505 matches
-
amantă. Inutil să te pui Împotriva lumii. La peron este adus un căruț de poștă. Lângă saci, trei mistreți. Cu etichete pe care scrie: Prodexport. Tu te uiți, viu, la ei, ei se uită, Împușcați, la tine. O țigancă se pălmuiește singură prin sala de așteptare. E beată. Bufnitura tampoanelor sfarmă gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dintre ele. După cele șase ore de coșmar petrecute la biroul Lisei, a trebuit să trag tare ca să organizez petrecerea origami. Am făcut ce mi-a spus Lisa, am ascultat tot ce au avut de spus colegii ei, nu am pălmuit pe nimeni, le-am promis că voi lua o decizie bine cumpănită în următoarele două zile. Glumeam, desigur. Acum mai aveam la dispoziție foarte puțin timp ca să pregătesc totul. Cum Maria și Lisa insistau să vină, era important ca petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Sau așa am crezut până când, în mod inexplicabil, Lisa și-a făcut apariția pe ringul de dans. Înainte să-mi vină în minte măcar un motiv plauzibil pentru prezența ei acolo, ea a venit direct la mine și m-a pălmuit cu sete peste obraz. S-a întors și a ieșit fugind din club, urmată de mine, de Maria, de Gary și de Tony. Ne-au mai urmat câțiva gură-cască crezând fie că e vorba de „trenuleț“, fie sperând că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
când a auzit asta, chiar și lingăii ei sau, mai bine zis, mai ales ei. Gâtul a început să-mi ardă iar și deodată am tras un râgâit cum nu mai auzisem până atunci la nimeni. Doamna Watkins m-a pălmuit atunci atât de tare, că am simțit cum mi se învârte capul pe umeri. Inelul pe care îl primise de la un ajutor de predicator de la biserică mi-a lăsat o mică tăietură pe obraz. Mă ținea de umăr. — Băiete, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mintea? Lua aminte curioasă și mai degrabă pofticioasă, iar el că să facă totuși ceva folositor vieții ei, cum ar fi, bunăoară, să se mărite. Dintr-odată i se tăie pofta, tresări și se schimbă la față, ca și cum ar fi pălmuit-o. Se răsti: cu cine dracu’ să mă mărit?! Chestia asta i-a pus capac. În ruptul capului n-ar fi crezut că ar jigni-o în așa hal, dragostea mea, ce idiot am putut să fiu, și tu, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se sprijină ochelarii, era o rană. În colțurile gurii deschise avea un pic de spumă galbenă. Ochii îi erau închiși. În primul moment n-am știut ce-aș fi putut face. L-am zgâlțâit un pic de umăr, l-am pălmuit ușor de două ori, dar fără niciun rezultat. Am lăsat din spate rucsacul și husa cu lansete și am alergat la baltă, mi-am luat batista în palme și am adus în căușul lor apă. I-am dat-o pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Eu și cu Obiectul ne-am hotărât să vedem ce făceau. Jerome ne spusese să nu ne băgăm, așa că n-am rezistat. Ne-am furișat de la copac la copac. Trebuia să ne oprim des ca să ne Înăbușim accesele de râs, pălmuindu-ne una pe alta evitând să ne privim În ochi până când ne veneam În fire. Ne-am uitat Înăuntru pe fereastra din spate a șopronului. Nu se Întâmpla mare lucru. Unul din prietenii lui Jerome prindea o lampă de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
când am căzut, leșinând printre colegi și profesori. M-am trezit la infirmeria școlii. Reli, infirmiera, mă bătea ușor pe obraji ca să mă trezească. Când am deschis ochii credeam că era mama, numai ea în această lume obișnuia să mă pălmuiască. Reli era cam de aceeași vârstă cu mama, necăsătorită, cu păr blond și ochi iscoditori albaștri. Râdea și am remarcat că râsul ei era ironic și conspirativ. Am înțeles imediat că eram gravidă și că eram în mâinile lui Reli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
al răutăților, barmanul smulsese din mâna Ninei cutia în care ea pusese la adăpost cărăbușul, îl scosese de acolo și-i dăduse drumul să zboare pe fereastra deschisă. Nina încercase zadarnic să-l prindă din zbor. Plină de furie, îl pălmuise pe barman, apoi îl ajutase pe Dudu să-și ridice pantalonii, îndreptându-se amândoi către ieșire. În urma lor auziseră cuvintele barmanului: - Domnișorică futică! Ziua următoare, Dudu așteptă din nou la poarta din care ar fi putut să iasă Nina. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
