487 matches
-
în adâncul memoriei. Cei doi bărbați veniți în recunoaștere ajunseseră deja lângă pâlcul de copaci. Lipsiți de armură din cauza căldurii, îl traversară fără grabă, cu privirile ațintite la coloana hună, care, înaintea lor, dispărea pe după buza dealului. Chiar la liziera păduricii, însă, cel care era mai în spate scrută lung și atent desișul, pe urmă câmpul de grâu și câmpia și, deodată, îndreptându-și ochii spre un punct precis, își trase calul de hățuri. O clipă mai târziu, o săgeată i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trei, patru săgeți, trimise cu repeziciune una după alta. Calul său, totuși, continuă să galopeze; în această situație, lui Balamber nu-i mai rămase decât să dea semnalul de atac. Urcați în șa, hunii își biciuiră fără milă caii, traversară păduricea în câteva secunde și ieșiră din ea strigând și tăind câmpia în două șiruri paralele ce se grăbiră să închidă flancurile coloanei urmăritorilor. Aceștia, sub o ploaie de săgeți, se opriră brusc mai întâi, apoi încercară, în confuzia creată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de un cor de șuierături aproape muzical, porni în direcția lor o altă rafală mortală de săgeți; imediat după aceea, oamenii lui Mandzuk, care, încă de la începutul atacului, conform planului stabilit, porniseră să refacă drumul înapoi, țâșniră în galop din pădurice și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Parcă fetele ar fi fost tot vii și-ar fi rămas de-a pururi acolo, la margine de sat. Cu timpul, gospodăria părinților lor s-a părăginit, nemaifiind nimeni care să aibă grija ei. Pe acel loc a apărut o pădurice, la început numai câțiva copaci, pe urmă din ce în ce mai mulți. Pădurea există și astăzi, e destul de mare, o străbateți în lung și-n lat. Da’, ia să văd eu, știți voi cum se cheamă ea? Da, bunică, știm! Arțăriș, așa-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
drum, am auzit - ca prin vis - fluier de locomotivă. „Ai auzit? Undeva spre stânga este sigur o linie ferată” - m-o făcut atent Filip. Din fericire, era chiar pe direcția noastră de marș... Zorii ne-au prins la marginea unei pădurici cocoțată pe o creastă de deal. În vale - se vedea ca-n palmă - o stație de cale ferată pierdută-n pustiu. Pe linii numai vagoane pline cu cărbuni. „Hai să ne așezăm la pândă! Ne lămurim noi cum se mișcă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trunchiul în față. Preț de o secundă, tata arăta ca o balerină. Dacă îi ieșea prost aruncarea, înjura la fel ca italienii. Atunci nu avea nevoie să-i mai traduc. Am dat ocol terenului de fotbal și am intrat în păduricea de alături. Mă temeam puțintel. Din loc în loc mă opream, ca să privesc în urmă, apoi îmi făceam singur curaj și porneam mai departe. Cu cât înaintam, glasurile din spatele meu sunau tot mai stins. De la o vreme, n-am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bunătate, era chiar generos; după ce trecuseră pe la fotograf - ei doi pe motocicletă, el pitic abia ținând ghidonul - Îl duse la Aeroportul Băneasa. Decolarea! Văzu Întâi hangarul aeroportului, apoi pământul se Îndepărtă cu repeziciune, avionul zbură deasupra lacurilor și peste o pădurice, traversară calea ferată și apărură casele mici ca niște cutii ale Bucureștiului și aterizară trecând prin stânga Combinatului poligrafic I.V. Stalin. Tatăl Îl duse În cabina pilotului, care semăna cu un aparat de radio uriaș. În fața lui se deschidea cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a fost pentru mine când am descoperit, în grâu, un cuib de prepeliță, ca o fântână, mic, rotund, cât o farfurioară, înconjurat de un gărduleț - și când puii au dispărut parcă în pămînt! Era peste iaz, în câmpie, aproape de o pădurice, care de-acasă de la noi se vedea ca o sprânceană la marginea orizontului. Toate mi se păreau foarte departe - în toate direcțiile mi se părea că se sfârșește o lume, după care începea regiunea basmelor. Dar viața aceasta complet fericită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fum erau aproape de trei ori pe atât. Din ea se desprindeau două tobogane, deasupra cărora tronau turnuri de apă. Acestea duceau la niște platforme de supraveghere și la rafinăriile alăturate, legate de niște coșuri mai puțin impresionante. Era ca o pădurice, de parcă semințele celor opt furnale mari ale Rouge-ului fuseseră purtate de vânt și acum zece sau