1,745 matches
-
voi face cu prezența mea! Cât de nesăbuit pot fi să cred că nu voi deranja spiritele celor morți intrând viu printre ei, admirându-le ca într-un muzeu? Fie ca Domnul să aibă milă de sufletul meu, căci am păcătuit fără asemănare intrând pe tărâmurile acestea, iar acum deja am pătruns în lumea unde pentru a vedea, fiind viu, a trebuit să mor pentru totdeauna. Dar am să scap de nenorocirea asta, sunt mai mult ca sigur, știu asta, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încă o dată, fugind de voi, din moment ce ăsta este ultimul tărâm? Ce este nebunia aceasta în mijlocul căreia am fost aruncați fără drept de apel? Înăuntrul neființei nu mai este nici un loc unde să te poți ascunde de cei față de care ai păcătuit. Dinăuntrul morții nu se poate fugi, nu poate fi nici măcar un loc unde cineva să găsească refugiu. Și ce judecată mai dreaptă poate fi alta decât aceea de a fi confruntat cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că abia acesta, acesta este locul în care m-am aflat tot timpul cu adevărat... Blestemat să fie totul și mai ales clipa în care m-am născut pe această lume deșartă! Sau mai blestemată fie clipa în care am păcătuit pentru prima oară?... Încet, îngrijorător de încet, îmi revin în acele simțiri în care m-a aruncat destinul meu păcătos și pe lângă care visul pe care l-am avut, oricât de îngrozitor, nu este decât o palidă joacă de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
profani și pentru a gusta din elixirul neasemuit al luminii furate de Prometeu, sau de Hermes, sau al mărului mușcat de un oarecare Adam, puțin mai contează astăzi. Măcar de-aș fi găsit un mod mai puțin banal de a păcătui atât de grav, căci nefericirea aceasta au încercat-o prea mulți, de mult prea multe ori, delapidându-i totalmente și ultima fărâmă de inedit... Dacă n-aș ști că e inutil acum, dacă n-aș fi conștient că este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe bătrînii fără dinți. De aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sînt aleșii! Ei sînt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă-te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să-ți amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gîndul, și-ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la ora opt și se spovedea de cel puțin trei ori pe săptămînă. Don Gustavo, care se declara agnostic (ceea ce Bernarda bănuia că e o afecțiune respiratorie, ca astmul, Însă pentru domnișoriă, susținea că era matematic imposibil ca servitoarea să păcătuiască Îndeajuns pentru a menține un asemenea ritm de spovedanie. — Tu ești bună ca pîinea caldă, Bernarda, spunea el, indignat. Oamenii aceștia care văd păcate pretutindeni sînt bolnavi cu sufletul și, dacă mă silești s-o spun, cu intestinele. Starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
săvârșit În lunga mea trecere prin valea vieții. - Atât de grea Îți este povara? - Dar care om nu poartă o povară la fel de grea, mai ales dacă, așa ca mine, a ajuns până la o vârstă Înaintată? Să trăiești mult Înseamnă să păcătuiești mult. După-amiază, În față la Santa Croce Dacă ceea ce aflase la han era exact, Bernardo trebuia să Își petreacă aproape tot timpul În biblioteca franciscanilor. Dante așteptă la intrarea către scriptorium să iasă călugării, la capătul zilei de lucru. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
varietate a devenirii, pentru ca noi să fim liberi să făptuim și să creștem. Liberi să căutăm binele. Și orbi În privința celor viitoare, pentru ca pe această ignoranță să ne Întemeiem făptuirea conștientă. - Chiar crezi asta? - Cu siguranță, Adam nu ar fi păcătuit dacă ar fi cunoscut consecințele păcătuirii sale. Dar nici atâtea spirite alese nu ar mai fi căutat, mai apoi, modalitatea de a lecui această vină, propovăduind calea virtuții. Omenirea ar fi lipsită de zestrea ei cea mai de preț, neostoita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fine ale fiului adolescent și ale fiicei adolescente. De asemenea, copiii aud adesea că tăticul vrea s‑o împuște pe mama pentru păcatele ei conjugale. Rainer nu vede însă decât că viața mamei s‑a scurs fără rost, dar de păcătuit ea n‑a păcătuit niciodată, cu cine s‑o fi făcut la halul în care a ajuns să arate? Viața mamei este un șir lung de ani fără rost, așa cum clasele de jos sunt și ele niște șiruri de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și ale fiicei