400 matches
-
ieșire din sine și ca "fapt de a avea întotdeauna ceva de făcut", cum traduce Bogdan. Paginile lui Bogdan sânt minunate prin rigoarea și onestitatea lor "hermeneutică". Mi-ar plăcea să trăiesc din nou așa, numai așa, într-un etern Păltiniș reînviat, la "4 000 de picioare deasupra omenirii", deasupra a ceea ce atunci credeam că este doar mlaștina politică a locului și care acum aduce, în linii mari, cu o cloacă planetară. Să mă mut, cum ar zice drul Ostace, "în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și care acum aduce, în linii mari, cu o cloacă planetară. Să mă mut, cum ar zice drul Ostace, "în imperiul Spiritului". Îi promit lui Bogdan că în martie, când va reveni pentru o vreme în țară, îi voi arăta Păltinișul, pe care el nu-l știe, și, împreună cu câțiva prieteni tineri, vom "filozofa" laolaltă omagiindu-i pe toți gânditorii care au gândit dintr-o cabană. Coborâm în Freiburg și țin să văd casa lui Heidegger din Rothebuckweg. Fără să stea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și arta de a face ca fiecare propoziție să poarte în ea zvonul unui gând. Mi-aduc aminte cum, după terminarea facultății de filozofie, Sorin a venit la mine și, aproape cu lacrimi în ochi, m-a rugat să reînviem Păltinișul. Știa foarte bine care îi sânt nevoile. Căci ce era până la urmă Păltinișul, dacă nu o contaminare în spațiul unui patetism bine temperat al ideilor? Sorin face parte din prima generație asupra căreia Noica și-a pus pecetea indirect, prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unui gând. Mi-aduc aminte cum, după terminarea facultății de filozofie, Sorin a venit la mine și, aproape cu lacrimi în ochi, m-a rugat să reînviem Păltinișul. Știa foarte bine care îi sânt nevoile. Căci ce era până la urmă Păltinișul, dacă nu o contaminare în spațiul unui patetism bine temperat al ideilor? Sorin face parte din prima generație asupra căreia Noica și-a pus pecetea indirect, prin pneuma intermediară a "discipolilor" săi. Un juramînt al scrisului, făcut sub o anumită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
așa își definea Noica rolul lui pe lângă noi. În cazul meu a reușit în exces. Și mai spunea: "Vreau să vă învăț dezvățul." Dar uitase să spună: dezvățul de el. 11 mai Primesc zilele acestea ediția poloneză a Jurnalului de la Păltiniș. Este însoțită de o scrisoare caldă din partea editorului care mă invită la Cracovia, pentru a vorbi publicului polonez "extrem de interesat de filozofia romînească". Mi se pare enorm: publicul polonez interesat de filozofia romînească! Apoi îmi dau seama că uimirea mea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vin", nu ne "dau" și nu ne ajută, pare să fie o trăsătură bine determinată a "ființei romînești". Pentru a reveni la exemplul Jurnalului tradus în poloneză. Editorul apreciază că există două mii de polonezi curioși să afle ce a însemnat Păltinișul. Curiozitatea aceasta, care îi deschide pe polonezi către lucrurile întîmplate în altă lume decât a lor, explică de ce Polonia este "mai europeană" și mai civilizată decât noi. Dacă "Păltinișul" ar fi existat în Polonia și aș fi avut ideea extrem de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că există două mii de polonezi curioși să afle ce a însemnat Păltinișul. Curiozitatea aceasta, care îi deschide pe polonezi către lucrurile întîmplate în altă lume decât a lor, explică de ce Polonia este "mai europeană" și mai civilizată decât noi. Dacă "Păltinișul" ar fi existat în Polonia și aș fi avut ideea extrem de originală să public în românește Jurnalul acelui Păltiniș polonez, bănuiesc că s-ar fi găsit o sută de români excentrici dispuși să cumpere o carte care, nu-i așa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
către lucrurile întîmplate în altă lume decât a lor, explică de ce Polonia este "mai europeană" și mai civilizată decât noi. Dacă "Păltinișul" ar fi existat în Polonia și aș fi avut ideea extrem de originală să public în românește Jurnalul acelui Păltiniș polonez, bănuiesc că s-ar fi găsit o sută de români excentrici dispuși să cumpere o carte care, nu-i așa?, nu avea în fond nimic de-a face cu România. Tocmai asta înseamnă incultură esențială: incapacitatea de a recunoaște
