498 matches
-
mi se pare totuși descalificant, că e omul care l-a relansat pe Stoica spre sfârșitul Caritas-ului, să mai cadă niște mii de proști victime, și l-a reabilitat pe Adrian Păunescu! Ca să nu mai spun că l-a pălmuit pe Nicu Ceaușescu în studioul televiziunii, după ce-i fusese țuțer! La fel de descalificant mi se pare să te lași atras în capcana poreclitelor emisiuni de divertisment, ajunge că-s destul de proști politrucii noștri și se înghesuie în platouri la asemenea aberații
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
crescut nicușori în obrăjori", la d-l Cristoiu mă refeream! Nu-i mai puțin adevărat că i-au crescut și d-lui Tatulici niște nicușori, cam în aceeași perioadă, ceea ce nu l-a împiedicat să facă o probă de bărbăție pălmuindu-l pe Nicu în zilele din decembrie, acela fiind cu mâinile legate, în fața camerelor de la TVR, proaspăt declarată liberă! Până la urmă, văd că a trebuit să înghiți prostiile multora ca să auzi vreo trei oameni care meritau ascultați. Un ghiveci "echidistant
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
se sprijină ochelarii, era o rană. În colțurile gurii deschise avea un pic de spumă galbenă. Ochii îi erau închiși. În primul moment n-am știut ce-aș fi putut face. L-am zgâlțâit un pic de umăr, l-am pălmuit ușor de două ori, dar fără niciun rezultat. Am lăsat din spate rucsacul și husa cu lansete și am alergat la baltă, mi-am luat batista în palme și am adus în căușul lor apă. I-am dat-o pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
RIDICÂNDU-I CAPUL, ÎI DĂDU CÂTEVA PALME RĂSUNĂTOARE. "TREBUIE SĂ MĂ GRĂBESC, ÎȘI SPUSE EL. TREBUIE SĂ AFLU DE LA EL TOT CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎNAINTE SĂ ÎNCEAPĂ CONFERINȚA, CA SĂ ȘTIU CE SĂ FAC CU EL." Cuprins brusc de mânie, pălmui din nou fața lipsită de viață. Atunci ceva din senzația pe care i-o provoca atingerea pielii îl făcu să se înfioare. În lunga lui experiență avusese de-a face cu oameni aflați în toate gradele de inconștiență. Dar aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un fel de duhoare foarte puturoasă, de care oamenii, neputîndu-se feri de asemenea putoare, se îneacă... și mor". De la alții aflăm însă că holera nu este neapărat o babă, căci poate să ia chipul unei fete negre despletite, care-i pălmuiește pe oameni și-i sugrumă. Ea se mai înfățișează ca o tânără umblând prin lume cu o mătură mare de holeră (plantă cu spini), pentru a-i mătura pe oameni. Holera își alege satul pe care urmează să-l bântuie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se trezise încă. Dar mormăi ceva când ea se urcă în pat și, o clipă mai târziu, se ridică pe neașteptate. Îi vorbi, însă ea nu înțelese ce-i spune. Se sculă din pat și aprinse lumina, după care o pălmui în față. Merse clătinându-se către spălător și bău îndelung din sticla cu apă minerală aflată acolo. Tocmai voia să se strecoare în cearșaf, când se opri, cu un genunchi pe marginea patului, și o privi fără să înțeleagă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
m-au înșelat. Să fii misionar, altă vorbă nu mai știau, să te duci printre sălbatici și să le spui: " Acesta-i Domnul-Dumnezeul meu, priviți-L, El nu lovește și nu ucide, vocea Lui e blândă când poruncește, dacă e pălmuit întinde și obrazul celălalt, e cel mai mare dintre dumnezei, închinați-vă Lui, uitați-vă cât m-a făcut de bun, batjocoriți-mă și vă voi dovedi". Da', am crezut, bum, bum, și mă simțeam plin de bunătate, mă făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. 66. Ce credeți?" Ei au răspuns: Este vinovat să fie pedepsit cu moartea." 67. Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii, și L-au pălmuit, 68. zicînd: "Hristoase, proorocește-ne cine Te-a lovit?" 69. Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el, și i-a zis: "Și tu erai cu Isus Galileanul!" 70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Apostol uimit. Ce jeluiești așa... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acasă? ― Eu sunt copac fără de rădăcini, zise Cervenko amărât, adăugând cu o privire disperată: Bologa, auzi tu, în noaptea aceasta o să ne atace rușii! Apostol păli, parcă l-ar fi pălmuit. Adineaori a vorbit și el de atacuri cu sublocotenentul, dar numai să-i evite întrebările plictisitoare și să aibă un pretext de a merge la postul de observație. Un atac însă i-ar răsturna toate planurile... ― Nu se poate... N-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mari și umezi, iar pe buzele scăldate în zâmbet simțea neîncetat sărutarea fericirii. Cartea îi alunecase de pe genunchi și zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț. Ploaia drămăluia mereu țiglele cerdacului cu sunete moi, apătoase. Sus, în spatele crucii pălmuite de stropi năvalnici, între nourii suri, râdea o geană albastră-luminoasă, vestitoare de soare nou. Apostol rămase un răstimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri îi răsăreau în creieri și se stingeau repede, netrebuincioase. Pieptul îi era greu de un simțământ
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prilej bun să-ți iei tălpășița!... Și toate acestea, în numele iubirii, Bologa!... Apoi nu vezi că e... e oribil?... Și nu atâta șovinismul tău, ci tocmai ipocrizia, poate inconștientă, în care se cocoloșește! Apostol se clătină, parcă l-ar fi pălmuit. O mânie nebiruită îi îmbujoră o clipă obrajii și pe urmă se pierdu într-un val de scârbă. Buzele subțiri îi tremurau răspunzînd: ― Ura te orbește, Gross, și te face să vezi năluciri! ― Acuma mă urăști, Bologa, zise locotenentul cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înjurătură bărbos - bărboșie Baertigkeit spân - spînie bărbat - bărbăție Maennlichkeit beat - beție Trunksucht mustăcios - mustăcioșie mândru - mândrie ghebos - gheboșie mănos - mănoșie sfătos - sfătoșie întunecat - întunecime finster-niss mare - mărime tare - tărie boier - boierime țăran - țărănime Bauernschaft părui - păruială cârpi - eală spoi - spoială pălmui - pălmuială jupui - jupuială ului - uluială momi - momeală mulcomi - mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257 după dupac pumn - [a] dupăci a da pumni după cap furtunatec (furtună) flușturatec, golan Armer Teufel, golănime [Armer Teufel] - thum zevzec fără
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un umbrar strâmb doi bătrâni rămăseseră prinși în șah etern semănau cu două statui înălbite de timp doar cefele bronzate răbufneau din gulerele răsfrânte ale cămășilor strada era îngustă șerpuia către niciunde pe sub ghivece cu mușcate după fiecare colț mă pălmuiau priviri curioase ascunse în spatele unor perdele albe cu flori mari dizarmonice nu știu dacă am ajuns undeva în ziua aceea stoarsă de gânduri dar soarele curgea pe zidul fiecărei case apoi se târa pe urmele mele ca o femeie părăsită
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
picioare și i-am ars două palme zdravene. — Ai auzit ce-am zis? Ucigașii ăștia, torționarii ăștia, o au pe fiica ta În mâinile lor! Gura i se lăsă În jos, flască precum o cască de duș goală. L-am pălmuit din nou: — Trebuie să-i oprim, reacționă el. — Unde-i ține, deci? l-am Întrebat și i-am dat drumul, Împingându-l de lângă mine. — Pe râu, răspunse el. La Grosse Zug, lângă Schmöckwitz. Am ridicat receptorul telefonului: — Care e numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În regulă, spuse Insch Într-un final, Încuviințând din capul lui mare și chel către agentul care tremura din toate Încheieturile. Du-te afară și așteaptă. Steve Stripperul se târî afară, cu capul În pământ, arătând de parcă ar fi fost pălmuit. După ce ușa se Închise, Insch Îi făcu semn lui Logan. — Am o treabă specială pentru tine În această dimineață, spuse el scoțând din buzunarul hainei o pungă mare de stafide trase În ciocolată. Încercă fără prea mult succes să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mesajul? Cameron flutură o mână, făcând cu ea cercuri aleatorii, pata roșie de pe bandaj lățindu-i-se și mai mult. Nu știu. A zis că se-ntoarce! Și cum e cu fetița? Anderson se purtă de parcă Logan l-ar fi pălmuit peste față. Dură cu totul zece secunde să-și revină Îndeajuns cât să spună: — Fetița? — Fetița, Cameron. Cea care a sfârșit moartă, acoperită cu un sac de gunoi de-al vecinului tău de deasupra. O mai ții minte? Un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Dar ele Îl ignorară și trăgeau Înainte de măsuța de toaletă. Picioarele lor deformate, ca niște pumni strînși, alunecau pe trepte. — SÎnt eu, Jamie, doamna