adolescente. De asemenea, copiii aud adesea că tăticul vrea s‑o împuște pe mama pentru păcatele ei conjugale. Rainer nu vede însă decât că viața mamei s‑a scurs fără rost, dar de păcătuit ea n‑a păcătuit niciodată, cu cine s‑o fi făcut la halul în care a ajuns să arate? Viața mamei este un șir lung de ani fără rost, așa cum clasele de jos sunt și ele niște șiruri de oameni din care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca s-o crească, s-o iubească... La rîndul meu, eu știu de multă vreme, că nu mi-s ei, părinții naturali, că, într -o zi de toamnă, ploaia, la gust a frunză de mălin, c-un vers oacheș a păcătuit, într-un anume asfințit.... Gabriela Blănariu Referință Bibliografică: Eu și sora mea... / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gabriela Blănariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
EU ŞI SORA MEA... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364329_a_365658]
-
nevoie sau cu voie... Le regret acum pe toate; Viața mai frumoasă-n doi e! Am sfidat, am luat în joacă, Mi-am închis inima-n piatră, Multe inimi să se coacă Le-am uitat la foc în vatră... Am păcătuit cu gândul, Și năravul meu din fire-a Triumfat, în puf crescându-l, Și n-am prețuit iubirea... Am trecut ca vijelia, Am strivit inimi sfioase Și surâsuri cu mândria Pricinilor vanitoase... Am lăsat în urmă fumul Anilor ca un
TU, UN ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364336_a_365665]
-
catzele homosexuale, dar găsești bărbați și femei homosexuali și lesbiene. Eu cred în iertarea Domnului, însă DOAR pentru cei care o caută și sunt interesați de această iertare! Dar pentru cei care își susțin cu ostentație "dreptul"lor de a păcătui, cred în JUDECATĂ lui Dumnezeu, care este ÎNDELUNG RĂBDĂTOR ȘI PLIN DE BUNĂTATE, dar care NU SE LASĂ BATJOCORIT de fiii oamenilor. Și cred că este o batjocură cumplită la adresa lui Dumnezeu starea de lucruri a lumii în care trăim. Nu
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
a o exprima într-un limbaj accesibil oamenilor. În Occident sau Apus acest fapt s-a materializat în teologia lui Tertulian, înaintea trecerii lui la montanism, iar în Orient sau Răsărit, în opera lui Origen. În ciuda eforturilor evidente, cei doi păcătuiesc prin același defect: amândoi admit identificarea lui Dumnezeu cu Tatăl, ceea ce constituia sursa monarhianismului. Gândirea era încă în urma credinței, cuvintele se dovedeau incapabile să exprime o experiență. Aceasta era situația la apariția arianismului: insuficiența limbajului antrena și provoca o deviere
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
că nu Dumnezeu aduce asupra noastră necazuri și încercări, ci noi înșine, din libera și greșita întrebuințare a voinței noastre, le introducem în ființa și viața noastră sau, cum se exprimă Sfântul Părinte, "fiecare dintre noi își alege pedepsele atunci când păcătuiește cu voie". Cauzele cel mai des invocate de scriitorii duhovnicești în explicarea suferințelor și a pătimirilor fără de voie sunt: păcatul strămoșesc, actualizat în multitudinea de păcate personale; lipsa de grijă și de rânduială în cele trupești și sufletești; neascultarea. În
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
apă caldă. - Omule bun, deschide și matale dulapul de alături și ia-ți ce-ți trebuie, numai scapă-mă. Au, iar au început durerile. Simt că mi s-a apropiat sfârșitul. Doamne cu ce ți-am greșit și ți-am păcătuit atât de tare de mă pedepsești? - Nu te pedepsește, dacă m-a trimis pe mine în întâmpinarea dumitale. Tocmai treceam prin fața casei în drumul meu, când ți-am auzit țipetele de disperare și de durere. Lasă că totul o să iasă
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
au risipit toți precum norul. -Ei, unde-ți e acuzatorul? Nu-i nimeni să-ți dea-nvinuire? Nici Eu nu te condamn ,femeie, Primește azi a Mea iertare, Ce numeni alt nu poa-să deie. Dar viața-n curăție steie! Nu mai păcătui pe cale! Și încă azi o-nvățătură: Femeia-i egal cu bărbatul. Bărbatul nu-i sfînt prin natură! Să își păzească-a lui făptură! Căci n-are nici un gen păcatul! Referință Bibliografică: PĂCATUL / Lucia Tudosa Fundureanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PĂCATUL de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363494_a_364823]
-
