518 matches
-
e nou. Mă simt invadat, prostit, dat peste cap. Aud voci ciudate și vorbesc limbi stranii. Îmi vin idei care mă depășesc cu mult. Mă simt violat. Am deschis ziarul ca să descopăr că, în timpul absenței mele, întreaga Anglie a fost pârjolită de agitații și revolte, de ciocniri sociale în suburbiile incendiate. Din câte am aflat, șomajul a provocat toată nebunia. Știu ce simțiți, mi-am spus eu. Și eu simt la fel ca voi. Nici eu nu prea am multe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acolo unde îl văzusem că o îndesase la sosirea noastră, și i-am fluturat-o pe sub nas. După care am trântit banii și am ieșit. Auzi la ei, ce glumă? Procedura acestei companii... Când am ajuns la Bartleby prin reactorul pârjolit din Central Park South, nu mai eram sigur că voi fi în stare să telefonez celor de la cărțile de credit și să le dau ce merită. Dea. O să pun vreo gagică de la Bad Money s-o facă pentru mine. — Futaiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cea dreaptă pe sânul rece al unei fete fără să simtă nici durere la arsura focului, nici plăcere la atingerea pielii ei. întreabă-te dacă e noroc sau ghinion să le simți pe amândouă. Și acum, că focul te-a pârjolit, lasă femeia să te vindece. S-a așezat lângă el. Din gâtul ei ieșeau niște sunete aidoma unor cloncănituri ușoare. Și-a pus mâinile la ochi, ca să și-i închidă, și i-a ținut așa, cu degetele răsfirate, la colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
doar pentru că nivelul lui de autoamăgire era chiar mai profund decât al celorlalți. Se convinsese singur că acesta nu exista, că mintea lui nu era închisă la implicațiile lui Grimus. Furtuna pe care Dimensiunile Interioare au dezlănțuit-o asupra lui, pârjolindu-i centrii nervoși și arzând sinapsele unui creier care nu se putea adapta noilor realități ce-l năpădeau, a dovedit contrariul. Peckenpaw l-a văzut păbușindu-se în față, i-a văzut capul lovindu-se de podea și nici strigătele, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
degrabă să faci ce-ți spun eu. — Tu ai ales inacțiunea, spuse Vultur-în-Zbor. N-ai făcut prea multe în ultimul timp. — Normal, răspunse Virgil. Eu nu pot să fac nimic. Tu poți. — Asta nu pentru că Dimensiunile Interioare mi-ar fi pârjolit mintea, spuse Virgil. Sau că n-aș fi putut dansa cu succes Dansul Putinței. Ai putea spune că e un fel de paralizie. O cutie de viteze înțepenită. A funcționat la nevoie, în pădure. Dar mica mea gâlceavă cu gorful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
filă cu filă sau te va arunca deoparte, așa cum a făcut și cu mine. Acesta e viitorul tău. Asta m-ar putea ajuta să-mi uit trecutul. M-ar putea ajuta să uit orașul K și ororile care mi-au pârjolit mintea. Tu vei fi modul meu de sacrificare a sinelui. Marea dragoste nu are prieteni. Distrugătoarei tale îi voi spune un ultim cuvânt. în acel trecut bun de aruncat la gunoi a existat un moment când am crezut că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mi-am spus, cu nepăsarea celui care, oricum, nu mai are ce lăsa pe altarul demnității. Am dus paharul la gură și am sorbit. Simțeam cum instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu mâna la gură, privindu-mă cum birui și ultimele legi ale intuiției care se zvârcoleau în capul ei, sfâșiate de certitudinea că din mine acuși-acuși au să țâșnească șuvoaie de votcă. N-a fost să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se făcea bucăți cu de la sine putere, dospind În aerul Înfierbântat și răspândind În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se cu o crustă roșie, crocantă. Culorile erau atât de proaspete, carnea rumenită atât de apetisantă, Încât mulți din cei prezenți pe terasa Corso Înghițiră În sec. Salivau nu numai mesenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil, era pârjolit și el de un foc mistuitor, care trebuia stins pe undeva, chicoteau aceleași fețe... Câțiva călători se luară după el și Începură să-și caute, chipurile, consoartele... Intrau dintr-un comaprtiment În altul, Întrebau de-un nume, apoi, arătându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
magazinul de chilipiruri și al dorințelor nestăpânite în contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și fredonate, eu am înșfăcat energia nebiruită; iar tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de aspirații inocente, năzuind împreună să ne atingem părțile nebronzate în pasiunea amintirilor! Am sorbit lacomi, în ciuda Împăratului Verde, dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
de seamă, bădie... „Fiindcă știu eu că faci numai lucruri cu primejdie” - ar fi vrut să-i spună, dar s-a oprit și, cu un oftat nereținut, s-a depărtat. Din ușă, i-a aruncat o privire care părea să pârjolească totul în calea ei. Cu fiorul acelui oftat în suflet, lotrul a mâncat mai mult în silă. Doar vinul l-a băut cu sete. Simțea nevoia să mai golească o ulcică, dar a învins gândul de a avea mintea limpede
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fixă și cercetătoare, s-a așezat nesățioasă pe lucrurile din jur! Copia robotului răpit a fost reconstituită rapid din electrocasnicele disponibile. Era însă mult mai înalt și mai periculos: după ce i-a pus bateriile, curtea și mașina vecinului au fost pârjolite, iar fratele mai mare electrocutat letal. De la așezămintele cu garduri electrificate a fost salvat de o școală obscură pentru cei cu IQ de platină. Eu am avut șansa să îl întâlnesc la Facultatea de Inginerie și Mecatronică din Potsdam. Făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
