725 matches
-
Probleme domestice în „orașul dintre vii” Pe 20 ianuarie 1940, primarul Andriescu citea o reclamație scrisă de șeful pieței, Grigore Butnaru, care, la rândul său se inspirase după o plângere depusă de „Domnul Căpitan Voicu”, dar și după o proprie pățanie. Iată care fusese problema adusă în atenția edilului-șef: „...am onoarea a vă aduce la cunoștință reclamațiunea D-lui Căpitan Voicu din 17 I 1940. D-l Jan Marcu, casap carne de porc refuză să vândă la anumiți clienți spre
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Pericle Martinescu); A. I. Herzen, Cine-i de vină?, București, 1954 (în colaborare cu Al. A. Philippide); A. A. Zercianinov, D. I. Raiho, V. I. Strajev, Literatura rusă. De la Belinski la Cehov inclusiv, București, 1954; F. M. Dostoievski, Crocodilul. O nemaipomenită întâmplare sau Pățania din pasaj, București, 1956, Idiotul, București, 1962 (în colaborare cu Nicolae Gane); A. I. Jeleabujski, Umiliți și obidiți, dramatizare după F. M. Dostoievski, București, 1957; Istoria literaturii ruse, I, București, 1963 (în colaborare cu Tatiana Nicolescu); S. N. Sergheev-Țenski, Să căutăm, să căutăm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287163_a_288492]
-
pentru oameni triști, București, 1943; Flori și ghimpi, București, 1956; Florile prieteniei, București, 1959; Bagaje ușoare, București, 1961; Muzică ușoară, București, 1961; Florile vieții, pref. Demostene Botez, București, 1962; Azi Neptun și Nicușor vor să facă un vapor, București, 1965; Pățaniile fraților Chiț-Chiț, București, 1965; Versuri clare, București, 1965; Schițe, oarecum vesele, București, 1966; 3 și cu Roșcatu 4, București, 1968; Soare cu dinți, pref. Fănuș Băileșteanu, București, 1972; Curățitorii de pete, București, 1974; Dana, Dan și Roboțel, București, 1976. Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
din păcate, existențele noastre nu s-au mai intersectat. Viața mi-a oferit și nenumărate momente de amuzament cu rîs gîlgîit, momente care mă fac să le retrăiesc cu plăcere și cu mare intensitate de cîte ori am prilejul. Trista pățanie din "Moartea capodoperei" (p. 186) a confratelui meu Ponor, este adevărată și mi-a provocat unele dintre cele mai plăcute momente trăite cu amicii mei. Cu excepția numelui Ponor, relatarea este reală și de neegalat în viitoarea sută de ani. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pleșcarii, deși ne dădeam coate ca proștii, profitam de generozitatea pădurarului, os de viking și beam ca purceii. În ce anturaj mă aflam, că mi-i și acum rușine, deși parcă, parcă mi-i dor de un bis!! Dacă această pățanie ar fi unicat, mai treacă, meargă. Numai că am avut istorii și mai și cînd am fost la o bere cu "Un regalist convingător" (p. 268), împreună cu alți confrați puși pe șotii. Am asistat în direct și la o oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ales cu nimic și regret și acum că am dat-o în bară. Deși s-ar putea ca Lazaro...să-mi fi tras clapa... Un amic, cu care făceam lungi plimbări prin grădina botanică din Havana, mi-a povestit o pățanie hazoasă pe care a trăit-o un coleg al său. Eram convins, după mature deducții, că pățania a tră it-o chiar el, așa cum am prezentat-o în povestirea "Umor latino-american" (p. 481). Hazul era umbrit de amintirile mele despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca Lazaro...să-mi fi tras clapa... Un amic, cu care făceam lungi plimbări prin grădina botanică din Havana, mi-a povestit o pățanie hazoasă pe care a trăit-o un coleg al său. Eram convins, după mature deducții, că pățania a tră it-o chiar el, așa cum am prezentat-o în povestirea "Umor latino-american" (p. 481). Hazul era umbrit de amintirile mele despre infernalele toalete publice de pe la noi, în anii cînd eram multilateral dezvoltați. Îl amintesc în această prefață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă va omorî. Pornește în iureș spre mine și de data asta mă lovește în plin. Am simțit o durere scurtă și apoi am căzut lat, mort. Și ai înviat, rîde Topuz. Rîde numai el, că ceilalți, foarte agitați, aprobă pățania. Și eu l-am văzut... Pe cine? Pe Berbecul de la Cruce. Era să mă omoare, am reușit să fug. Eu nu l-am văzut, dar cînd trec pe acolo simt că bîntuie necuratul. Îmi fac cruce cu limba! Gura mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Saveta cea frumoasă era un ajutor prețios și medicul o iubea ca pe propriul copil, avînd o încredere totală în ea. De aici se trage legenda care m-a fascinat și m-a făcut să sper și să visez la pățania lui Ali Baba, dar un pic schimbată, adică eu nu eram urît ca acesta și nici doctorul nu era hoț. Legenda spune că rusnacii se apropiau de Prut, deja se auzeau tunurile și doctorul a încredințat Savetei o mașină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