douăzeci sau cincizeci de trunchiuri mai mici răsăreau din solul sterp din jurul uzinei. Lefty vedea acum șinele de cale ferată, silozurile uriașe de pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Câteva aprinseseră deja țigările și strigau și ele cât puteau, fără să ocolească nici cele mai șocante cuvinte. Ca să nu mai aud toate mizeriile alea, mă concentram doar asupra peisajului de pe fereastră. Cîmpia-ntinsă până la orizont, plată ca-n palmă, cu pădurici izolate din loc în loc, 28 cu plantații de grâu, floarea-soarelui, porumb, se usca sub soarele de august și sub imensele ceruri bleu-spălăcite. Cîte-un țăran cu femeia după el, minusculi, veneau pe o cărare. Alții lucrau frânți de șale, aproape atingând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și a grăbit pasul ca să-i ajungă din urmă pe niște țipi de la Bălcescu cu chitarele-n spate, iar eu și Clara am luat-o peste câmp și am mers vreo sută de metri până la lizieră, de fapt o adevărată pădurice de salcâmi tineri. în spatele lor apăru un dâmb arcuit, probabil ridicat cine știe când ca însemn de hotar sau poate chiar ca mormânt. Ne-am urcat pe el și, de sus, am putut să vedem la picioarele noastre o uimitoare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și punctulețe cafenii îl răspândeau, ca minuscule paiete, pretutindeni. Asemenea fluturi stilizați desenasem în frize, în clasele mici, și străduindu-mă să-i colorez cu cele mai sclipitoare dintre cele douăzeci și patru de creioane colorate, frumos mirositoare, din trusa mea. Și păduricea de salcâmi părea acum mai largă și mai încîlcită. Cu părul încins de căldură, am traversat câmpul și am ajuns iarăși pe șosea. Ne-am întors spre tabără. Conacul, în încremenirea parcului dinainte, părea de sticlă. Am privit statuia din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de sus a orașului. Ziua strălucea și o briză răcoroasă Înveșmînta cerul Într-un albastru arzător. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, șoferul coti la dreapta și Începurăm lentul urcuș spre promenada Bonanova. Colegiul San Gabriel se Înălța În mijlocul unei pădurici, În punctul cel mai de sus al unei străzi Înguste și șerpuitoare ce urca dinspre Bonanova. Fațada, presărată cu ferestre enorme În formă de pumnal, avea profilul unui palat gotic de cărămidă roșie, suspendat În arcade și turnuri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că parcă ești o stricată. Și să nu mai văd vinul ăsta pe masă. Cel Îndoit cu apă e mai mult decît suficient. Avariția are să ne mănînce. Julián nu trecuse niciodată de partea cealaltă a bulevardului Diagonal. Linia aceea de pădurici, de terenuri de construcție și de palate rămase În așteptarea unui oraș constituia o frontieră interzisă. Pe deasupra bulevardului se Întindeau sate, coline și meleaguri misterioase, bogate și legendare. Pe drum, Aldaya Îi vorbea despre colegiul San Gabriel, despre noi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
testiculul drept, Într-un foc de alice tras de Însuși Theodore Rossevelt În asaltul de la Cochinos. Convins că trîndăveala e mama tuturor relelor, Ramón „Un-singur-coi“ (cum Îl porecleau elevii) Își Însărcinase fiul să strîngă Într-un sac frunzele uscate din păduricea de pini și din curtea cu fîntîni. Ramón era un om de treabă, cam butucănos și fatalmente condamnat să-și aleagă tovărășiile cele mai proaste. Cea mai rea dintre acestea era nevastă-sa. „Un-singur-coi“ se căsătorise cu o namilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Javier crezu că Julián venea să-i dea lovitura de grație, În timp ce toți ceilalți se prăpădeau de rîs. — Pe mine mă cheamă Julián, zise el Întinzîndu-i mîna. Prietenii mei și cu mine mergeam să jucăm niște partide de șah În păduricea de pini și mă Întrebam dacă n-ai chef să vii și tu cu noi. Nu știu să joc șah. — Nici eu nu știam, pînă acum două săptămîni. Dar Miquel e un profesor bun... Băiatul se uita bănuitor, așteptînd batjocura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care Îl Învăța noțiunile elementare de șah și Îl privea cu un ochi cinic, era cel mai puțin convins dintre toți. — Ăsta-i țicnit. VÎnează pisici și porumbei și Îi chinuie ore În șir cu cuțitul. Apoi Îi Îngroapă În păduricea de pini. Ce mai distracție! — Cine zice asta? — Chiar el mi-a povestit deunăzi, În timp ce eu Îi explicam cum sare calul. Mi-a mai povestit că, uneori, maică-sa