44,744 matches
-
clasici ai istoriografiei și criticii noastre de artă, adică pe Barbu Brezianu, pe Radu Bogdan, pe Mircea Popescu și, evident, pe Amelia Pavel însăși. Acum,la sfîrșitul anului 2003, mai exact în ziua de 21 decembrie, Amelia Pavel ne-a părăsit pentru totdeauna și a lăsat, în spațiul artelor noastre de astăzi și într-un moment care nu era prin nimic previzibil, un pustiu încă greu de evaluat. Această dispariție, chiar dacă privește un om ajuns la o vîrstă venerabilă, este una
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
sale, ci și locuitorii săi. Există în carte descrieri evocatoare ale farmecului multor interioare din București, ale spațiului privat impregnat de amintiri. Sub regimul totalitar, spațiul privat s-a delimitat adesea de cel public ca un spațiu al libertății: „Când părăsești ascensorul de fier gri, fără nici o măsură de securitate, într-un bloc care amenință să se prăbușească la cea mai mică vijelie, și când pătrunzi într-un apartament cu plafonul jos, ale cărui uși par făcute din carton, pentru a
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
să se fi repetat la București, de câteva ori, de-a lungul secolului al XX-lea. Trebuie, de asemenea, remarcată expresivitatea titlurilor unor capitole: “Orașul scandalurilor”, “Orașul reculegerii”, “Orașul lui Ceaușescu”, “Orașul sau chestiunea de fond: orașul pe care îl părăsești, orașul pe care îl plângi”, “Bucureștii naționali și cosmopoliți”, “Orașul care se arată”, “Orașul în război”. În aceste titluri uneori metaforice se întrevede bogăția trecutului capitalei, a istoriei sale foarte frământate. Una dintre calitățile principale ale cărții constă în trăirea
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
Anton Celaru Isaac Bashevis-Singer (1904-1991, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1978) se dovedește și în romanul Șoșa un maestru în reconstituirea literară a mediului natal, chiar dacă părăsit de multă vreme. De altminteri, romanul este scris la persoana întâi, iar naratorul, tânărul scriitor și publicist Aaron Greidinger din Varșovia interbelică, retrăiește parțial biografia autorului însuși. Povestea ne spune că, la aproape douăzeci de ani de la evadarea lui din
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
-ți scoți toate astea din minte. - Din punctul ăsta de vedere, sînt de acord cu dumneata. Dar ce nu i-a povestit Inman orbului a fost faptul că, oricît s-ar fi străduit, imaginea frontului din acea noapte nu-l părăsea, ba, dimpotrivă, i se instalase într-un vis recurent, care-l vizitase mereu în timpul zilelor petrecute în spital. În vis, aurora scînteia și peste tot zăceau risipite ciozvîrte însîngerate - brațe, capete, picioare, trunchiuri - care se împreunau și se reînchegau în
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
aberant care împiedica activitatea culturală, jugula libera expresie a conștiinței. Se angajează la postul de radio Europa liberă, cu simțămîntul că acesta a reprezentat un soi de „comandă” a destinului: „Mi-am zis că, dacă am fost silit să îmi părăsesc țara - silit de bună voie (iată un paradox în care cred) -, atunci sînt dator să lupt împotriva acelora și a ceea ce m-a silit să mă exilez. Sînt obligat de libertatea pe care mi-am cucerit-o să spun adevărul
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
tîmpiți» pentru că românul are despre el total falsa idee că e foarte «dăștept». O altă tară națională o reprezintă amuzamentul gratuit, „trăncăneala” bine dispusă ce tinde a se substitui atitudinii „ferme, clare”: „despre ideea că umorul nu trebuie să ne părăsească în orice împrejurare a vieții - idee scumpă unor intelectuali români - o socotesc o pură automistificare sau cecitate. Cum să privesc ultimii 55 de ani ai istoriei României cu umor? Ar fi imoral pentru mine și fatal pentru viitorul țării. Cine
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
serios obligațiile ereditare. Mi s-a semnalat că ai dat la iveală o mansardă plină cu tablouri de Boucher nesemnate. - Trebuie să trăiesc și eu, spuse unchiul său. Dar nu care cumva să-ți treacă prin cap că te-am părăsit. M-am pus în locul tău și am chibzuit. Vreau să fii foarte atent la mine, Pépin. În America, un director executiv care a constatat că există un conflict între răspunderile de la serviciu și propriile interese a descoperit o soluție interesantă
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
