43,895 matches
-
trecut în revistă, am îndrăznit să obiectez că nu, sau nu încă, de dispariția competențelor și energiilor avem a ne plânge, ci de reaua, când nu iresponsabila, gestionare a fluxurilor financiare care se varsă în oceanul editorial actual. Știu, din păcate, dureros de precis, ce anume avea, din parte-i, Profesorul în minte atunci când deplângea agonia profesiei de editor. Noile generații de studenți, care ar trebui să preia ștafeta acestei îndeletniciri, nu manifestă nici cel mai mic interes în această direcție
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
sufocantă până la urmă. Neajunsul unei astfel de abordări discursive apare de la bun început: textul caragialesc devine un simplu pretext pentru etalarea unui sistem teoretic. Instrumentele critice menționate în titlu sunt definite atât în cuvântul introductiv cât și pe parcursul lucrării. Din păcate, aceste precizări teoretice nu au darul de a stârni curiozitatea intelectuală a cititorului, dimpotrivă, sunt de o pedanterie rebarbativă care nu poate decât să dăuneze restului cărții. Iată o mostră din acest stil pe care l-aș pune sub prescripția
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]
-
volume din literaturile scandinave, fondator al cursurilor de limbă daneză și suedeză la Universitatea București, deținător a numeroase premii și distincții pentru activitatea sa în domeniul scandinavisticii, regretatul Valeriu Munteanu oferă publicului românesc o nouă lucrare lexicografica pe care, din păcate, nu a putut să o vadă în forma sa finală: Dicționar suedez-român. / Svensk-rumänsk ordbok, Polirom, 2002, lucrare publicată cu sprijinul Fundației Konung Gustaf VI Adolfs Fond FOr Svensk Kultur. Este primul dicționar suedez-român de o asemenea anvergură apărut la o
O lucrare de referință by SandaTomescu Baciu () [Corola-journal/Journalistic/14133_a_15458]
-
lipsa explicației, ci cu neraționalul dat de absența semnificației. În Mitul lui Sisif al lui Albert Camus lipsește semnificația tragică, drama condiției umane constînd în aceea că, în absența reperului transcendent, nu mai e cu putință nici tragedia: Absurdul este păcatul fără Dumnezeu". Din punctul de vedere al teoreticianului francez, un tragic al absurdului ar fi cu toate acestea posibil într-un univers stăpînit de o transcendență anonimă, incomunicabilă. Tragicul acestui tip de absurd ar decurge din ceea ce amenință existența, situîndu-se
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
mai mult sau mai puțin inculți". Cealaltă soluție - epenteza unei semivocale (a-vi-ia-ți-e) - apare însă mai curînd "în gura oamenilor culți". Evident, o pronunție stigmatizată ca incultă e greu de acceptat și de confesat. Chiar dacă, surprinzător, poate fi acuzată și de păcatul opus - de snobism. După Ion Calotă (Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române, 1986), pronunțările cu diftong "nu corespund spiritului limbii române. Ele sînt rostiri în manieră cultă, mai bine zis străină, ale unor cuvinte din fondul vechi și nu
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
unitate a detașamentelor de muncă din armată, probabil la intervenția soțului doamnei cu pricina care era ofițer de Securitate. Scrisorile pleacă de la o cazarmă și caută s-o îmbuneze pe soția înșelată. Ele sînt foarte frumoase și ar fi fost păcat să rămînă necunoscute. Toate cele ale vieții trec, rămîne expresia sentimentelor noastre, fie ele și de rușine: "Dragă Luci, te-am asemuit întotdeauna cu un fluture care se zbate într-o colivie de sticlă, scrie de pildă Dimov. A fost
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
a tuturor necazurilor omenești. Cu dezolare vă spun, scrieți doar spre a vă mângâia singurătatea. Despre un eventual debut, lucru care atât de viu vă preocupă, nu din vina altora și poate nici a dvs., nu poate fi vorba, din păcate. (Ștefan Macrei, București) * Tot felul de grozăvii care-ți fac sănătatea minții țăndări, în Exercițiu de nebunie, Nebunia fiind văzută ca un personaj malefic foarte activ. Ea vă "bagă mâna în cap prin osul frontal și prin nări", zâmbește ca
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
altă parte. Zicea Liviu Ciulei în 1980 (într-un interviu TVR al lui Tudor Caranfil, preluat în carte): "Un renume internațional nu se poate obține și, mai ales, menține decît printr-o continuă și temeinică activitate în domeniul respectiv. Din păcate, pentru mine, în materie de regie de film, faptele s-au oprit aici. Imediat după Pădurea urma să fac un film cu un subiect minunat. E vorba de Baltagul, avînd-o ca interpretă principală pe Anna Magnani [...] Apoi a urmat o
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
