1,838 matches
-
departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită a fluieratului cromatic, își măsurară'n ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi, târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, prin ierburi lungi - că lănci - prin pietre, al vostru chip de vis! Voi ce vă'ncovoiati, ca lanțuri, sunteți de-acum înlănțuiți de necurmatele cadențe ce torc nemaicântatu'-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi fermecați de-un glas străin
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
apocaliptic spre așezare, distrugând totul în cale și aducând moarte și teroare. Ocrotit de Boro, doica lui din tinerețe, Emanuel înfruntă frica prin seducerea femeii în chiar toiul evenimentelor. Finalul aduce un plus de semnificație istoriei marqueziene: o poezie despre „pântecul tare/al mării-femeie”, găsită într-un pergament misterios, accentuează senzația că citim alegoria unei senzualității descoperită tardiv. De o vindecare asemănătoare are parte și eroul din The Statement. Un „evaluator final”, care trebuie să noteze fisurile clădirilor de la înălțimi, „un
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
de zoaie cel venit/ nu intra în odaie avea mîinile pline de praf plînsul tîra după el un taraf suprafețele sferei treptele scările... * îmi sunt mai aproape azi/ depărtările treptele scările nebănuitele unghiuri plînsul pe care-l voi plînge în pîntecul mamei [...] *timp pentru timp și vis pentru somn într-o uitare și un început de uitare... aproape o legendă etruscă/ în care trupul meu mort stă față în față cu trupul meu viu/ și în care cel ce lepădase de la
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
-ți spună că-i e sete Dacă tu ești eu atunci intră și bea din mine Ca să fim totuna. Tot + una nu este bine să fie omul singur Să-i iei apoi cu teamă mâna și să o pui pe pântec: Acesta e Cuvântul. El e buricul lumii Numele M-am luptat cu tine o noapte-ntreagă O dacă-ai fi rece sau fierbinte Dar tu nu ești nici rece nici fierbinte Trecerea ta prin mine lasă urme (și-arătă spre
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
fața toată un lințoliu De infinită așteptare, Căci te iubește de la geneză și are Pe pieptul ei spiritul tău legănat De fluviul de lapte care din centrul lumii curge. * * * Carne tocată îmi e suferința, În mine se-ațâță cuvintele, de pântec mi se agață, De suflu, de domesticita față Ce intră în multiplele clădiri ale florii. Voi arde până a mă face un vis Avut de frumusețe în durerile-i Chiar cele abia ființă, Până ce voi deveni străvechea punte Unde pașii
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
care i-a înnebunit pe matematicieni. Pe baza ei s-au construit piramidele pe baza ei vasul de lut se îndrăgostește de apă și cifra unu se sărută cu cifra doi vaporul uită marea în port meteoritul se scufundă în pîntecul femeii ... Nu pot să mor pînă cînd teoria numerelor frumoase nu va mîna cuvintele în peștera în care a fost zămislit deșertul care inspiră neputinței noastre o cale Nu poți muri tot timpul uneori e deșertăciune moartea ... Poți să mori
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
amintire în noaptea polară dezgropată amforă fulgerul a venit cu fiare din pustiu te-am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur soarele un prunc în pîntecul răsăritului cîntecul cocoșilor pe masa întinsă ca un curcubeu păcatul se înmiresmează cu săgeți cu plămîni de colibri și femei gravide fecundate de schijele unui semn de întrebare de bulboanele de veghe strigătele ca niște gondole străpung desimea apa gîlgîind
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
e doar un timp expert în viclenie. Cei neajutorați îl simt asemeni unui mic monstru invizibil care le pune gheara umedă pe umăr. Privește-te-n oglindă: tatuajul e fin, desenul nu are legendă, Pumnalul ți se-mplântă-ncet în pântec. Sonetul V Al cincilea sonet e-ntotdeauna mai vinovat ca toate. Limba are o sumedenie de animale domestice pe care le asmuță. L-am scris cândva. Acuma disperarea de a-l fi uitat mă roade. Ca o iască îl simt
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
În iederi, criniști, volburi. Începu Roua-n buric să clocotească-n roate, Evaporînd și îngerii și dracii. Sîmburii fructele mișcau în aer, Crud vînzoliți, și înălțau copacii Zvelți, credincioși. Umpluți c-un laic vaier De frunze-n smoc. Nimbat cald, pîntecul Albea a dor și roditor a toate. Vrăjmașul meu cel dulce erai tu. Mă așteptai cu șolduri fierte-n lapte...