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu el, cu toții devin, după moartea lui, competenți și cred că au ceva decisiv de spus până și în privința operei sale. Povestea cu "precizarea de detaliu" îmi aduce aminte de o alta, privitoare la instalarea "plăcii memoriale" pe cabana de la Păltiniș. Era la începutul anilor '90. Am scris împreună cu Pleșu cele șase-șapte cuvinte care urmau să fie gravate în marmură și le-am trimis lui Relu Cioran la Sibiu. Legătura cu gravorul o făcea meteorologul din Păltiniș, un om tare cumsecade
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
memoriale" pe cabana de la Păltiniș. Era la începutul anilor '90. Am scris împreună cu Pleșu cele șase-șapte cuvinte care urmau să fie gravate în marmură și le-am trimis lui Relu Cioran la Sibiu. Legătura cu gravorul o făcea meteorologul din Păltiniș, un om tare cumsecade, care îi fusese de mare ajutor lui Noica în anii lui păltinișeni și căruia Noica, în lungile seri de iarnă, cu lemnele trosnind în sobă și la o țuică fiartă, ajunsese să-i facă și unele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Puiu a tresărit. Cum adică "a trăit"? Așa, a trăit, pur și simplu? Puiu a simțit nevoia să introducă un mic detaliu: "și a creat". Era clar că fără asta nu se prea înțelegea ce naiba făcuse Noica atâția ani la Păltiniș. Tocmai faptul capital că trăind acolo crease e cel care le scăpase discipolilor. Așadar, Noica crease. Și cine se duce azi la Păltiniș poate citi pe placa de pe "cabana lui Noica": Aici a trăit și a creat..." Dar Puiu Nicolae
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sîntem atât de ignoranți și proști pentru că ajungem atât de rar la "scrisul de escavare", la exploatarea zăcământului de știință prealabilă pe care stăm fără să știm. sâmbătă, 15 iunie Fiind la Sibiu, m-am repezit astăzi de dimineață la Păltiniș, la "vila lui Noica", cu domnii arhitecți Vesely sr. & jr. Pot să consider ziua de azi ca primul pas în realizarea unui proiect pe care îl port cu mine de 12 ani: revenirea la Păltiniș, transformarea "vilei Noica" în sediu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mei actuali și cei ce vor mai veni. Peisajul este magnific, căsuța fiind practic îngropată între brazi. Fiecare sejur s-ar petrece sub spiritul tutelar al locului și ar comporta, obligatoriu, turul zilnic, de o oră și cinci minute, al Păltinișului. Am stat și am visat la acest moment ce va veni, în timp ce tânărul Vesely măsura cu o sculă care m-a fascinat ― o "ruletă" laser care afișa distanța la milimetru când punctul roșu al laserului atingea peretele ― toate distanțele imaginabile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eu voi da o țeapă de cinci mii de lei (vechi) Poștei Române... De ce ziarul „Cuvântul“? Pentru că el cuprinde o temă care ar putea să te intereseze: Provincialismul și transcrierea unei conferințe Sorin Antohi - Mircea Martin, pe tema Grupului de la Păltiniș. Oricum, o dată cu trecerea timpului, ne este din ce în ce mai greu să ne dăm seama ce înseamnă cu adevărat „modelul de formare“ în acei ani. Și la urma urmei, cei de azi mai sunt interesați de așa ceva? Epigoni. Ziarul „Cuvântul“, reprezintă, în opinia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
că cea mai veche atestare documentară cunoscută a unor astfel de toponime nu coboară mai jos de jumătatea secolului al XVI-lea : „Păltinet” - anul 1563 (5, III B, p. 179), „malul Păltine- tului” - anul 1574 (5, IV B, p. 134), „Păltiniș” - anul 1576 (ibidem, p. 223), „Jugăstreni” - anul 1582 (5, V B, p. 77), „Păltinișul” - anul 1632 (5, XXI A, p. 245) ș.a.m.d. (43). La fel de vechi sunt atestările documentare privind denumirile acestui arbore, așa cum le-am găsit în actele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai jos de jumătatea secolului al XVI-lea : „Păltinet” - anul 1563 (5, III B, p. 179), „malul Păltine- tului” - anul 1574 (5, IV B, p. 134), „Păltiniș” - anul 1576 (ibidem, p. 223), „Jugăstreni” - anul 1582 (5, V B, p. 77), „Păltinișul” - anul 1632 (5, XXI A, p. 245) ș.a.m.d. (43). La fel de vechi sunt atestările documentare privind denumirile acestui arbore, așa cum le-am găsit în actele de stabilire a hota- relor unor proprietăți funciare. Este vorba de documente de hotărnicie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bine, și lui Alex. Ștefănescu. E ca și cum ai insista ca un jucător de șah să practice și săritura la înălțime! Clădit pe idee, propunându-și "să apropiu viața de idee, s-o modific pe ea în sensul ideii", magistrul de la Păltiniș mărturisea caracteristic: "Mi-am trăit viața în idee, fără rest'. Acest "rest" însemna și creația literară, care a ieșit treptat din atenția sa (Eminescu era mai curând un simbol), resimțită ca "impură", ca o simplă