Îl ia În pat la ea noaptea și-l pipăie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca să-mi recapăt suflarea. Am cercetat restul traseului. Adierea Înghețată a furtunii tîra un văl cenușiu care ascundea conturul spectral al vilelor și căsoaielor Îngropate În ceață. Printre ele se ridica turnul Întunecat și solitar la vilei Aldaya, ancorat În păduricea unduitoare. Mi-am dat deoparte părul ud care-mi cădea În ochi și am alergat Într-acolo, traversînd bulevardul pustiu. Portița de grilaj se bălăbănea În bătaia vîntului. Mai Încolo, se deschidea o potecă unduitoare care urca pînă la casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Poldy în vizitarea orașului. Mergem să vedem cascada și ziua. Poldy rămâne în urmă, nu vrea s-o vadă. Mama ei, bolnavă, s-a sinucis, azvârlindu-se în Niagara. Mergem apoi să vizităm un sat indian din apropierea oarșului. Într-o pădurice, 14-15 case răsfirate, îmi amintesc de căsuțele noastre din insula mare a Brăilei. Dar aceștia de aci, sunt departe de a fi harnicii oameni ai bălții brăilene. Aceia i-au speriat pe nemți prin puterea lor de muncă, prin sobrietatea
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Întâlnire ale așa-zișilor subversivi, unde atâția și atâția, care nu vor fi niciodată astfel, din lipsă de temperament, mimează pe față presupusele comportamente ale idolilor lor. Se caută oare lumina pierdută pe la incendii sau mai degrabă prin câte-o pădurice, unde, după ce a ars totul În flăcări, flăcările pâlpâie pe sub tufișuri, putregaiuri, printre frunzele pe jumătate arse? Și unde ar putea să se deghizeze mai bine adevăratul Templier, dacă nu În mulțimea caricaturilor lui?” 62 Considerăm drept societăți druidice prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de oră de drum, Agliè parca mașinile la marginea unui desiș. Trebuia să străbatem un crâng, ne spusese el, ca să ajungem la o rariște, și nu existau nici drumuri, nici poteci. Înaintarăm pe o pantă În urcuș, Împotmolindu-ne prin pădurice: nu plouase, dar pantofii alunecau pe un strat de frunze putrede și de rădăcini lipicioase. Agliè aprindea când și când o lanternă ca să descopere locuri pe unde se putea trece, dar o stingea imediat, fiindcă - spunea el - nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
liniștit, și în ochii lui pâlpâia blând numai milă și tristețe. Căpitanul continuă cu mai multă inimă: ― Și aici cu civilii... Ai zice c-a turbat generalul. Am văzut trecând spre Făget... Sunt trei spânzurați, la marginea șoselei, într-o pădurice... Mi-am adus aminte de pădurea spânzuraților... Până și calul meu s-a speriat și a pornit într-un galop nebun... Acuma, la întoarcere, nici n-am mai venit pe șosea, ci am luat-o pe linia drumului-de-fier, ca să nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Mașina parcă nici nu mai atingea pământul... Plutonierul se uită iar înapoi, repede, crezând că locotenentul va porunci să micșoreze iuțeala. Apostol nu vedea nimic... Panglica sură, copacii braniștii... În câteva clipe automobilul înghiți cele patru sute de metri cât ținea păduricea, și totuși lui Bologa i se păru c-a mers o veșnicie, atât de bine a văzut tot. Pe dreapta erau patru, fiecare pe câte un copac, toți cu capetele goale, legănîndu-se foarte ușor, parcă numai de vântul stârnit de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
infanterie. Nu erau primii pe care jandarmeria îi prindea în plasă. De câteva luni, începuse debandada. În fiecare zi erau soldați care fugeau de pe front și care se pierdeau prin locuri izolate, preferând uneori să crape singuri în desișuri și pădurici decât să fie sfârtecați de obuze. Se nimerise la fix. Era convenabil pentru toată lumea: pentru armată, care voia să dea un exemplu, și pentru judecător, care căuta un vinovat. Cei doi puști sunt plimbați pe străzi. Îi păzesc doi jandarmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
emoție Iovănuț. Uite, acela e Palatul Dogilor! — Și crezi că te lasă să dormi acolo? - făcu Metodiu. Toate astea sunt făcute să te uiți, dar să te folosești de ele - ioc! Drept să-ți spui, eu n-aș da o pădurice de foioase pe toată balta asta luminată! în pădure e tihnă și răcoare, cântă păsările, foșnesc frunzele, mai faci un foculeț, mai frigi o ciozvârtă, pe când în palat numai vopsele, pâră și zavistie. Spune tu, fiule, unde cad mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]