Cîntec de nerăbdare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16334_a_17659]
-
spart sticla ferestrelor și dopul de parafină a umplut țestele și labele jupuite ale țipătului au zdrobit tunelul de catran în timp ce vocea de 26 de ani a mamei bubuia ca un picamer sfredelind nefericirea de-a mă ști dintr-un pîntec de care atîta s-a rugat să nu fie să nu mai fie... și leșinul meu de carton alb se acoperea în bulgări din filme voalate se acoperea... Firimituri Mama a fost cea mai bună și cu mult cea mai
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
mă voi mărita și divorța și la nesfîrșit voi halucina încercînd să-mi amintesc și să uit să-mi amintesc... nu mă iubea nimeni pe-atunci cum să iubești o mogîldeață care ca o căpușă ți s-a înfipt în pîntec lustruindu-l pe dinăuntru sfîșiindu-l de durerea striatei lumini? cum să iubești o închegare de carne un amestec de limfă și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul obosit îți molfăie între gingii disperarea lacrimile cu miez de
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
Bine măcar că nu va afla aproape nimeni despre toate astea. Și sunt foarte sigur că nici mierlele, nici brândușile. Ghemul Mi-au spus, ani de-a rândul, că somnul cel mai odihnitor e în poziție ghemuită ca a fătului din pântecul de odinioară, - mi-au arătat, ca să mă convingă, desene, planșe, fotografii cu schelete din antice morminte. Am văzut într-o zi și un ghem, - te desfaci simplu, te-aduni la loc, te-aduni, te desfaci, știind, neștiind, te aduni, te
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
în iederi, criniști, volburi. începu Roua-n buric să clocotească-n roate, Evaporînd și îngerii și dracii. Sîmburii fructele mișcau în aer, Crud vînzoliți, și înălțau copacii Zvelți, credincioși, umpluți c-un laic vaier De frunze-n smoc. Nimbat cald, pîntecul Albea a dor și roditor a toate Vrăjmașul meu cel dulce erai tu. Mă așteptai cu șolduri fierte-n lapte...
Cîntec de nerăbdare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16785_a_18110]
-
umbra lui doar aripi de stele numai lumină în bezna întunericului meu. Așteptarea focului De zei împinsă către lumină din nou scufundări în bălțile razelor frunze pe altarele verii doar târziu în miezul câmpiei un copil aruncă vrejii întunericului spre pântecul soarelui o cometă țâșnește să-l doboare numai el e supusul luminii are puterea de a descifra sensul clorofilei din pleoapa petalei și iar reîntoarcerea în amurgul litaniei în care doar zeii împing ziua către lumină nemuritori precum gladiatorii frunzei
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
sânge închegat, curge într-un râu fără izvor și fără vărsare într-o deșertică hartă. poezia, așchie ascuțită înfiptă în creier, se căinează ca un prunc ce n-a fost binecuvântat cu durerea nașterii, ci stă, urlându-și visul, în pântecul matern care a obosit să-l mai nască. Cu tot trupul meu cu tot trupul meu voi scrie acum poezia. ce vrei să spui? mă întreabă el nedumerit, vei scrie cu burta? cu tot ceea ce sunt, cu burta, cu viscerele
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
nisip, nisip lichid, o subțire placentă în care ei îi place să se tot nască, rostește-ți moartea, naște-ți moartea și amuțește pe veci, stau cu moartea în gură și vorbesc în neștire *** Femeia a privit, o privire cu pîntec și bărbatul se împletici în ierburi înalte, alunecă lungit prin nervii ei destinși, spuse bună seara unor calme figuri, femeia îl aduse înapoi, se lumină - din corpul lui rămase o pulbere în înfloritura surîsului, apoi numai ea, din toate părțile
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
nu ne delecteze cu noi provocări), literatorii autohtoni au făcut din fostele teme interzise adevărate laitmotive, și din vechile tabuuri - tablouri vivante. În poezie, unde cel mai talentat poet al generației 2000 și-a introdus ,penisul lung și negru" în... pântecul României, în proză, unde un teribil desant deșănțat tinde să facă regula, ba chiar și în critica literară și eseistică, unde un Luca Pițu, bunăoară, își împănează paginile cu subtile ori străvezii referințe anatomice, scriitorii noștri tot seamănă și culeg
