3,617 matches
-
iar pe de alta nici măcar nu te sinchisești să-mi spui despre ce e vorba? Să fiu al dracului dacă am mai pomenit așa ceva! — Viața e simplă, n-are nici o taină, își reia Regizorașul ideea lui enervantă fără să-i pese, asta le-am explicat-o tuturor de fiecare dată înainte să dea nas în nas cu persoajul în pielea căruia urmau să intre. E ca în poezia „Cînd doarme sabia“ a lui Păunescu. Asta i-am spus-o și lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
majoră n-o să-mi ajungă gloanțele pe care le am, că armele sînt aproape toate decalibrate, că soldații, o să-mi dea bir cu fugiții și așa mai departe, spune Comandantul, dînd impresia că se plînge la pereți. De ce ți-ar păsa ție de toate astea? Dă-mi un pluton și te scot din rahat, în 24 de ore punem mîna pe putere, și, dacă vrei, te fac erou al națiunii și președinte de țară. E nevoie doar de puțină nebunie, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Curistul, ce mai cauți aici, de ce nu ești acolo unde situația arde, în mijlocul celor care fac jocurile? Nu mă miră deloc că o țineți una și bună, reia Roja mai potolit, în mod normal n-ar mai trebui să-mi pese de nimic nici cît negru sub unghie, să dispar din nou în stradă și să vă las aici. Însă adevărul gol-goluț e că îmi vine foarte greu să renunț așa cum au renunțat deja milioane de români, fără să-și dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din lună și n-ar fi fost conștient de ceea ce se întîmpla în jurul său. Era conștient de asta, știa că începuse să bagatelizeze totul și că risca să-și piardă foarte rapid credibilitatea în ochii celor din jur. Puțin îi păsa. Avea ceva de pierdut? La urma urmei nu era oare mai bine să fie luat drept țăcănit, avînd în vedere ceea ce inevitabil urma să se întîmple? Cei care au făcut pe nebunii au dus-o întotdeauna cel mai bine, indiferent
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prea lipsită de expresie ca să mai exteriorizeze ceva. — O vreme am fost puțin cam paranoic. Îi testam pe toți Încercînd să găsesc vreo fisură. Adică, toate chestiile alea pe care ți le-am zis despre bietul Inglis, de parcă mi-ar păsa cu cine și-o trage. Însă ai fost tare Bruce, trebuie să recunosc. Oricum, am fost sonat să țin materialul ăsta la birou. Lucram la o chestie personală, În timpul pauzelor știi, cînd aveam un minut liber uneori. CÎteodată stăteam pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
șiio! Du-te-n măta puțoi pervers, rîde Meldrum. — Nema, spune tipul mai mare, io păpușică pizdoasă. Numa fiincă voi, puțoi ce sînteți nați avut tupeu săi dați ontîlnire. Nu contiazun picior prost. De mutră, țîțe și pizdă tresă vă pese. Micuța Rhona, iubițel... Meldrum Încă se holbează la tine: Cii cu mutra ta Robertson? Tia respins? Respirația lui cu aburi de vin e pe fața ta. Nu ca parfumul Rhonei. Auzi cum ploaia lovește acoperișul stației de autobuz de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu m-a obligat să mănînc cărbune, niciodată nu mi-a zis că sînt odrasla diavolului. Și totuși pe el Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scîrboasă și omniprezentă, cînd te apropiai de el. Gardul ăla uriaș care-l Înconjura părea să se desfășoare pe toată lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
odrasla diavolului. Și totuși pe el Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scîrboasă și omniprezentă, cînd te apropiai de el. Gardul ăla uriaș care-l Înconjura părea să se desfășoare pe toată lungimea golului urît format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și fără minte. -Ce dracu mai e și ,,aderarea,, asta de care vorbești? Cine are nevoie de ea? Și de ce trebuiau atâtea artificii? Ca să sperie animalele și păsările? -,,Marea familie Europeană,, ne-a Ăreăchemat lângă ea, și, de unde, puțin Îmi păsa de lucrul ăsta până acum, ba chiar Îmi băteam joc de el, astăzi am așa, un soi de