unde își studie nasul. Arăta îngrozitor. Eva intră și ea după el. — Dacă n-ai căzut în nas, atunci ce s-a întâmplat? insistă ea. Wilt stoarse niște spumă dintr-un tub de spray și și-o întinse pe bărbie, pălmuindu-se ușor. — Prin urmare? întrebă Eva. Wilt își luă aparatul de ras și-l puse sub robinetul cu apă caldă. — Am avut o ciocnire accidentală, mormăi el. — Cu un stâlp de pe stradă, bănuiesc. Știam eu că te-ai îmbătat! — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pica un strop de rachiu. Am văzut un stăvilar fisurîndu-se în zig-zag și șuvoaie groase de apă cu mormoloci inundând orezăriile. Am văzut un bătrân decapitând o lăcustă. Și când termometrul Puiei arătă 39 de grade, am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un chitarist mușcat de un gușter. Am văzut o muscă luptând cu păianjenul și un bolnav zâmbind unui fluture. Am văzut un om
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
imediat ce o să scap, o, nu de banii care-mi trebuiau, ci de prezența lui Iag. Dar nu puteam pleca și, folosindu-mă de o glumă vulgară a lui Iag la care am râs atât de dezgustător, încât m-aș fi pălmuit singur cu plăcere, am băgat banii în buzunar cu gestul celui care i-a furat cu o clipă înainte. Am băut votcă undeva într-un restaurant cu aspect de circiumă, un restaurant al cărui nume pur rusesc „Oriol“ se lăfăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
capetelor sparte, al împunsăturilor sau al vânătăilor, oblojite la Dispensarul vecin cu Primăria. Sesizat fiind Postul de miliție, am fost citați, anchetați și avertizați, în timp ce directorul școlii, profesorul de geografie Ștefan Gânscă, ne chema pe rând la cancelarie și ne pălmuia strategic, fără martori, și ce bine ne făcea, apoi ne trimitea acasă să venim a doua zi cu tații, tunși zero. Corecții faciale am primit în anii de școală de la încă doi profesori, Adumitroaie și Mitică Axentoi, pe care iam
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
că acest preaviz îți va vîrî mințile în cap, și nu vei aștepta să spun surorii dumitale, doamna Aglae Tulea, tot ce știu despre aventurile galante ale iubitului său frate. Un amic care-ți vrea binele" Dacă cineva ar fi pălmuit pe moș Costache, el n-ar fi fost mai zguduit decât de această banală anonimă. Se îngălbeni, și fruntea i se acoperi de sudori reci. Începu să se plimbe pierdut prin odaie, bolborosind vorbe fără înțeles. Aruncă scrisoarea, o ridică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bijuterii să vândă ceva. Atunci a desfăcut, cu un ac de cap îndoit, scrinul, unde știa că sunt brățările și a văzut că lipsesc. A fost scandal mare, să nu spui nimănui. Aurica a plâns, a țipat, soacră-mea a pălmuit-o că umblă la scrin, și celelalte. Acum s-au împăcat. Foarte bine. Cine știe ce învoială au făcut împreună?! Însă, eu acum vin să te-ntreb: frumos e asta? Dar Olimpia, ale cărei interese le prezint, nu are nici un drept? Actul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apă cu pumnul, să-și spele fața. Pînă cînd, ostenită, renunță și ridică privirea. Te-ai convins? îl întreabă pe Mihai, care stă alături tăcut. De ce? Că lumea-i plină de tîmpiți! îi răspunde Tamara cu ciudă, parcă l-ar pălmui. Depinde unde începe și sfîrșește lumea, oftează Mihai. Oricum, mai bine m-aș fi dus la biserică dimineață! Și ce i-ai mai fi cerut lui Dumnezeu? încearcă Mihai s-o dispună. Să vă ia dracul pe toți bărbații! Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cît timp discuta. Știam că telefonul acela nu mi-o ia, că după ce va termina convorbirea se va plimba prin salon surîzînd, uneori izbucnind chiar în hohote scurte. Mă ruga să-i cînt ceva la pian și nu mă mai pălmuia dacă greșeam vreo notă. Aș fi vrut ca cel de la telefon să vină la noi, să rămînă mereu. Mi-l închipuiam înalt și puternic, în stare să-i bată pe toți ceilalți... Odată, într-un moment de mare afecțiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sa. Cînd observă că Mihai privește cu stupefacție spre picioarele ei, se oprește scuturată de un frison. Îndărătul lentilelor, ochii îi stau ațintiți spre Mihai, plini de spaimă. Dar el își lasă privirea în jos. Aș fi preferat să mă pălmuiești! îi șoptește apăsat, cu reproș. De ce?... saltă Mihai din umeri cu indiferență, parcă i-ar fi spus: Te privește ce faci!, sau: Nu mă mai interesează! Oricum, sînt toxice, surîde el, să dreagă atmosfera. Conțin un alcaloid folosit în tratarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o explozie de rîs cînd Mihai întoarce mîna și-i prinde ușor degetele. Am aflat că prietena mea s-a căsătorit. Care din ele? întreabă Mihai. Cea necăsătorită, evident, rîde Doris de-a binelea. A luat pe unul care le pălmuiește pe femei înainte... Privirea lui Mihai devine încruntată: De unde știi? Dacă nu mi-ar fi fost de ajuns palmele primite de la mama în copilărie, acum eram soția lui... șoptește Doris cu amărăciune. Și să mai spună cineva că nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vertiginos în mine și s-a lipit, ca o pecete a căinței, de sufletul meu. Cu câte pelerinaje ale iertării, doar de mine știute, nu a trebuit să le plătesc apoi! Când Ganea Ivolghin, cuprins de ură și mânie, îl pălmuiește pe Mîșkin, acesta îi spune: "O, nici nu știi cât de rău o să-ți pară! Cât de mult ai să suferi că ai făcut asta!" O asemenea replică poate surveni într-o lume în care personajele se pot imagina unele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bătută la cur ca să-i vină mintea la cap". Ce conta că prezența pe ecranul televiziunii, ore și ore în șir, a foștilor poeți de curte era o palmă pe obrazul poporului român dacă poporul român nu simțea că este pălmuit? "Apel către lichele"? Sigur, apelul acesta nu fusese făcut pentru și către lichele. El fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective, pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat. Apelul acela nu avea în el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sărut prelung aveau să dea nas În nas cu administratorul sau cu o bătrînă bigotă și milionară care stătea la hotel și care desigur că nu i-ar fi Înțeles. Se gîndeau chiar că cineva ar fi putut să-i pălmuiască, fiindcă la cincisprezece ani ești bărbat și fumezi ca un turc, dar cînd apare administratorul și tu te pupi cu Cecilia pe ascuns te sperii și vezi că nu tot ce spun băieții din cartier e adevărat, unele lucruri sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost acela care a văzut În ea ceea ce Sophie era incapabilă să mărturisească. I-a dat cinci sute de pesete, o adresă de pe strada Platería și ordinul să se descotorosească de copil. CÎnd Sophie a refuzat, don Ricardo Aldaya a pălmuit-o pînă ce i-a dat sîngele pe urechi și a amenințat-o că va pune să fie omorîtă dacă va Îndrăzni să pomenească de Întîlnirile lor sau să afirme că acel copil era al lui. CÎnd i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
moare, viul a căpătat probabil obișnuința de a muri; fără de care nu s-ar explica de ce o insectă sau o rozătoare și chiar omul, ajung, după câteva sclifoseli, să crape atât de demn. X mă insultă. Sunt gata să-l pălmuiesc. După ce mă gândesc, renunț. Cine sunt? Care e adevăratul meu eu: cel care ripostează sau cel care se retrage? Prima mea reacție e întotdeauna energică; următoarea, moale. Ceea ce se cheamă "înțelepciune" nu e, în fond decât un veșnic "după ce mă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unuia ce s-a numit și ți-a rămas prieten: Pentru că nimeni nu știe Cum tainele ți-au dăruit ființă Te-ai despărțit după simțirea fiecăruia Fără ține am fi fost mai fericiți Suntem o lume neterminata Veneai Înspre furtună Pălmuindu-ți suferință Revoltă Îți aruncă În priviri Ploile Uraniei Mulțumesc omule că nu ai plâns Cred În tine În poezia ta Unde Dumnezeu s-a sinucis” ÎI ,,Flaut Tenebra”, pentru că așa se intitulează această carte de poezie; (puține sunt cărțile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]