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, ca o cruce strivita de lehuzia Mariei, înainte de facere. DE DIN TINE De din tine am picurat a răi pe muntele de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pun pruncii la loc. ele sunt degetele lui Dumnezeu care împletesc pământescul soroc. vedeți? așa e lumea trecătoare. Făurarul, pe scăunelul lui barbar, fără timp sau materie primă fabrică infinitele vieți, pline de hâr, oameni buni, nu ucideți femeile, fără pântecul lor noi nu știm să trăim. fiți mai blânzi prin atelierul divin că astfel din viața spre viața pășim. CA UN PIRAT eu sufăr mult că stăm pe-aceeași arca cioplita de un moș bătrân fricos, ce ne-a mințit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Învrăjbiri martirizate mai mult decat iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut să-și spun că sunt pe lume înjunghieri mult mai închipuite decât temnița fericirii poetului însingurat monstru zămislit în pântecul cerului. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume întâmplări mult mai importante decât oul de prepelița nins în iulie, amurg șovăielnic licornul sângelui veghează... Aș fi vrut să-ți spun... Numai iubirea poate făgădui... Gând de seară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
marea: eroul înoată adesea până în larg, într-o relație aproape erotizată cu întinderea de apă. Apoi ,scorbura" sau ,cochilia" de la țărmul mării, locul unde se ascundea, de mic, atunci când nu îi mergea bine. Spații care trimit la nostalgia ,închiderii", a ,pântecului matern". Danyel Raynal devine obsedat că ar putea să își piardă mințile, pericol posibil în condițiile în care nu mai comunică, de fapt, cu nimeni, în mod real, de la întoarcerea sa. Are impresia că o face, dar orice dialog cu
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
cuprinde ,ținuturi absconse", zone expiatoare prin farmecul necunoscutului, în măsură a ne regenera: , Iscodeam adîncul în Peștera Bolii. Cerul de gheață/ Și de pămînt/ Semăna cu fundul oceanului Atlantic.// Iscodeam adîncul și el se retrăgea/ Prin fața ochilor trepte uriașe în pîntecul/ De piatră al unui glob scufundat/ Cineva bătea cu ciocănașe de lemn/ în pîntecul balenei albe" (Cîntec despre substanță). Ori: ,Murmurul sării întîlnind pămîntul/ Carapacea sub care e ascuns alizeul viu/ în trecere pe deasupra Canalului Mînecii.// Marea Neagră umplînd groapa meteoritului
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
adîncul în Peștera Bolii. Cerul de gheață/ Și de pămînt/ Semăna cu fundul oceanului Atlantic.// Iscodeam adîncul și el se retrăgea/ Prin fața ochilor trepte uriașe în pîntecul/ De piatră al unui glob scufundat/ Cineva bătea cu ciocănașe de lemn/ în pîntecul balenei albe" (Cîntec despre substanță). Ori: ,Murmurul sării întîlnind pămîntul/ Carapacea sub care e ascuns alizeul viu/ în trecere pe deasupra Canalului Mînecii.// Marea Neagră umplînd groapa meteoritului/ Tungus/ Pluta de corali unduită ușor de vînt/ Degetele insului surprinzînd pulsul universal/ Tresărim
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
acceptă în preajma lor decât pe cei ce le pot fi de folos. „De ce îngăduie Dumnezeu...?” Un loc aparte în structura romanului îl ocupă elementul religios. Laura este urmărită mereu de ideea păcatului comis, de gândul că și-a scos din pântec doi copii. Iată de ce, credința în Dumnezeu și în Maica Domnului semnifică pentru ea existența unui ideal spre care tinde să ajungă. Religia înseamnă pentru Laura un nou început al creației ființei ei spirituale, dar și puterea de a îmbunătăți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
soldați pe-acolo mai rânjea nomenclatura cu regizori ce-au regizat rutina și holoclausturi - ca uvertura ce s-a cântat mai ieri la Hiroșima acum sunt imnuri totul e un cântec tradiția ne este compromisă ne-au ruginit pumnalele în pântec și noi trădăm istoria nescrisă s-au congelat și vulturii-n cuibare iar Dumnezeul nostru - presupusul se duce pe la casa cui nu-L are și dă sentențios cu josu-n susul... nu mă veți sinucide-n noaptea asta că vă iubesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]