4,413 matches
-
se vedeau ruine, vechi monumente construite din cărămizi masive și, foarte aproape, albia secată a unui pârâu. Locul era retras, pustiu; domnea liniștea. În adâncul inimii eram fericit și credeam că atunci când ochii Săi mari se vor trezi din somnul pământesc, vor găsi o priveliște în armonie cu natura Ei. În astfel de momente, Ea trebuia să rămână departe de ființele umane; de ceilalți morți, tot așa cum, atunci când trăia, se ținuse departe de viața celorlalți. Am ridicat cu grijă cufărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în camera mortuară. Două lumânări de camfor ardeau deasupra cadavrului. Cineva pusese un Coran pe stomacul nefericitei, ca să nu intre diavolul în corpul său. Ridicai pânza care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea și mă copleși cu săruturi pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fire de păr în barbă. Îmi permise să fumez opiu. Ce leac nemaipomenit pentru martirajul meu! În timp ce fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia că rătăcesc, purtat de aripile aurii ale unui fluture de noapte, de-a lungul unei lumi vide și strălucitoare, unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în flăcări: erau la fel de roșii precum carnea care atârna în prăvălia măcelarului. Totuși, în ciuda bărbii dezordonate, aveam o expresie sublimă din care se degaja un adevărat farmec; ochii mei de bolnav erau obosiți, dureroși, copilăroși, dar, ca și când toate lucrurile grele, pământești, se topiseră în mine, fața îmi plăcea; încercam un fel de plăcere senzuală față de mine însumi. Îmi spuneam în fața oglinzii: „Răul tău e atât de profund, că a pătruns până în fundul ochilor tăi. Dacă plângi, lacrimile vor veni din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ragheh, distrusă în secolul al XIII-lea de mongoli, e celebră în arheologia orientală prin ceramica sa. Apa care se toarnă pe gâtul morților pentru a le ușura călătoria în lumea de dincolo. Proverb persan. Mormintele musulmane care conțin rămășițele pământești ale sfinților sau marilor personalități sunt în general adăpostite de o construcție paralelipipedică, situată deasupra cupolei. În interiorul acestor edificii, pereții sunt decorați cu inscripții în formă de friză. Lingură ce servește la diluarea cernelii, care se păstrează uscată până în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Sabaha trebuie ținută trează în timp ce i se face o transfuzie de la Luka, - acesta îi promisese o excursie în Australia -, iar căpitanul Aleksici, împreună cu ordonanța sa care îi ajunge pînă la brîu, țin împreună o hartă a lumii, respectiv un glob pămîntesc, așa cum foloseam și eu pe vremea cînd eram școlar, arătîndu-i unde este Australia și unde este Serbia, deși este evident că fata nu mai poate vedea pînă acolo. Și nici spectatorul nu poate vedea în film unde este Serbia pe
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
să o cheme. Antoniu i-a implorat să-i mai pună un nume: Kawabata. N-au avut nimic Împotrivă, numele suna frumos, Îi vor spune cu siguranță, Maria-Kawabata, deși recunoșteau că nu-l mai auziseră.. ,, Într-o limbaj al minunilor pământești, s-ar traduce, LUMINĂ DE PRIETENIE, le-a spus Antoniu. Maria-Kawabata, a mai șoptit pentru sine femeia, ducând pruncul la sân. -Kawabata, vezi ce aproape sunt de tine? -Nu-mi place că locuiești În cimitir. -Oare crezi că meritam o reședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și ia o ediție de buzunar dintr-un sertar al biroului. Scoate capacul unui marker galben și deschide cartea. O întreb dacă doamna Boyle discută despre poezii. Și Mona zice: — Adică Helen? Da, a recitat vreodată vreo poezie? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în stradă. — Evident că am fi fericiți să analizăm eventualele tale proiecte independente, John. Bull îl auzise, dar cuvintele îi trecuseră pe lângă urechi. Aroma de mosc a cutiei îi gâdila nările. Era pierdut într-o meditație mai profundă și mai pământească. O realitate în care preocupările și justificările de doi bani ale directorului nu erau decât un fel de masturbare verbală. Era dus cu gândul atât de departe că nici măcar nu se mai gândise să-l întrebe pe director cine îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chiar țara salcâmilor. O creangă ce se întindea spre miazăzi contura chiar prefectura Nanke unde, în vis, el fusese 20 de ani prefect. Vorba "visul de la Nanke" este folosită, la chinezi, pentru a sugera că onorurile și avuția din lumea pământească sunt trecătoare, asemenea unui vis. Să asculți părerile mai multor părți Li Shimin, care a domnit sub numele de Taizong (627650 e.n.), a fost un împărat luminat din istoria Chinei. El a lăsat posterității o vorbă celebră, pe care obișnuia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
totul s-a spus și că totul e în altă parte. Și, bineînțeles, nu e așa: totul e de scris, totul e de spus, dar tu nu mai știi încotro să te uiți. Pe măsură ce ne rostogolim prin timp cu globul pământesc, intervalul dătător de noimă scade. Astăzi, un om nu mai poate comunica eficient cu lumea mai mult de câțiva ani din viață, sub zece. Setul său de noime se epuizează rapid și, în cazurile grave, omul se agață cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bine vă stă mort” poate să fie un compliment al zilelor ce vor veni. Viața noastră va fi asemănătoare cu cea pe care o duc locuitorii Ierusalimului de ani de zile - vom avea astfel, dacă nu Ierusalimul ceresc, un Ierusalim pământesc, extins la tot globul. Nu știu dacă noua relație a omenirii cu moartea va influența celelalte religii, dar religia lui Hristos ar putea fi zdruncinată din temelii. Catedrala Mântuirii în Țara Mântuieliitc "Catedrala Mântuirii în }ara Mântuielii" Îi invidiez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