spre iad a tatălui meu și efortul mamei de a lupta cu asta mi-au marcat copilăria. Precum un greier cu brațe lungi, mama încerca parcă să oprească o căruță care era gata să treacă peste familia ei. Arșița verii pârjolește cărarea. Sicriul e purtat într-o poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
buimăciți, așteptând, în șuierul vântului de munte. Forțele unite ale clanurilor Oda și Tokugawa intrară în Kai ca niște valuri de furtună. Condusă de Anayama, armata lui Ieyasu merse de la Minobu la Ichikawaguchi. Oda Nobutada atacă Suwa de sus și pârjoli Capela Suwa Myojin și un număr de temple buddhiste. Arse până-n temelii casele oamenilor de rând din lungul drumului, în timp ce urmărea soldați inamici supraviețuitori și înainta - zi și noapte - spre Nirasaki și Kofu. Într-un târziu, sosi și sfârșitul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atât de binevoitor și ager la spirit, își spuse Nobunaga; se obișnuise cu acest gen de solicitudine, cam de zece ani încoace. Nu, nu mă duc în grădină. Azi a fost foarte cald, nu-i așa? — Da, soarele ne-a pârjolit groaznic. — Caii din grajd sunt sănătoși cu toții? Par să fie cam moleșiți. Nobunaga ridică ochii, încordându-și privirea spre luceafărul de seară, poate gândindu-se, dintr-o dată, la îndepărtatele provincii din apus. Ranmaru îi privi țintă profilul. Venise și Nobutada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zi, de la Nagashima fură trimiși soldați să atace toate castelele vasalilor. Nu era ilogic ca oameni să considere următoarea mare bătălie iminentă. Încă de anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care se învăpăia aici putea fi aceea ce-avea să pârjolească, în cele din urmă, întreaga lume. Nu mai erau pure speculații într-o doară, ci o reală certitudine. RĂZBOINICUL CU GLUGĂ Ikeda Shonyu era vestit pentru trei lucruri: statura lui scundă, curajul său și talentul la dansul lăncii. Avea patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a primit de la egumen un loc de casă în schimbul a treizeci de stupi, din care nu a dat mănăstirii decât cincisprezece din ei. Vătaful și-a făcut casă pe acel loc, dar s-a întâmplat ca un incendiu să-i pârjolească casa și locul să rămână gol, până ce ginerele său a făcut altă casă pe acel loc. La bătrânețe însă vătaful era chinuit de remușcări pentru faptul că nu și-a achitat datoria în stupi către mănăstire. Drept urmare, la 8 ianuarie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Aici, așezat nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele izvorând parcă purificate din nopți de o întunecare curată și strălucitoare. Lumina soarelui pătrunzând prin frunziș la ivirea zorilor, schimbătoare și pâlpâitoare, pârjolind cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
foamea instantaneu, sănătate curată, vitamine, organismul cere, dar mai cu măsură, Rafaele, papa-caca, una-două dai în pântecăraie. Ai să te caci sânge după atâtea fructe pe stomacul gol. Păi, tot foamea, care ne-a făcut frumoși și deștepți și a pârjolit iarba verde de acasă... Se mai aude că patronul ăla a luat balta ca să facă din ea o crescătorie de crapi, anexată unui sat de vacanță cu motel, piscină, terenuri de tenis, oho, o să facă ceva de vis din cloaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să te părăginești. Te părăginești mai repede decât locurile. Te vezi copil bălăcindu-te în balta asta, și pe urmă insomnia și somnul de veci dându-ți târcoale, gândurile, morții, locurile pe unde au umblat ei și încă mai umblă, pârjolind cu pașii lor iarba verde de acasă. N-ai decât să te visezi viu de-a pururi. Uite-l, băiatul ăsta, viu ca un păstârnac, încă și mai matinal decât Rafael și care pare să aibă o slujbă mai grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
meditând și rugându-se să-i vină un gând salvator, Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mă și întărește-mă. Ieși pe mal și se întinse pe iarba uscată, cu cămașa sub el în chip de cearceaf de plajă. Soarele încă nu pârjolește la ora asta. Se aude un zumzet slab de motor de mașină dinspre șosea. Fumul și praful încă nu s-au învârtoșat de arșiță. E aproape liniște și-i singur, și dacă ar putea să ațipească barem cinci minute, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
progresează mai mult decît satisfăcĂtor. Azi e marți. Sunați-l joi. Joi la orice oră. Joi a venit iar furtuna din sud. Copacilor nu prea mai avea ce să le facă - decît să rupă crengile moarte de palmier și să pîrjolească mugurii de mango care scăpaseră cumva. Îngălbeni Însă frunzele plopilor și azvîrli praful și frunzele moarte În piscină. Suflă praful În casă și-l lăsĂ să se depună pe tablouri și printre paginile cărților. Vacile stăteau cu fundul În vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
va închirci omul, după chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din ape toată făptura, vietățile cele ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți pe spinarea Poetului, care continuă să-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]