3,151 matches
-
topografic cu vechiul loc de pelerinaj creștin, numai că și în acest caz lipsesc dovezile arheologice. Vechiul Capernaum - orașul ales de Mântuitorul drept centru al activității Sale (Mat. 4, 13), se află la granița dintre Galileeea și cele zece orașe păgâne. Datorită poziției centrale a orașului, în cuprinsul său se afla o vamă și un lagăr militar al legionarilor romani. Astfel, în afara populației băștinașe compusă numai din evrei, orașul mai era populat de către vameși, soldați, ofițeri superiori cum ar fi, de
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
sa în 22 mai anul 337. Rămas singurul stăpânitor, Constantin cel Mare adoptă față de Creștinism o atitudine binevoitoare, fără a jigni însă păgânismul greco-roman, care are numeroase și puternice rădăcini. Împăratul însuși păstrează, în aproape tot timpul domniei sale, demnitatea supremă păgână de Pontifex Maximus și nu se leapădă de păgânism decât prin Botezul săvârșit cu câteva zile înainte de moarte, în luna mai anul 337. Trebuie să recunoaștem, însă, că păstrarea titlului păgân de Pontifex Maximus îi dă dreptul, capacitatea și posibilitatea
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
însuși păstrează, în aproape tot timpul domniei sale, demnitatea supremă păgână de Pontifex Maximus și nu se leapădă de păgânism decât prin Botezul săvârșit cu câteva zile înainte de moarte, în luna mai anul 337. Trebuie să recunoaștem, însă, că păstrarea titlului păgân de Pontifex Maximus îi dă dreptul, capacitatea și posibilitatea de a supraveghea și ține în frâu păgânismul, în interesul Creștinismului însuși. Dacă împăratul ar fi renunțat atunci la el, si-ar fi ridicat un rival periculos, care ar fi putut
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
și convocarea Sinodului I ecumenic de la Niceea din anul 325. Imediat după edictul din anul 313, împăratul scutește pe clericii creștini de obligația grea și costisitoare a funcțiunilor municipale. Scutește Biserica de dări, drept de care nu se bucurau templele păgâne, și îi returnează tot ceea ce îi fusese confiscat, acordându-i și dreptul de a primi legate și donații. Totodată, el acordă ca ajutor episcopilor sume importante din tezaurul statului, pentru ridicarea de biserici și întreținerea clerului. El acordă Bisericii dreptul
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
își pierde sensul religios, păstrând mai mult semnificația lui politică: cinstirea autorității împăratului ca exponent al puterii Imperiului Roman; templele dedicate lui devin localuri publice, fără statui și fără jertfe. În unele locuri, unde creștinii sunt majoritari, ei iau templele păgâne și le transformă în biserici sau le închid. Împăratul și membrii familiei sale - mama sa, Elena, soția sa, Fausta, sora sa, Anastasia, fiica sa, Constantina, dăruiesc episcopilor ajutoare pentru a repara bisericile sau pentru a construi altele noi. La Ierusalim
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
și din alegerea unei noi capitale pe țărmurile încântătoare ale Bosforului. Încă din timpul lui Dioclețian (284-305), Roma nu mai era capitala unică a Imperiului Roman, căci acesta o mutase la Nicomidia, în Asia Mică. Roma a rămas un oraș păgân, în care templele, monumentele, Senatul Roman, aristocrația aminteau și păstrau vechea religie păgână. Constantin cel Mare se hotărăște să părăsească Roma păgână, spre marea nemulțumire a episcopilor Romei, și să întemeieze un nou oraș ca reședință imperială. Acesta a fost
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
timpul lui Dioclețian (284-305), Roma nu mai era capitala unică a Imperiului Roman, căci acesta o mutase la Nicomidia, în Asia Mică. Roma a rămas un oraș păgân, în care templele, monumentele, Senatul Roman, aristocrația aminteau și păstrau vechea religie păgână. Constantin cel Mare se hotărăște să părăsească Roma păgână, spre marea nemulțumire a episcopilor Romei, și să întemeieze un nou oraș ca reședință imperială. Acesta a fost Bizanțul, pe Bosfor, care a primit numele de Constantinopol = orașul lui Constantin, început
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
unică a Imperiului Roman, căci acesta o mutase la Nicomidia, în Asia Mică. Roma a rămas un oraș păgân, în care templele, monumentele, Senatul Roman, aristocrația aminteau și păstrau vechea religie păgână. Constantin cel Mare se hotărăște să părăsească Roma păgână, spre marea nemulțumire a episcopilor Romei, și să întemeieze un nou oraș ca reședință imperială. Acesta a fost Bizanțul, pe Bosfor, care a primit numele de Constantinopol = orașul lui Constantin, început în anul 324 și inaugurat la 11 mai anul
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