de mare complexitate, cu o știință remarcabilă a nuanțat, de pildă, prin subtili pianissimi, celebra arie "Ella giammai m^amo", realizând o interpretare cu greu de atins. Luis Lima, cunoscutul tenor peruan, a întruchipat un Carlos sensibil, foarte interiorizat. Din păcate, în duetul final mi s-a părut obosit, făcând eforturi de a încheia partitura în mod onest. Are însă acute sigure și o tehnică ce-l menține încă în formă. Soprana italiană Miriam Gauci, Elisabetta, impresionează printr-o voce frumos
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
decor, cu costume eterogene și de multe ori fără bun gust. Tinerii interpreți ai rolurilor principale Norah Amsellem (Julieta) și tenorul italian Marcelo Giordani (Romeo) s-au străduit să susțină partitura muzicală, conferindu-i acea specificitate a stilului francez, din păcate, acesta pierzându-și consistența datorită propunerii regizorale. Am avut ocazia să văd și baletul La fille mal gardée al lui Ferdinand Herold-John Lanchbery, în coregrafia cunoscută a lui Frederick Ashton, un spectacol fermecător prin acea execuție impecabilă a soliștilor și
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
prezentă de mai mulți ani pe scena vieneză, o apariție atrăgătoare prin plastica mișcării, prin gesturile delicate și prin acea înțelegere profundă a rolului. Partenerul ei, Jürgen Wagner, un prim balerin cu linie și tehnică impecabile, s-a accidentat din păcate, în spectacol, fiind înlocuit cu promptitudine de colegul său, T. Petranovic, aflat într-o bună formă, deși nu fusese programat în seara respectivă. Cu mult umor a întruchipat Wolfgang Grascher pe mama Simone, într-un rol de travesti suculent. Corpul
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
și Lista suspecților. Însfârșit, lista marilor noștri co... Pardon! 23.02. Dansând cu pericolul. Da, asta seamănă cu Hora Staccato; Pro Tv: Evadatul; 24.02. TVR2: Extraconjugal. Cunosc din familie; Prima Tv: Sortit morții. Știam. 25.02. Pro Tv: Orașul păcatului. 27.02. TVR2: Misterul casei bântuite; Antena 1: Sport sângeros. Pro Tv: Pericol extrem. Așez pe dormeză două pături făcute sul, o pernă, le-acopăr cu un pled ca să arate a trup de om și mă culc sub masa din
Jurnal de cobai cine-telefil by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14153_a_15478]
-
un corp moale și sunt sensibilă, de aceea mă răzbun. Mă răzbun pentru că iubirea trece. Eu nu o țin. Bărbații scriu o carte și o dedică unei femei. Anumite femei se dedică unui bărbat și nu scriu nici o carte. Din păcate se întâmplă de multe ori așa. Și de-aceea și această furie, această dispoziție proastă. Multe femei sunt într-o dispoziție proastă fiindcă își închipuie că fără el ele nici nu există și pentru că e jenant să vezi că el
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
noastre de a-i fi pus în cîrcă lui Caraion pasaje de odinioară din Săptămîna. Nu, dle L. A., nu i-am pus nimic în cîrcă poetului și eseistului: tot ce am publicat noi, Caraion a scris cu mînușița lui. Din păcate! l Din păcate, Ion Caraion a scris și alte lucruri greu de justificat. A uitat dl L. A. că tot el este autorul oribilului necrolog din septembrie 1944 intitulat Gorila? E nevoie să-i aducem aminte că Gorila (aluzie la titlul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
-i fi pus în cîrcă lui Caraion pasaje de odinioară din Săptămîna. Nu, dle L. A., nu i-am pus nimic în cîrcă poetului și eseistului: tot ce am publicat noi, Caraion a scris cu mînușița lui. Din păcate! l Din păcate, Ion Caraion a scris și alte lucruri greu de justificat. A uitat dl L. A. că tot el este autorul oribilului necrolog din septembrie 1944 intitulat Gorila? E nevoie să-i aducem aminte că Gorila (aluzie la titlul romanului cunoscut) era
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
e totuși Ion (în forma Onea / Onia); acesta apare mai întîi într-o anecdotă prin care e ironizat graiul ardelenesc ("Noa, da de unde ii Oneo?") și apoi într-o tiradă a autorului: "De mii de ori am zis că e păcat să se pună românului tot numele de Ioane. Vezi că Ioane e văcariul, porcariul, argatul, tot potlogariul. Oare cum vei nobilita vița, cum vei deștepta emulațiunea? Dacă (...) nicicînd nu vei lua zbor către regiunile mai înalte poetice, în etern vei
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
totul.... Cine știe să mă asculte, îmi înțelege inima, înțelege din ce și cum sînt făcută"... La filmul lui Zeffirelli, ascultînd-o cîntînd, rămîi vrăjit în scaun, pînă la ultimele litere ale genericului de sfîrșit, și-ai vrea să mai continue... Păcat. Callas Forever nu e atît filmul unei cîntărețe, cît filmul unui regizor care și-a pierdut vocea.
