea ce pun la cale, să pîndească bunele prilejuri, să aștepte, să aleagă, să surprindă momentul cînd să facă rău, să se sustragă, mai apoi, pedepsei, s-o ia la sănătoasa și să se facă nevăzute, pînă, în fine, sunt grațiate" (Georges-Louis Leclerc de Buffon). Unei astfel
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
țâțele ca niște mere ale fetei Îi sorbeau de la distanță răsuflarea parfumată și se lăsau zguduiți de fiorii cărnii Înrobiți de pofta de a-i cuprinde trupul pietros De a-i străpunge carnea tare și fierbinte În Întunericul odăii, sârbul pândea cu securea În mână. Chidran Ecoul tobei răzbătea până la noi Aducând vești grele, porunci diavolești Să știe tot natul că Într-o săptămână Toți caii trebuie predați la comună. Striga moș Traiasca, toboșarul satului. Am alergat toți,taica, maica și
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
pentru o mișcare organizată! și Oricât de tare te-ai antrena, timpul fuge mai repede decât tine, cartea reprezintă un soi de text-disciplină de supraviețuire, atunci când toate vălurile - gesturile publice, familiale, sociale, profesionale - sunt date la o parte și te pândește vidul: „În ce categorie crezi că mă încadrez? Oameni trecuți de 30 de ani... Niște mutanți. Muncesc, așteaptă copii, se plimbă, încep să numere câte concedii mai au de planificat și pe unde. Fac poze, dau telefoane, scriu e-mailuri
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
promisiune abandonată din exces de scrupul (în cazul de față prin evitarea scrierii unei biografii a „scepticului de serviciu”), cartea Ilinei Gregori are meritul - nu mic - de a avertiza cu nedezminț ită acuitate de ghid interior, asupra capcanelor care-l pîndesc la tot pasul pe potențialul biograf al lui Cioran.
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
care leagă critica de actualitate. Dar nu o definiție a speciei mă preocupă acum. Am încercat câteva pe vremuri, când eram tânăr și lipsit de experiență. O viață consacrată cronicii mă îndeamnă astăzi să mă refer la primejdiile care o pândesc, altfel spus, la dăunătorii cărora le cade deseori victimă. Primul dăunător, nu neapărat într-o ordine de importanță, mai degrabă, într-una de oportunitate, este neclaritatea mesajului. Artă a fineții mai curând decât a geometriei, critica, în general, nu poate
Cronica literară și dăunătorii ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4329_a_5654]
-
magazinul „Pagro” din apropiere și mi-am cumpărat hîrtie de desen și pixuri cu vîrf ceramic. Poate niște crochiuri cu clădiri medievale și dealuri acoperite cu viță de vie. Crochiuri, pe dracu’?! Prefer să mă prefac că am treabă, să pîndesc o întîmplare oricît de minoră care să mă scoată din această stare morne. Morozitate, aș putea spune cu un cuvînt prețios. În general, aici sufăr de morozitate și tocmai de aceea încerc să mă țin de un mic ritual cotidian
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
ca urmările unei uriașe beții cu psilocybin. Foșnetul vântului în ceea ce avea să se transforme peste câteva clipe în frunză de fag cânta Sacre, totuși auzea undeva, în muzica de primăvară a devenirii lumii, și iarna. Undeva, în gustul șampaniei, pândea angostura. - Au venit să te ia doi funcționari de la Criminalitate Externă, zise femeia. Îi puse în brațe cutia viorii. - În marile tradiții spirituale, continuă ea, învățătorul nu-și poate îndemna discipolul să întrebe. Nici măcar când e la ananghie. Nici măcar când
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
iar una dintre consecințe este trendul mass-media de a îndepărta România de Occident, pe motiv că cei de acolo au nesocotit votul masiv al românilor, scrie Inpolitics. Fiindcă Traian Băsescu s-a întors la Cotroceni, în perioada imediat următoare ne pândesc două pericole. În primul rând, președintele a lăsat să înțeleagă că vrea să se răzbune și chiar a anunțat, în trecut, luarea unor astfel de măsuri. Dacă va face asta, va fi rău de tot pentru toată lumea, inclusiv pentru România
Zoe Petre: Bruxelles-ul și Washington-ul, atitudini aproape dictatoriale față de România () [Corola-journal/Journalistic/42628_a_43953]
-
poemelor par, de altfel, niște exerciții de inițiere - câteodată cât se poate de profană, alteori de-a dreptul diafană - în particularul ireductibil al obiectelor din jur. Fie că e atent la mișcarea naturii, la o anumită gestică umană, Vlad Moldovan pândește mereu incongruențele, iregularitățile, „aspectul zgrunțuros” al lucrurilor, menite să (des)compună un imens „dispars”: un cosmos înțeles ca diferență a fiecărui existent față de vecinul lui. În imediată sinonimie, „monstruosul”, „obscena biologie” alcătuiesc nucleul conceptual, imposibil de neglijat, al cărții. Culmea
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
fi o revelație. N. I. Herescu nu abordează lumea greco-romană dintr-o perspectivă atemporală, ci din cea a prezentului. Este preocupat, de pildă, de Actualitatea clasicismului (după titlul unui ciclu de 5 articole, aflat la pp. 72-87) și de pericolul care pândește orice cultură ce refuză reperele clasice, adică înseși bazele culturii și civilizației europene, deopotrivă în sens moral și morfologic. Îl îngrijorează contestația Occidentului, foarte populară, nu doar la noi, după Spengler și după revizitarea, de către Leo Frobenius, a mitului „bunului
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]