de credință și a asigura unitatea Creștinismului. Ca om de stat experimentat, Constantin cel Mare și-a dat seama că unitatea Creștinismului, pacea și liniștea Bisericii, constituie elementul de viață și de rezistență al Imperiului Roman universal. În locul pluralității zeilor păgâni, era de preferat existența unei singure credințe în Imperiu, cea creștină, căci ea asigura și unitatea lui politică. Este interesant de constatat că Împăratul Constantin însuși, cu toate că nu primise încă botezul, deschide sinodul ecumenic printr-o cuvântare adresată episcopilor, asigurându
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
Semnificativă este renunțarea lui Constantin cel Mare, de a merge pe Capitoliu, la intrarea triumfală în Roma, potrivit Panegiricului de la Trier. Statuia lui Constantin din Forum, după instrucțiunile lui însuși , trebuia să poarte în mâna dreaptă o cruce. Chipurile zeilor păgâni continuă să apară pe monedele lui Constantin, până în anul 321, iar cel al zeului Soare până în anul 322. Pe un medallion de argint bătut la Ticinium în anul 315, este reprezentat Constantin cu cască, iar pe ea monograma lui Iisus
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
Împăratul Contantin în politica religioasă a Imperiului Roman a fost numită “Pacea Constantiniană”. Prin legea din anul 316 Împăratul permitea eliberarea sclavilor din Biserică în prezența Episcopului. Începând cu anul 317, în funcțiile înalte sunt admiși și creștinii. Chipurile zeilor păgâni, cu excepția zeului Soare, sunt înlocuite pe monede cu inscripții de caracter neutru, dar și cu semne creștine. În 318, prima zi a săptămânii - dies solis - devine ziua Domnului - Duminica. Tribunalele episcopale primesc aceleași privilegii, aceeași putere ca și cele acordate
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
încât Împăratul Iovian (363), cu toate că era foarte credincios, a fost nevoit să le reducă la două treimi. Față de păgâni, Împăratul Constantin cel Mare a fost tolerant. Totuși, se pare că în anul 324 a promulgat o lege împotriva anumitor culte păgâne. Acestea erau considerate periculoase pentru stat, iar în anul 322, chipul zeului soare dispare definitiv de pe monede. Numai atitudinea lui Constantin a fost consecvent îndreptată în favoarea creștinilor. Galerius a dat o libertate restrictivă creștinilor, iar Licinius după Edictul de la Milano
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
renume: Eusebiu de Nicomidia și Eusebiu de Cezareea. Împăratul Constantin cel Mare a scris tuturor teologilor, cerându-le să nu se certe pentru probleme atât de fine, sensibile și delicate ci să le rezolve dacă au opinii diferite, ca filozofii păgâni, care chiar dacă nu sunt de acord unii cu alții, trăiesc totuși bine împreună. Toate demersurile Împăratului Constantin pentru a pune capăt dezbinării în Biserică au fost zadarnice. Această cauză și situație explică întâlnirea celor 318 părinți de la Niceea, împreună cu Împăratul
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
Parpangel - încă îmbrăcat cu hainele eroicului Argineanu și însuflețit de spiritul acestuia, după scena de la cele două izvoare, și purtând armele sale, precum Patrocle pe cele ale lui Ahile - își depășește camarazii: "calu-îi alerga, gândeai că zboară/ drept spre șireagurile păgâne". Țiganii devin și ei mai belicoși văzându-l pe unul de-ai lor lansându-se singur contra unei oștiri întregi. Dar turcii recunosc armele Argineanului și "mearsără care-încotro-în răsipă". Metamorfozatul îi urmărește ( "după dânșii s-alungă"). Brusc descindem într-un
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
al XIV-lea, personajul lui Evangelisti este un om intolerant și neîndurător, dar și inteligent, foarte cult, dotat cu spirit și curaj, lipsit de îndoieli și totodată mereu frământat, anjagat cu o energie inepuizabilă într-o luptă acerbă împotriva cultelor păgâne, a sectelor demonice și a unor misterioase forțe ale răului. Valerio Evangelisti: Nicolas Eymerich, inchizitorul. Editura Allfa, București, 2005. Preț: 249 000/24,90 lei. Un muzeu în labirint Când Columb a plecat în prima sa călătorie, zicea Braque, singura
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
toate. Cu aceste cuvinte, doresc tuturor credincioșilor: PAȘTE BINECUVÂNTAT! ÁLDOTT HÚSVÉTI ÜNNEPEKET! GESEGNETES ÖSTERFEST! Preot KOVÁCS ZSOMBOR, Biserica Evanghelică Lutherană din Timișoara Sărbătoarea primăverii Paștele are un profund sens religios pentru creștini și evrei, dar „sărbătoarea primăverii“ are rădăcini străvechi, păgâne. Cea mai cunoscută legendă este a Persefonei, fiica lui Demeter și a lui Zeus, care petrecea șase luni în adâncuri, cu Hades, și restul timpului cu mama sa, pe pământ. Legenda acestei divinități este simplu de interpretat. Persefona reprezintă semințele
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
în pământ și germinează primăvara, dar, în sens mai larg, semnifică renașterea naturii, revenirea vieții pe pământ. Și alte legende antice sunt construite în jurul aceleiași teme, echinocțiul de primăvară coincizând cu întoarcerea sau cu trezirea unei divinități pe pământ. Originile păgâne sunt probate și de numele englezesc al Paștelui, Easter, care este numele unei divinități anglo-saxone asociate primăverii. Oricare ar fi rădăcinile sale religioase sau păgâne, sărbătoarea este asociată cu noul, renașterea, viața și fertilitatea. De la iepure la... Iepuraș Popoarele primitive