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
piardă timpul citind cărți fără valoare și apoi scriind despre ele, iar, pe de altă parte, evită să-și facă dușmani pe viață din scriitorii care vor primi eventualele verdicte negative asupra operei lor ca pe niște insulte personale. Din păcate puțini sînt scriitorii fără valoare care înțeleg aceste tăceri ale criticii. Cei mai mulți își terorizează criticii care au făcut greșeala să le accepte cărțile, cu telefoane la ore posibile și imposibile prin care îi somează să scrie o recenzie sau să
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
și vorbește / vobește, îmi spune adevărul în față / nu mă cruță deloc / plânge [...]"(loc pentru altul) Nu știu dacă această poezie nu va părea multor români cumva prețioasă, patetică chiar, întrucât carențele noastre în ceea ce privește istoria actuală a Basarabiei sunt, din păcate, destul de mari („cel mai greu e să traduci / din basarabeană-n română" spune, la un moment dat, poetul). Cei care însă știu, vor găsi multă emoție în aceste poeme și chiar vor detecta un firav sentiment de revoltă, e-adevărat
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
fonduri?, cu ce mijloace?, singur?, „am vizitat situri arheologice", care?, pentru numele lui Zurbalan!, „am conversat cu ei", adică cu zmeii... Bullcrap! Le-a făcut cumva fotografii? Ei, aș! Doar niște picturi psihanalizabile ale lui Van McBanuș. Autorul ratează, din păcate(le) sau, poate, din cauza calităților sale (lunea, pe la cenacluri, se vorbea despre el ca... poet, puah!), o contribuție care ar fi zguduit temeliile acestei vitrege științe. Acest Cărtărescu crede că rigoarea documentară, credibilitatea și exactitatea surselor, expunerea obiectiv-științifică, responsabilitatea în fața
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
România - un deceniu de integrare literară". Instituțiile românești și redacțiile literare cărora le trimitem prin poștă în mod sistematic revista vor putea evalua substanța acestei dezbateri cu 39 de scriitori-participanți dintr-o parte și alta a Prutului. Mai puțin, din păcate, restul confraților (adică marea lor majoritate!) și publicul românesc, pentru că revista Contrafort, asemeni altor publicații de cultură basarabene, nu se difuzează în România, după cum nu vei găsi nici presa culturală și de orice alt fel din România în Basarabia. În pofida
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
România a ales Occidentul, pentru a se salva. Opțiunea sa nu are alternativă. Relația cu Basarabia, în mod normal, ar fi trebuit să nu contravină acestei direcții, dacă și Chișinăul s-ar fi orientat spre Vest. Nu este cazul, din păcate. Pe termen lung, integrarea României în NATO și în Uniunea Europeană oferă o șansă și pentru teritoriile românești de la est de Prut. Dar până la atingerea acelui visat nivel de prosperitate, mă întreb, cine va salva Basarabia? Cum și în cât timp
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
punct cu o frază care mi-a rămas în minte: "Sub Ceaușescu toți eram o apă și-un pămînt. N-aveam nimic de pierdut. Acum am o poziție și nu vreau să am probleme!’ Această filosofie a "poziției" e, din păcate, din ce în ce mai răspîndită în anumite medii de la noi, asezonată cu termeni precum "standing-ul personal", "prudența elitară" etc. Mai pe șleau spus, poziția bate convingerea. Cu cetățenii străini lucrurile stau altfel. Aceștia nu vorbesc pentru că sînt străini. Temerea lor e că
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
ales din punct de vedere cultural, pentru că eram la curent cu toată mișcarea intelectuală, economică și politică de pe continent și nu numai. - S-ar fi reușit, fără îndoială, dacă nu era fractura din timpul războiului, iar apoi instaurarea comunismului. - Din păcate, această generație care începuse foarte bine a fost stopată odată cu începutul războiului. A fost o generație dezavantajată de istorie, „scoasă din circulație" exact la începutul maturității, cînd ar fi putut da lumii tot ce avea mai bun. Mulți au luat
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
v-aș aduce pe dv. și pe alții ca dv. în fața tinerilor pentru a le povesti despre primejdia de moarte prin care a trecut poporul român între ’45-’64, primejdie care pîndea mai subtil după ’65 pînă în ’89. Din păcate, tinerele generații știu puțin, foarte puțin despre ce s-a petrecut înaintea lor. Nu aveți un sentiment de zădărnicie? Se va rosti vreodată, în gura mare, adevărul despre acele vremuri? - Este firească necunoașterea suferințelor anterioare de către generațiile tinere; să ne
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]