2,742 matches
-
se confunda cu imaginea unei mașini abandonate în iarba ruginie de la poalele soclului rezervorului de apă. Scurta avalanșă de talc ce-i căzu, dizolvându-se, peste ochi când mi-am plimbat buzele peste pleoapele lor, conținea toată melancolia acelui vehicul părăsit, cu a sa lentă pierdere de ulei și lichid de răcire. În spatele nostru, la o distanță de peste cinci sute de metri, traficul stătea în așteptare pe puntea înălțată a autostrăzii, lumina soarelui de după-amiază trecând peste geamurile autobuzelor liniilor aeriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de blocul cu Scala, o firmă montase cândva o schelă. Ideea era că blocul de care stătea rezemată era gri-tărcat, urât și murdar, și trebuia renovat pe dinafară. Fiind vară, muncitorii dispăruseră la mare sau la țară, și schela stătea părăsită și tristă, încurcând circulația, ocupând valoroase locuri de parcare. Ei bine, în dreptul acestei schele se adunase un număr mare de oameni, care se uitau la ea și își dădeau cu părerea. - O să cadă, ziceau unii. - Da, dar nu astăzi, afirmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a ieșit de sub poncho și s-a îndreptat către vila somptuoasă a familiei Alvarado, unica în grămada de noroi întărit care e satul Oquedal: o fațadă barocă, ajunsă acolo parcă din greșeală, ca un element de scenografie, într-un teatru părăsit. Cineva, cu secole în urmă, și-a închipuit probabil că asta era țara aurului; când și-a dat seama de eroare, pentru palatul abia construit începea destinul lent al ruinelor. Mergând în urma unui servitor, căruia i-am dat calul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ți-e rău, prostălane? Ai crampe? - Hâââî... hââî, mieunam leșinat, ținându-mă de burtă. - Femeie, iată fiul, ia-l și spală-l pe mucea ăsta, că parcă azi ni l-a lăsat șatra-n bătătură. Pe urmă, la capătul livezii părăsite, unde-a rămas o bucată din casa veche a Zăgăniței, oamenii nu vor să mai vorbească de ea, dau de o barieră de lemn. Nu văd pe nimeni, dar ea se ridică, de-acolo începe un drum pietruit, cu bazalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
curat. Au dărâmat de tot școala și brutăria și casa Nadiei, n-am mai mâncat de-atunci pâine de-aceea neagră și nici covrigi rumeni, nu mai există nici podul de piatră, au făcut o hală de montaj care stă părăsită, era păzită de nea Mihai, a murit anul trecut, nu, n-am SIDA, am 0, am avut vărsat de vânt și rujeolă și oreion, am zăcut mult atunci, era iarnă și n-aveam lemne, am rupt gardul din spate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era destul de puternică sau poate, cine știe, pentru că fusese nevoit să Înlocuiască mereu cocoșul ritualic al sacrificiilor cu un pelican cu picioare albastre sau un pescăruș de sex nedefinit, singurele victime Înaripate la care avea acces În singurătatea acelei insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările marine și le-a Înlocuit cu iguane, broaște-țestoase uriașe, ba pînă și cu o focă enormă, pe care a dus-o În cîrcă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi trebuit să existe și nici să facă parte din specia umană, iar În cazul În care ar fi fost considerat ceea ce era de fapt, adică o tragică greșeală, locul lui nu putea fi decît acolo, pe insula aceea părăsită, ascuns de privirea celorlalți oameni. Cum era cu putință ca o asemenea greșeală, de la care nu te puteai aștepta decît să fie În stare să emită o jumătate de duzină de cuvinte inteligibile, să aspire să-i Înfrunte pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se urască pentru asta, nu-și putea stăpîni goana dezlănțuită spre autodistrugere, cînd acea voce răgușită și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora ei se recăsătorise și locuia acum În Latacunga -, trecea Încă o dată În revistă amintirile, evocînd chipurile bărbaților pe care-i iubise și Întorcîndu-se la zilele fericite din hacienda de lîngă Cotopaxi sau la frumoasa călătorie pe care o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcea și el ca Leonard Bîlbîie, se ridica de la masă, se apropia de fereastră și se uita la colțul de zid care se vedea printre crengile copacului. Atît mai rămăsese dintr-o aripă a Curții Domnești, arsă de cîteva ori, părăsită și acoperită cu iederă aproape neagră de bătrînă ce era. Era un zid de piatră pe care ploaia și zăpada nu aveau cum să-l surpe, Tot ce fusese din cărămidă se măcinase ori fusese furat, folosit la alte construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta drept în față și să audă și ceilalți, dar pe mijlocul uliței se apropia destul de repede colonelul Stoicescu, înconjurat de cîțiva zurbagii din "garda civică", așa că renunță și aproape o luă la fugă pentru a dispărea într-o grădină părăsită. Erau destule, poate chiar mai multe decît acelea în care se mai lucra cît de cît. Cu Stoicescu nu voia să aibă de a face în general, dar în acea clipă nu voia chiar deloc. Cuvintele lui Stavri ascundeau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mânere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, câțiva maeștri din secolul al optsprezecelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oglindă a sufletului ei pustiit. Se întrebă ce va face. Pe ce drum va apuca și care era calea cea mai bună de urmat. În ciuda prezenței permanente a Sandei, a prieteniei devotate a Iulianei Darie, se simțea singură, dezorientată și părăsită. Se gândea tot timpul la Ștefan, bărbatul unic prin iubirea ce i-o purta, prin frumusețea sufletului și a gândului, căreia îi era înzecit datoare pentru răbdarea și fidelitatea cu care o aștepta. Lui îi datora