confrați ai săi ar fi fost imbatabili în luptele navale? Este greu de răspuns, dar cu certitudine că acum ar fi existat un alt fel de suedezi și o altă lume. Ieșind din muzeu impresionat de cele văzute și de pățaniile lui Vasa, îl întreb pe amicul meu, aparent impasibil: Dacă Vasa nu ar fi fost o eroare, (avea centru de greutate prea sus) ce-ar fi fost acum Suedia? Mai puțin decît este. Contrariat, continuu cu sondajul. Adică? Ce este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asta nu mai este vandabilă... Da, n-am văzut, sigur..., cine a mai văzut o iguană neagră! Ne servește cu ceai, ne mai invită pe la el și altă dată și noi, amuzați de întîmplare, ne întoarcem bine dispuși de această pățanie. Iguana a fost pusă la Reședință, într-un un loc bine ales, cu vizibilitate maximă. Cînd Excelența Sa, ambasadorul unei țări europene, a intrat în reședință, s-a dus glonț la iguană. De unde o ai, Constantin?! De la tîrgul din Havana Veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se conecta direct la Harul divin și la Scriptură. De aici provin celelalte instituții ecleziastice rivale cu cea inițială. Acest scurtcircuit n-a pus capăt fatalității rețelei, ci a produs altele, mai limitate dar nu mai puțin "compromițătoare". Drept dovadă, pățania mesajului evanghelic însuși. Medierea lui Hristos fusese socotită ca o abolire a legii, dar a produs la rîndul ei o lege. Credința și comuniunea prin spirit trebuiau să-i elimine pe farisei, ordonanțele și regulile ceremoniale, și ea a produs
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu mă lovisem la cap. Omul de pe cealaltă parte fugi spre mine alarmat, dar constată că în afară de o zdrelitură serioasă și o capsă a blugilor intrată-n piele, nu pățisem nimic. Tot pe două roți, am avut altă pățanie. Un vecin din spatele blocului, un sârb despre care se spunea că fusese spion infiltrat printre noi după război, avea o motocicletă cu care obișnuia să-i plimbe pe copii, arătându-se încântat de admirația tuturor, față de Java lui roșie. Cred
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a privirii posibilor vizitatori. Panicat, m-am așezat pe-o bancă, căutând disperat variante. Salvarea a fost muzeografa care, alerată de lătratul insistent, a ieșit să-l liniștească. Am rugat-o să se apropie și să nu râdă auzindu-mi pățania. Îi sunt recunoscător și acum fiindcă a adus un ac și ață, datorită cărora mi- am putut continua drumul. Nu înainte de a fotografia din ușa capelei, mormântul poetului. Pe drumul care duce la șoseaua Roman - Iași, ajuns la podul peste
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!" (Nicolae Labiș) În viața noastră începea o nouă etapă. Cum a fost? Vom vedea mai departe... Sfârșitul caietului numărul 3 Destine frânte de comunism. Mărturii Cînd televiziunile și radioul ne agresează zi de zi cu pățaniile și matrapazlîcurile a fel de fel de terchea-berchea ajunși pe post de vedete naționale, când presa scrisă și mulțime de trăncănitori în spațiul public, politicieni sau mai puțin, ne invadează intimitatea, când spectacolul jalnic al unor mediocrități cu ifose și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rău cum îmi trecea mie prin cap în momentele ălea de groază că o să se termine: doamna Duțulescu s-a îndurat și a intrat în casă, eu m-am dat jos, dar eram stors, tremuram tot, ca o piftie. Altă pățanie nefastă: într-o bună zi, am luat un unu cât mine de mare la geografie, eu, care consideram că e sfârșitul lumii atunci când întrerupeam șirul de cinciuri cu vreun patru nefericit. Era o lecție despre planete, sistem solar, pământ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