Raymond... Jim Încercă să treacă pe lîngă servitoare, cînd una din ele Întinse mîna și Îl pălmui. Stupefiat, Jim se duse Înapoi la bicicletă. Nu fusese niciodată lovit atît de tare, nici la meciurile de box din școală, nici În Încăierările dintre găștile de pe Avenue Foch. Se simțea ca și cum o parte a feței i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se odihneau În fața barăcilor, sărea nerăbdător printre mormintele din cimitirul spitalului cînd avioanele americane treceau peste lagăr - toate astea ca parte a Încercărilor sale de a-și ascunde neliniștile legate de lumea care aștepta dincolo de lagăr. Doctorul Ransome Îl pălmuise de două ori. Totuși, acum, cînd războiul se terminase, se simțea surprinzător de calm. Curînd Îi va vedea pe mama și pe tatăl lui, se va Întoarce În casa din Amherst Avenue, la acel univers uitat al servitorilor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amantă. Inutil să te pui Împotriva lumii. La peron este adus un căruț de poștă. Lângă saci, trei mistreți. Cu etichete pe care scrie: Prodexport. Tu te uiți, viu, la ei, ei se uită, Împușcați, la tine. O țigancă se pălmuiește singură prin sala de așteptare. E beată. Bufnitura tampoanelor sfarmă gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
probabil foarte amorțită. A întredeschis cu greutate buzele, ca și cum ar fi mestecat în gol, fără să deschidă ochii, poate căuta un cuvânt, dar nu reușea să-l găsească. M-am ridicat în picioare, m-am aplecat asupra ei și am pălmuit-o, la început ușor, apoi tot mai tare, încercând s-o trezesc. Capul i se bălăbănea mișcat de loviturile mele. — Trezește-te... Trezește-te! Nu aveam medicamente, nu aveam nimic cu mine. Și nu știam nimic, nu eram un diagnostician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-l însă în ochi pe când vorbea, îi ghicea simțământul. VIII Augusto tremura și scaunul pe care ședea i se părea o bancă de tortură; îl invada o pornire violentă să se ridice de pe el, să se plimbe prin salon, să pălmuiască aerul din jur, să țipe, să facă trăsnăi ca la circ, să uite că există. Nici doña Ermelinda, mătușa Eugeniei, nici don Fermín, soțul ei, anarhistul teoretic și mistic, nu izbuteau să-l aducă la realitate. — Zău, don Augusto - zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca să merg cu el și cu domnul Frank în birouri, strângând în mână un ciocan în caz că ne întâlnim cu hoții -, și el înșfacă din mâinile mele cealaltă carte, cea despre penisuri și vagine și relații sexuale, și ne îmbrâncim, ne pălmuim și ne lovim cu picioarele, el mă înjură și mă trimite în mansardă fără cină, unde stau și îmi ascult ghiorăielile mațelor și zgomotele de la masă, discuțiile și zăngănitul farfuriilor de sub mine și îmi doresc să îl văd mort, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fiecare duminică. — Tot nu te înțeleg, zise ea, deși după cum se încrunta, cred că înțelegea. — Doctorul Caneglio nu trebuie să își facă griji că fiul lui va fi confundat cu un evreu. Capul îi căzu pe spate, de parcă aș fi pălmuit-o. —Confundat? — Știi ce vreau să spun. Dacă nu voiai ca fiul tău să fie confundat cu un evreu, nu trebuia să te căsătorești cu mine. Credeam că hotărâserăm. Nici unul dintre noi nu crede în nimic. Nu vorbesc despre credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Annei Frank. Dar să îi spun asta însemna să mă întorc în trecut. Nu puteam să o fac. —Tu nu ai văzut lucrurile pe care le-am văzut eu, asta a fost tot ce am zis. Arăta de parcă aș fi pălmuit-o din nou, dar de data asta nu îmi răspunse. Nu putea obiecta în privința trecutului meu. — O să discutăm, am repetat, deși mă hotărâsem că nu o vom face. Dacă eu nu îmi protejam băiatul, cine avea să o facă? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dintre ele. După cele șase ore de coșmar petrecute la biroul Lisei, a trebuit să trag tare ca să organizez petrecerea origami. Am făcut ce mi-a spus Lisa, am ascultat tot ce au avut de spus colegii ei, nu am pălmuit pe nimeni, le-am promis că voi lua o decizie bine cumpănită în următoarele două zile. Glumeam, desigur. Acum mai aveam la dispoziție foarte puțin timp ca să pregătesc totul. Cum Maria și Lisa insistau să vină, era important ca petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]