făcea pasul de la sublim la ridicol, ci de la penibil la batjocorirea telespectatorilor, totul într-o veselie - ca să-l parafrazez puțin pe Ion Cristoiu... Or, H.-R. Patapievici, cu mintea care îl duce la lucruri esențiale și de bun simț, a părăsit tiparul-platou-studio și, împreună cu un specialist în materie, Smaranda Rădulescu, muzicolog, a descins în Maramureș, acasă la Ion Pop, muzicantul de care pomeneam puțin mai înainte. Îmi permit să spun că am văzut o emisiune-exemplu în care am descoperit cu plăcere
Învârtita maramureșeană by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13331_a_14656]
-
Goga și a imitatorilor - cel puțin la acest nivel, nu și al tematicii, al vocabularului folosit. Bunăoară, Rugă se alătură fericit unor poeme semnate de Grigore Vieru: „Hoarde roșii Încă / Sunt la răsărit/ Unde ești tu, Doamne - / Iar ne-ai părăsit?” Câteva poeme de tip folcloric rămân memorabile: Dor de dor („Din Canada, din Québec, / Unde nopți și zile trec, / Mă Întreb și mă frământ/ Unde-i casa-mi pe pământ?”), Ține-mi, Doamne, dorul, Mă Întreb ca omul, Dor de
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
față, de trei ori pe săptămînă și să scrii exact ce crezi despre cartea lui. Ca să nu mai spun că începusem să aflu că unul are probleme de familie, că unuia i-a murit copilul, că pe altul l-a părăsit nevasta și că, în timp ce îi citeam cartea și i-o făceam harcea-parcea într-un articol, mă gîndeam la sufletul lui întunecat de toate aceste probleme. Și asta mă stresa un pic și mă ținea în loc. Nu mi-a plăcut. Aș
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
neconvenționale, răspîndite ici, colo. Sfeșnice de toate felurile încălzesc cu pîlpîitul lumînărilor lumina rece a becurilor, degajă mister și îl pregătesc pe spectator pentru reprezentație. Este un interval, un spațiu tampon inspirat pregătit de Ranin, acest teritoriu în care se părăsește diurnul și se înaintează, pe nesimțite, în nocturn, în lumea teatrului. Am venit ca să văd punerea în scenă cu Pescărușul de Cehov a regizorului Laurian Oniga. Mă interesa din toate punctele de vedere. Acum ceva vreme am văzut aici Gîlcevile
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Cristian Teodorescu A fost instalat de curînd la Sănătate un d. Blănculescu. Uriaș tam-tam: ministrul suplinitor a declarat nici el nu mai știe de cîte ori că va face curățenie financiar în ministerul părăsit de Mircea Beuran. A mai declarat că îi va demite pe toți cei aflați în situații de incompatibilitate din Minister. Plus alte ziceri războinice care dau bine la presă. Dl Blănculescu a început la Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului o
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
întotdeauna argumentate estetic. În fine, după atîția ani, tot un regizor de teatru vine să pună în scenă această partitură grea și să-i ofere o dimensiune epatantă vizual, modernă, în perfectă concordanță cu dinamica secolului 21. Petrică Ionescu a părăsit România acum treizeci de ani, este stabilit la Paris, se bucură de o carieră internațională recunoscută și apreciată, este un personaj cu o imaginație debordantă, îndrăzneață, ieșită din tipare, lucru care se vede din plin și în această mizanscenă. De
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
romanului, ci protagonistul în jurul căruia se țese rhizoma narativă, captivant, de la intrarea în scenă până la răpirea aceluia de către seniorii terorii islamice, spre care își extinsese maladiva ambiție de putere. Fapt e că Grig Plagamat, după lovitura de palat din Marconia, părăsise craterul din Șipote (toposul din Batalioane...), luându-l cu sine nu numai pe vistiernicul Codru Furgoteiu, ci și comoara șipotenilor, convertită ulterior în dolari. întreprinzător, el cumpără câteva sute de kilometri de subterane (foste în proprietatea Gospodăriei de Partid), burdușite
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
tonul întregii cărți: "Îmbărbătat de acest dialog purtat în gînd, scanez împrejurimile. Muște supraponderale bîzîie și zboară după un algoritm doar de ele știut; să nu uit să-i semnalez locația tolomacului cu pliciu'. O mică pasăre viu colorată își părăsește culoaru' de zbor și înhață o omidă care devora hulpavă niște frunze. Pilozitatea excesivă a acesteia îi cade greu la stomac, așa că face să crească binișor cantitatea de guano de aici". (p. 175) Pe spații scurte, astfel de fraze pot
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
un punct, este tipic sașilor și șvabilor din România: copilărie la țară, liceul german și facultatea la Timișoara apoi, inevitabil, la mijlocul anilor '80, emigrarea în Republica Federală Germania. Spre deosebire de majoritatea șvabilor care și-au trăit cu discreție drama și au părăsit țara neștiuți decît de vecinii lor de dincolo de gard, Herta Müller se remarcase încă din România ca o scriitoare nonconformistă, protestatară, foarte incomodă pentru autorități, aflată mereu în vizorul Securității. Cine sînt eu?, de ce nu sunt ca toți ceilalți?, pare