i [i bariere" Mitropolitul Daniel, drapat în splendide veșminte alb-aurii, face treișpe-paișpe, cu un ochi la marea slujbă, cu celălalt la aleea despicată de sepepiști prin mulțime. Înalt Prea Sfințitul e icoana vie a ortodoxiei române căutând mereu preajma Puterii pământești. În sfârșit, se aud aplauze răzlețe, niște trâmbițași care atâta așteptau suflă într-un soi de buciume de tablă și apar în trap săltat Ion Iliescu, Adrian Năstase și Octav Cozmâncă. Deci, nu președintele țării, primul-ministru și cei doi președinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de pe cînd erau niște bieți sugari extratereștri, să fie crescuți de mame pămîntence aflate În deplină necunoștință de cauză, drept proprii lor copii. De aici și titlul cărții. CÎnd acești copii deveneau adulți și stăpîneau la perfecție limba și obiceiurile pămîntești, și aveau prieteni și asociați - și chiar și frați și părinți - În rîndul speciei dominante, aveau să fie perfect plasați pentru a servi drept mediatori Între pămînteni și axioni. Părea un plan bun, Însă, din păcate, În ciuda deceniilor de iscodiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
devreme. Într-un ungher, sub un platan, se afla taraba unei ghicitoare - ai fi zis că-i un closet Înjghebat În aer liber. Totul părea perfect În după-amiaza acestei duminici de vară tîrzie: „Dăruitu-v-am pacea, dar nu cea pămîntească...“ Ochii lui Arthur Rowe se umplură de lacrimi În clipa cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii, atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în sus sunt prima condiție ca să te bucuri de lectură. Bine, ce mai aștepți? Întinde picioarele, pune-le, dacă vrei, pe o pernă, pe două perne, pe brațele divanului, ale fotoliului, pe o măsuță, pe birou, pe pian, pe globul pământesc. Scoate-ți pantofii mai întâi. Asta, dacă vrei să ții picioarele ridicate; dacă nu, pune-i la loc. Și acum nu sta acolo, cu pantofii într-o mână și cu cartea în cealaltă. Potrivește lumina așa încât să nu-ți obosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cât o fi, atâta dăm. Ce să facem dacă leprele alea s-au îmbătat și-au adormit la umbră? - Îndoliată și întristată adunare, moartea ne îndurerează, dar nu trebuie să fie motiv de durere, pentru că nu e decât sfârșitul vieții pământești. Când sufletul iese din trup, se rupe de legăturile pământești și se-nalță la ceriuri, intră în viața de după, cea veșnică... Lasă familia, lasă copiii pentru îngerii cei de sus... Plângem pentru cel care ne-a părăsit, robul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
alea s-au îmbătat și-au adormit la umbră? - Îndoliată și întristată adunare, moartea ne îndurerează, dar nu trebuie să fie motiv de durere, pentru că nu e decât sfârșitul vieții pământești. Când sufletul iese din trup, se rupe de legăturile pământești și se-nalță la ceriuri, intră în viața de după, cea veșnică... Lasă familia, lasă copiii pentru îngerii cei de sus... Plângem pentru cel care ne-a părăsit, robul lui Dumnezeu, Constantin, odihnească-se în pace, dar trebuie să ne bucurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Lumea Nouă. Jurnalul de navigație al unei nave spaniole, un jurnal personal ori „cartea pilot” În care se notau cu exactitate vînturile, curenții, porturile ferite sau dificultățile și primejdiile de pe ruta Indiilor Occidentale, precum și itinerarele prin care se Înconjura globul pămîntesc reprezentau, În ochii armatorilor și ai căpitanilor străini, adevărate comori de o valoare inestimabilă, dat fiind că nu existau hărți și nici cărți pilot În care să aibă deplină Încredere. Un șef de echipaj andaluz ieșit la pensie, Luis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dintr‑un cătun, Gita, din Samaria, alții, că era din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de câte ori era Întrebat asupra obârșiei sale, el răspundea printr‑o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pământesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vânos, cu‑n păr Învâlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învâlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de Minuni este hulitorul credinței și scârbavnicul Învățăturii Domnului, ce Într‑adevăr și‑a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gândului său, și‑acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pământești care au Însă o limită. Și mai spune‑le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a ispitei i‑am dat‑o tot eu, căci eu i‑am Îngăduit să pună la Încercare sufletele credincioșilor cu minunea lui, tocmai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
diavolească și pentru a‑l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pânza la Sankt‑Petersburg. Curând Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într‑o spunere pământească bâiguielile confuze ale nătângului Mitia.“ 4. O biografie a lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
despre cai, despre artilerie.) Cărată În ranițe militare, citită și răscitită, acea carte mai păstra ceva din strălucirea de altădată a celebrei ediții. Pe paginile‑i Îngălbenite rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pământești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frâu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]