viața. El era responsabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și dea seama că-i venea tare greu să suporte așa ceva. În preajma lui Karl nu cunoscuse niciodată sentimentul curios că s-ar afla singur pe lume. Nici măcar nu-i trecuse prin minte că s-ar fi putut simți vreodată părăsit. Dimpotrivă, dacă s-ar putea spune că până atunci resim țise ceva de felul ăsta, fusese mai degrabă ideea să se descotorosească de Karl și să rămînă de unul singur În casa aceea de lângă mare. De-a lungul Marelui drum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea Într-o carte veche care fusese udată și avea pagini friabile și pătate. Înfățișa un personaj atât de jalnic, Încât nu și dăduse bine seama nici măcar dacă era bărbat, femeie ori copil. Acela nu făcea decât să se holbeze, părăsit și singuratic, la decorul din jur, Încât lui Johan i se făcuse rău la gândul unei ființe rămase fără nimeni pe lume Într-un loc părăginit, asemenea oricăruia dintre cele pe unde trăise și el. Copiase titlul lucrării, Un fou
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta, spre noul lui cămin. Ambarcațiunea lor se legăna pe valuri și nu Înainta, iar noua lui mamă zicea Întruna: Nu te speria, nu mai e mult, nu mai suntem departe. Dar când privea dincolo de bord, nu zărea nici pământul părăsit, nici țărmul unde voiau să ajungă, iar În afară de abureala neguroasă a ploii nu mai erau decât marea, cerul și un vas care se Îndrepta spre nicăieri. Iar el Își spunea că poate aveau să-și petreacă amarul ăla de vreme
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
9!!! Fazani apoi, crengile copacilor filigranate, negre în orizont, și cerul începe să se colorize în fâșii bleu și roz, cuiburile de ciori pentru care mergeam special pe dreapta la dus și pe stânga la întors, gările de cărămidă roșie, părăsite și cu cărămizi atât de noi, când umblam după casă de fiecare dată ziceam să mă fi mutat acolo să renovez o gară din asta, sau măcar de-aș putea lua cărămida, uite câte camere are aici părăsite în câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cea mai apropiată și mai iubită. Legat prin jurământ ca să definitiveze această monastire-naltă / Cum n-a mai fost alta, Manole șie de la bun început că va avea de înfruntat mari nenorociri, deoarece, nu întâmplător locul ales este: Un zid părăsit / Și neisprăvit. Deci, acolo unde nu au izbutit alții, el, artistul Manole, va trebui să izbutească. De aceea, mitul Mănăstirea Argeșului simbolizează condițiile creației umane, încorporarea suferinței artistului în opera de artă. Deoarece tot ceea ce zideau ziua, noaptea se surpa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aș striga, n-ar veni nimeni, n-ar vedea nimeni. Aș ajunge la capătul străzii și aș descoperi că zgomotele de trafic vin de la un casetofon vechi, așezat la colțul unui drum principal abandonat, plin de gunoaie, într-o lumea părăsită și pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tare rău. Regret și speranță, Eric (Primită pe 1 mai) Scrisoarea nr. 206 Dragă Eric, Întrebare: Ce este ne-spațiul? Răspuns: E alcătuit din parcări nemarcate, tuneluri înguste, poduri și pivnițe nefolosite, buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și pivnițe nefolosite, buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele tufișurilor de lângă macazurile de cale ferată. Î: Ce este Comitetul de Explorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
calorifer mic să-și facă simțit cum se cuvine efectul până în inima sistemului. Am intrat în foaier. O lumină slabă, gri-albăstrie scălda încăperea, o fereastră mare din spatele zonei de recepție lăsând să pătrundă soarele palid dintr-o grădină jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
istoria se afundă în adâncuri - și apoi am străbătut parcări subpământene, arhive și pivnițe abandonate, zone de depozitare. Strecurându-ne prin deschizături, cățărându-ne pe molozuri, coborând scări de ciment pe care scria DOAR PENTRU PERSONAL în măruntaiele unor clădiri părăsite și încă-n viață. Ne opream să ne odihnim odată la două sau trei ore. Scout verifica într-un carnețel roșu distanța parcursă și beam apă și poate mâncam ceva, apoi îl pasam pe Ian de la unul la celălalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eu nu-l pot pierde. Trecutul e la fel de viu ca prezentul. Peste cîteva luni, cînd tata s-a întors de la București, i-a spus mamei că Iordan s-a recăsătorit. "Are și o superstiție. Cică a treia nevastă nu trebuie părăsită". Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină metisă. Mă trezeam cu el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lipit de malul lacului. Mai încolo, aveam să-l poreclim Hrușciov. Pînă-n septembrie, pervazul se umplea de monede ușoare de 5 bani. Le arunca în geam, să mă scoată afară. Plecam în expediții puse minuțios la cale: pînă la puțul părăsit, unde se coceau primele mure, după iarba fiarelor sau ce ne închipuiam noi a fi iarba fiarelor. Rusalin citise într-o carte rufoasă că trebuia s-o culegi pe lună plină și-n miez de noapte. Cam înfricoșați de moroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gustul simulării. A simulat, cu grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița Teodorenilor, de cotloanele dulcelui tîrg, de străduțe cu șine părăsite, unde întorcea, cîndva, un tramvai numit dorință. Cînd a fost arestată Alice Voinescu, i-au cerut (totuși) eliberarea Vianu, Camil, Perpessicius, Milița Petrașcu, Marioara Voiculescu. Știu de la Iordan că semnase un memoriu, lîngă Mișu Jora, și tatăl meu. Nici un coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]