cel puțin o zi înainte și una după primirea Sfintei Împărtășanii. - Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop și Mitropolit, fiecare împărtășire trebuie să fie precedată de post și spovedanie? - Spovedania este legată de păcatele săvârșite, îndeosebi de păcatele mari, de moarte. Cum toți păcătuim, este foarte bine să ne spovedim cât mai des cu putință, chiar dacă nu avem păcate mari. În fond, păcatul cel mai mare este cel care ne robește, chiar dacă nu-l găsim printre păcatele mari. Tocmai de aceea călugării și credincioșii
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]
-
vrednici să primim Sfânta Euharistie? - Nu, nimeni nu este vrednic să primească Sfintele Taine ale lui Iisus Hristos. Însă faptul că nu suntem niciodată vrednici să ne împărtășim nu înseamnă că nu ne mai împărtășim deloc. Nu înseamnă nici să păcătuim în continuare, pentru că oricum suntem nevrednici de Sfânta Împărtășanie. Viața creștină este exigentă și înseamnă o luptă permanentă cu păcatul și cu patimile pentru dobândirea virtuților sau a deprinderilor bune. Când păcătuim grav, ne spovedim, facem canonul de pocăință și
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]
-
ne mai împărtășim deloc. Nu înseamnă nici să păcătuim în continuare, pentru că oricum suntem nevrednici de Sfânta Împărtășanie. Viața creștină este exigentă și înseamnă o luptă permanentă cu păcatul și cu patimile pentru dobândirea virtuților sau a deprinderilor bune. Când păcătuim grav, ne spovedim, facem canonul de pocăință și apoi ne reintegrăm în Biserică prin primirea Sfintelor Taine. Conștiința păcătoșeniei și a nevredniciei, nu numai de a ne împărtăși, ci chiar și de a trăi și de a ne bucura de
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]
-
culoare gri, mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de istețime și când îi vin idei, ochii îi strălucesc. E un maniac al ordinei, lucrează metodic și cam păcătuiește prin vanitate. Posedă un ceas de buzunar mare și demodat care-i asigură puctualitatea. Când vrea să descopere ceva, se folosește de „celulele cenușii”! Ați ghicit despre cine e vorba? Despre detectivul belgian, Hercule Poirot, din romanele Agathei Christie. Ce
POIROT – UN PERSONAJ FASCINANT de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361071_a_362400]
-
ceva din înțelepciunea acumulării cantitative spre saltul calitativ, una dintre gogorițele execrabile ale socialiștilor, ploua cu certitudini în vremea aia, păcătoasa în preacurvie încă nu fusese mîngîiată cu blîndețea înțelegerii mai presus de înțelegere: du-te, femeie, și nu mai păcătui!, forța creației de a nu arunca anatema, trupul și sufletul, uleiul și smirna erau pregătite pentru nuntirea cu absolutul, ce este viața, dobitoace rumegătoare? întreba, la modul absolut, Leda cu Lebăda, altă poveste din șirul vieții și al cenușii, Aureliano
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
se pare mai verde. Nu suntem toți niște sfinți și nu avem puritatea de a gândi totdeauna ca la carte. Nu e ușor, o știe oricine! Să te împotrivești păcatului. Ispitele sunt mereu la tot pasul și acestea te atrag. Păcătuind te desculpi spunându-ți că viața e scurtă și doar o călătorie de tranzit. Apoi,cine mai e dispus azi ca după ce ai fost pălmuit pe un obraz să-l întorci și pe celălalt. Spre a nu ne numi depășiți
IUBEŞTE-ŢI APROAPELE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361128_a_362457]
-
îi este permis și mie nu. Aveam o foarte bună prietenă cu care discutăm, chiar dacă pe ascuns să nu mă vadă nici mama, cu care împărtășeam multe din ideile vremii. Deosebirea dintre noi era că pe ea o furase viața, păcătuise, era să se omoare când iubitul a părăsit-o aflând că va avea un copil. De atunci, prinzând neîncrederea în bărbați, constatându-le ușurința, ca să nu le spună lașitatea lor, nu a mai vrut să audă de un alt prieten
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
Reprezentări", "Concepte hermeneutice: Masca și Jocul în spațiul scenic". Interpretările sunt scrise cu har, într-un limbaj bogat, colorat, care subjugă cititorul, fie el un intelectual de specialitate sau doar un om cu ochii deschiși spre cunoaștere. „Noi, românii, am păcătuit prin faptul că cei care au excelat în filosofie n-au venit din domeniile cardinale care trebuiau să promoveze filosofii. În cazul lui Ioan Marchiș, însă, este vorba întâi despre un artist care evoluează spre o carieră absolut de excepție
EVENIMENTE CULTURALE LA BAIA MARE (MAI 2011) de ANCA GOJA în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361186_a_362515]