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
teme, echinocțiul de primăvară coincizând cu întoarcerea sau cu trezirea unei divinități pe pământ. Originile păgâne sunt probate și de numele englezesc al Paștelui, Easter, care este numele unei divinități anglo-saxone asociate primăverii. Oricare ar fi rădăcinile sale religioase sau păgâne, sărbătoarea este asociată cu noul, renașterea, viața și fertilitatea. De la iepure la... Iepuraș Popoarele primitive credeau că dacă mănânci creier de iepure, te vindeci de spaime și de tremurături. În tradiția păgână, iepurele însoțea zeițele fertilității, ale dragostei (Venus la
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
primăverii. Oricare ar fi rădăcinile sale religioase sau păgâne, sărbătoarea este asociată cu noul, renașterea, viața și fertilitatea. De la iepure la... Iepuraș Popoarele primitive credeau că dacă mănânci creier de iepure, te vindeci de spaime și de tremurături. În tradiția păgână, iepurele însoțea zeițele fertilității, ale dragostei (Venus la romani și Ostara în țările germanice). În Marea Britanie, după ce se termina strângerea recoltei, se sacrifica un iepure ca o garanție a fertilității. Până la apariția creștinismului, era venerată Easter, zeița fertilității și a
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
se termina strângerea recoltei, se sacrifica un iepure ca o garanție a fertilității. Până la apariția creștinismului, era venerată Easter, zeița fertilității și a primăverii, care era întotdeauna însoțită de un iepure. Creștinismul a adaptat o serie de elemente din timpurile păgâne, iar pe altele le-a preluat, astfel că s-a ajuns la un amestec de credințe: la Paști, creștinii sărbătoreau Învierea lui Hristos, iar păgânii o onorau pe zeița Easter. În sculptura romană, prinderea unui iepure simboliza păgânismul învins. În
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
fost de durată relativ scurtă, fiind urmată de o fază de colonizare mai organizată. Când scandinavii au început să se stabilească în Vestul Europei, spre sfârșitul secolului al nouălea, ei au venit în contact strâns cu creștinătatea și clerul. Tradițiile păgâne ale nordicilor au asigurat o tranziție relativ simplă și nedureroasă spre creștinătate. Totuși, în timp ce au adoptat formele și practicile noii religii, foștii barbari nu și-au abandonat cu totul elementele și practicile culturii lor străvechi. Persistența continuității culturale de-a
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
pelerinaj spre Ierusalim. Pe hărțile de până în secolul al XV-lea, Ierusalimul ocupa întotdeauna o poziție centrală. Conform credinței populare, Crucea de pe dealul Calvarului (Golgota) se afla exact în mijlocul lumii, unde odinioară se înălța Copacul Cunoașterii din Eden. În tradiția păgână a nordicilor exista o credință similară, numai că în locul Crucii, lumea avea în centru Marele Copac al Lumii, ale cărui ramuri se întindeau deopotrivă deasupra pământului și a cerului, iar rădăcinile sale se scufundau până în lumea morților. Copacul Lumii se
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
neaua M-a îmbrăcat în har. În nopțile de smoală, De mi-ai fost faclă-aprinsă, Să-mi luminezi drumeagul Păzit de plopii albi. Eu nu mai știu, Măiastro, De-ai fost cu mine-n luntre, Pe râul care curge învolburat, păgân. Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece, Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro, Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia. Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa
EU NU MAI ŞTIU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385226_a_386555]
-
și cu prada, ducând cu sine inima sa: - De acum eu sunt condamnată în veci la suferință stăpânul inimii mele, căci tatăl meu nu va consimți niciodată, ca fiica lui -un mare rege creștin, să se mărite cu un prinț păgân. După această întâlnire dintre cei doi tineri, nimic nu mai fu la fel ca înainte pentru niciunul dintre dânșii. Tânărul îi ceru tatălui său consimțământul de a cere mâna prințesei creștine Shokuktany, regelui David. Kublai îi dădu consimțământul însă când
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
sufocă, SUNT SIMPLU OM, NU ROCĂ! Simt Răul ce-și întinde Nefastele-i aripe, Acoperind planeta Și ale noastre clipe. Simt Răul cum doboară- Martiri, icoane, îngeri... Orașul se îngroapă-n Tenebre, calpe, sângeri. A vieții simfonie E tristă, e păgână, Ne amăgim că-i bine În cochilia spână... În asfințitul palid Vin umbre... Mă sufocă!... Și nu pot înțelege DE CE SUNT OM, NU ROCĂ. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: NU ÎNȚELEG / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NU ÎNŢELEG de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384467_a_385796]