numai și numai Cameniță) ceva cu totul ieșit din comun. Stagiul în capitala Uniunii Sovietice l-a transformat, l-a învățat să se descopere pe sine însuși, cel adevărat. Pur și simplu a devenit alt om. Dacă ar fi cunoscut pățania lui Saul pe drumul Damascului, ar fi zis că și el a trăit la Moscova o asemenea schimbare la față, o asemenea renaștere, atâta doar că una în sens invers, din rău în mai rău. După experiența moscovită, el se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în inimă prin simpla lui apariție îi plăcea, așa cum unora le place ceea ce le creează fiori, de pildă să sară cu parașuta în gol, neliniștea aia îi plăcea și îl făcea să-și dorească revenirea musafirului luminos. Cert este că pățania cu îngerul, apariția făpturii de lumină în universul sigur al tovarășului Cameniță, l-a „defectat“ pe acesta. Primul-secretar începea să-și piardă gustul pentru activitățile care altădată îl umpleau de satisfacție, îi dădeau un sens. Ancheta, bătea și acum, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de șapte. M-am întors cătrănit la București cu următorul tren și după-amiază, ce să fac?, am trecut pe la Gazetă, unde-i aveam amici pe Velea (angajat din vară ca redactor) și pe S. Damian, să le spun și lor pățania. După ce am vorbit cu ei am plecat. Coborâsem la parterul clădirii din Ana Ipătescu, unde Gazeta își avea sediul la primul etaj, și călcasem pe ultima treaptă, când, din capul scărilor, m-am auzit strigat. Era Paul Georgescu. Mi-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu plăcu nici trimisului papal, nici Guvernatorului, nici chiar celor care mai înainte se arătaseră binevoitori față de Pelerin. Câteva luni mai târziu, Papa se reîntoarse în sfârșit la Roma. Pelerinul merse la Frascati să vorbească cu Papa și îi înfățișă pățaniile sale. Papa se ocupă de acest lucru și porunci să se dea o hotărâre, care fu de partea Pelerinului. La Roma, cu ajutorul Pelerinului și al însoțitorilor săi, au fost întemeiate câteva opere pioase: „Catehumenii”, „Sfânta Marta”, „Orfanii” ș.a1. Restul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai bine între noi, cu excepția Anitei, care acaparată de profesionistul de Ken, încerca să contureze o primă schiță, absorbită de privirile lui. Își găsise un loc separat, ferit de privirile noastre, pe terasa din spatele cabanei. Discutând și amuzându-ne de pățania lui Dejeu, timpul a trecut fără știre, trezindu-ne cu bucătăreasa lângă noi invitându-ne la masa de seară. La lacul Trei Ape, Bogdan Brăila, Vasilică Popovici și mama sa, Dumitru Răducă, Costel Iftinchi, Doina Marița Hlinka, Gustav Hlinka, Anita
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Iași, nu știu cum a trecut pentru că din cauza oboselii pe care o acumulasem, dormisem aproape tot drumul. Ajuns în final acasă, după ce am despachetat tot bagajul, am așezat lucrarea ,,Căposul satului” pe măsuța din sufragerie, admirând-o. Îmi revenea în minte toată pățania din tabăra ce trecuse, dându-mi seama că toate în viață sunt legate între el, toate își au rostul lor, eram totuși și eu un căpos care a îndrăznit să-l înfrunte pe Vintilă. Viața intrase în normal, începusem munca
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
toamnă, la Expoziția Națională de Artă Naivă de la Pitești, am primit și diploma din tabără, datorită insistenței lui Gusti asupra lui Vintilă de a mi-o da, pentru că o meritam. Împreună cu D-l Vintilă Reîntâlnindu-ne am povestit cu plăcere pățaniile din tabără, amintindu-ne de misterul tuburilor de vopsea, de nopțile de pomină petrecute în preajma jocului de remy. Totul trecuse, lăsând în suflet doar amintirile plăcute. După aproape un an și ceva m-am reîntâlnit cu Vintilă la un vernisaj
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
această treabă, corpul ei rigid acum a început să alunece pe căptușeala coșciugului, s-o ia la vale, ca o sanie, gata-gata să iasă afară din el... N-am fost în stare s-o scutesc pe mama de această penibilă pățanie postumă... * Nu am purtat doliu după mama. Sau nu multă vreme. Și totuși, un semn de doliu există, undeva printre hârtiile mele. Mai exact în manuscrisul Dicționarului personajelor lui Dostoievski. Când mama s-a îmbolnăvit pe neașteptate, lucram la personajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în „ciorapi” de noroi „patinam” într-un chip și mai catastrofal. Așa ceva nu ni se mai întâmplase! Și doar trecusem de atâtea ori prin acel loc... A fost, într-adevăr, un semn. Un semn de rău augur, în ciuda aparenței de pățanie hazlie. * Cutremur (decembrie 1986) în timpul unei lecturi cutremurătoare (Războiul sfârșitului lumii de Llosa). * O însemnare într-un caiet: „azi, 11 februarie 1990, a fost eliberat Mandela”; în paranteză, două inițiale, și un reper cronologic: „Crăciun, 1986”, ca să nu uit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]