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
lui să stea laolaltă cu tacîmurile" (p. 15). O expresie foarte populară printre scriitorii germani "Limba e Patria" are o anumită semnificație pentru cei născuți în Germania și cu totul alta pentru cei care au inventat-o, emigranții care au părăsit țara în timpul regimului nazist. Aproape fiecare eseu al acestei cărți pornește de la o problemă de lingvistică, un cuvînt sau o expresie pe urma cărora scriitoarea se scufundă cu sensibilitate și expresivitate în sondarea propriei sale vieți și în deslușirea întîmplărilor
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
tulburat relativ adânc datorită și faptului că era, în realitate, continuarea unei bune tradiții românești latino-balcanice... Apoi, pe același Obelisc, s-ar mai afla antrenorii Octavian Belu și Mariana Bitang filmați din spate de un cameraman tv, tocmai când ei părăseau Deva în urma demisionării și după ce umpluseră lada de zestre a gimnasticii românești cu vreo două sute șaptezeci de medalii, dar și György Frunda spunând la emisiunea "%" de la Realitatea Tv: -"Foarte multe deservicii au adus României oamenii politici duplicitari..." 2) -"Dumneata ești
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
una-alta, cei mai mari antrenori de gimnastică ai lumii, din toate timpurile, OCTAVIAN BELU și MARIANA BITANG, care au adus țării cu echipele antrenate de ei peste 150 de medalii de aur și aproape trei sute în total (aur-argint-bronz), au părăsit antrenoriatul într-un mod care îi poate ferici doar pe cei care judecă încet, vorba lui Haralampy. Și am mai spus-o: prietenul acesta al meu are momente de inteligență sclipitoare... Minidicționar: 1) Aprox.Vai, Dumnezeule! (în l. maghiară). 2
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
lipite cu susul în jos - și respir ușurat". Ca ;i: "Cărțile din biblioteca mea nu-și păstrează neschimbată valoarea: unele dintre ele suferă de distracție, îmbătrînesc, pierd calitatea servilă a seducției. însumi, îmi pierd prestigiul față de unele, pe altele le părăsesc, deși le rîvnesc încă. Nu am temperament de colecționar. Sufăr de tristețe". Experimentatul intelectual nu pregetă a jubila, cu un sarcasm abia voalat, în fața unor defecțiuni mărunte ce răsfrîng însă dereglarea normelor fundamentale ale mecanismului firii umane. îl amuză copios
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
acum doar în faza incipientă care presupunea studiul desenului, lucra efectiv cu fostul consul al României la Odessa - și, prin urmare, acreditat în pictura de marine -, Eugen Voinescu. După doar doi ani, plictisit dar și în dificultate financiară, tînărul student părăsește Bucureștiul și pleacă la Iași unde, între timp, i se mutase și familia, mai exact mama și surorile, din pricina strîmtorării materiale survenite după moartea tatălui. Dacă la București școala era formalizată excesiv după normele academismului oficial, la Iași lucrurile sînt
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
alias publicul meloman. Prezența lor în istoria muzicii a permis fenomenului sonor să se nască și să moară în fiecare clipă, dar și să suporte o suită de dispariții ireparabile, de intrări și ieșiri pe o poartă pe unde se părăsește realitatea pentru a se pătrunde într-o existență ne-explorată care seamănă a vis. Intrări și ieșiri prin care orice creator și-a exercitat dreptul la geniu, la imaginațiile lui bizare, la magnificele sale extravaganțe. Nu e musai ca un
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
simțuri la pîndă, agilă, vigilă, elastică, lucidă. Ca o coardă de care tragi pînă cînd, întinsă, își face vînt spre propria-ți figură. Pentru a reface legături. Și dacă nu le poate găsi, "atunci am știut că este timpul să părăsesc coridorul și să mă întrept spre mlaștini."(Zenobia). Poeziile lui Gellu Naum au o nebănuită, mototolită structură ascunsă care le susține frumusețea: "era în strălucirea lor/ atîta umbră învestită." Spre ea merge, refăcînd un drum șerpuitor, ca un dans pe
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
este o unitate în diversitate, dar într-o coerență ontologică. Ce ar însemna să ne gîndim la poezia lui Rimbaud dar să excludem ideea că după ce a scris "Illuminations" și s-a despărțit de Verlaine, la 20 de ani, a părăsit poezia și Franța pentru a face comerț cu arme în Abisinia? Cum s-ar putea citi cărțile lui Orwell dacă nu am ști că a luptat în Războiul din Spania, dar tot acolo a cunoscut și înțeles rădăcinile malefice ale
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]