anecdotică a "devenirii întru ființă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu Vintilă Horia, în 1960, când înșfăca acesta un Goncourt... de neatins (Oare nu s-ar putea exige, cu titlu postum, pentru Cronicarii Moldoveni și Munteni, pentru Budai-Deleanu, pentru Hașdeu, pentru Ion Barbu, pentru Omul din Ipotești, pentru Veteranul de la Păltiniș? Ar prii sănătății celor vii, augmentându-le și pofta de mâncare). Brucan a dat nației noastre un termen de grație, de douăzeci de ani, pentru a se dezmetici din buimăceala cu care a ieșit din atelierele comuniste de făcut "oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care cei mai mulți profesori proveneau din acea generație, dar scăpaseră în Occident și s-au dedulcit la formele veritabile ale filosofiei, la cercetare sociologică de ultimă oră. În conștiința publică actuală au rămas mai degrabă ideile create în jurul discipolilor Școlii de la Păltiniș de monopolul editorial simbolic al lui Liiceanu asupra cărților de filosofie și despre totalitarism. Domină o confuzie majoră între conținutul studiilor lor din anii ’60 și conținutul studiilor noastre din anii ’80. În 22-ul lui ’90 apăreau articole despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
una în care îl citeai pe Kant sub plapumă și că oferta era legată strict de DIAMAT. Deștepții mei de prieteni m-au cenzurat să-i replic în 22. Ideea lui, formulată atunci, era că cine nu a trecut pe la Păltiniș și nu s-a adăpat drept de la izvor e tarat și castrat filosoficește. Cred că greșeala morală a început atunci. În ’90, eu eram nime-n lume, public vorbind, și nu puteam să mă pun cu marele intelectual. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aeroportului Încă mai avea un aer festiv, de revelion, ce avea să fie Întâlnirea noastră, decât (recită) un ritual, povestea trecerii torței și a Încercării disperate de a o prelua, fraza asta e din ultima mea carte preferată, Jurnalul de la Păltiniș, mi-a Împrumutat-o Dudu pentru o săptămână, maică-sa are un șmen cu librăreasa de la standul de cărți al facultății. * Și, pentru că cum nimic nu mă enervează mai mult decât falsitățile și formalitățile, nu mă mișcam din loc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
LUI 20 DE PAGINI În care voia să demonstreze că scriitorul autohton nu va reuși să producă best-sellers fiindcă nu-l interesează cititorul. Nu e vorba de succesele conjuncturate politic, ca Cel mai iubit dintre pământeni, Delirul ori Jurnalul de la Păltiniș. Ci de succesul de piață condiționat de simpla plăcere a lecturii unui roman bun. Primele douăzeci de pagini se prezentau jalnic În antologia lui Cătă, cu doar câteva excepții: Orbitorul lui Cărtărescu și, culmea, Ciocoii noi cu bodyguard ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o idioțenie rară, pe care n-o pricepem. RÎdem. Cu toate că nu acesta-i scopul revistei, să ne facă să rîdem. Într-o convorbire cu prof. univ. dr. Grnberg, ni se lămurește de unde vine numele revistei. Vine de la Noica. Adică de la Păltiniș. Din copacul culturii. Și din Paul Eluard. Se citează: „Eul devenit conștient de sine se Întîmpla deliberat Într-un noi”. Se Întîmpla Într-un chip deliberat că deveneam ușor frustrați, altceva ne imaginam noi că Înseamnă noi. Ceva mai penetrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
între 1977 și 1981, pentru a-i urma învățăturile, pentru a se confrunta cu Noica în acest loc izolat de la Păltiniș, "la patru mii de picioare deasupra umanității", după expresia lui Noica. Liiceanu a consemnat aceste convorbiri în Jurnalul de la Păltiniș. El afirmă: Paginile acestui jurnal dovedesc că paradisul era cu putință; chiar și în România lui Ceaușescu. Ele descriu drumul spre acest paradis ca pe un drum al eliberării și al libertății interioare. Lumea aceea de coșmar devenea dintr-o dată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
formare și o transformare din adînc, era Bildung, paideia, naștere a eului, a individualității, a gîndirii autonome, care se smulgea din lumea imbecilizării forțate și planificate". Jurnalul de la Păltiniș, publicat în 1983, deschidea o legendă... Și numeroși tineri luau calea Păltinișului pentru a sta de vorbă cu Noica. Constantin Noica devenea o adevărată instituție națională. Securitatea îl supraveghează dar îl lasă în pace. Noica lucrează în afara politicii. Filosofia lui nu aduce atingere națiunii. Pelerinii de la Păltiniș merg spre asceză și nu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]