mândrie, recunosc, imbecilă În situația În care mă aflu. Am citit ieri la gura metroului un ziar. -Cerșetor care să citească ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ani orice crimă se prescrie. La cutremurul din 1940, bunicul, om trecut de 65 de ani, era Într-un restaurant de lux, cu o femeie de ocazie, pe care-o cunoscuse cu o jumătate de oră Înainte. Nu-i păsa că se vedea de la o poștă condiția femeii și că fardurile stridente făcuseră ca fața ei să arate ca fața unui clovn. Se simțea bine, băuse mult și costumul lui de haine, gri-fer, era pătat cu stropi de vin roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la o poștă condiția femeii și că fardurile stridente făcuseră ca fața ei să arate ca fața unui clovn. Se simțea bine, băuse mult și costumul lui de haine, gri-fer, era pătat cu stropi de vin roșu. Dar nu-i păsa. Era nesățios când era vorba de femei. Pur și simplu nu rezista. Îl atrăgeau mai ales cele vulgare, culese de prin locuri promiscui, care-n final Îl tapau de bani. În el existau cele două extreme: aristocratul perfect, cultivat, rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Și-a dorit-o, a luptat pentru ea. Încet, Încet, cuvintele au căpătat Înțelesuri noi, magice și, În viața lui, Cel de Sus a strecurat cu multă dibăcie mizeria, ca pe o Încercare, ca pe o cruce. Nu i-a păsat. S-a adaptat perfect, dar nu a amestecat cuvintele În mocirlă. Le-a lăsat libertatea de-a se lupta cu el, le-a pus la treabă cum se spune, le-a supravegheat, și le-a ținut ca un paj, trena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
târziu, mai mult spre dimineață decât spre miezul nopții, și mă dureau toate alea. Totuși, mi-am dat seama că mâinile erau ale fratelui meu. Maică-mea nu făcea niciodată nimic, decât ce-i ordona taică-meu. Singurul căruia Îi păsa cu adevărat de mine era frate-meu. Odată m-a așezat În patul lui și s-a culcat lângă mine. Dora se opri din nou. Dar atunci Îmi era din ce În ce mai greu să adorm... Vocea Dorei amuți. Îi vedeam cămașa albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arunce o lumină diferită asupra Întregii povești - și, desigur, să mă dumiresc dacă Inspectorul era conștient de importanța acesteia. Cât timp șeful Brigăzii de Năravuri nu putea să exploreze situația și să Închidă Fundația, mă tem că nu prea-i păsa dacă cele spuse de el aveau sau nu sens. Ce i-ar fi putut oferi o ocazie mai bună să Închidă instituția condusă de Cancelarul Sănătății decât faptul că acesta și Gielke se aflau la Copenhaga? Într-o situație ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arunce o lumină diferită asupra Întregii povești - și, desigur, să mă dumiresc dacă Inspectorul era conștient de importanța acesteia. Cât timp șeful Brigăzii de Năravuri nu putea să exploreze situația și să Închidă Fundația, mă tem că nu prea-i păsa dacă cele spuse de el aveau sau nu sens. Ce i-ar fi putut oferi o ocazie mai bună să Închidă instituția condusă de Cancelarul Sănătății decât faptul că acesta și Gielke se aflau la Copenhaga? Într-o situație ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Vreau să zic că asta-i părerea ta și-atât. — Cum adică părere - nu-i părerea mea, fetițo, e adevărul gol-goluț. — Adică e o treabă pe care o știe toată lumea... sau numai tu? Îi lingea fofoloanca un evreu căruia îi păsa de bunăstarea nevoiașilor din New York City! Îi ejacula în gură cel ce apăruse la TV într-o emisiune dedicată învățământului! Într-o fracțiune de secundă, doctore, trebuie să-i fi apărut totul limpede - e cu putință? Să fie, oare, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
simțit că mi se aprinde... — Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe care l-ai simțit și tu vreodată aprinzându-ți-se! Smiorcăitule! Boccea plină de resentimente! Dintr-a-ntâia primară nu ți-a mai păsat decât de tine însuți, ce Dumnezeu. — Ba nu. Ba da! Ba da! Ăsta-i adevărul gol-goluț, prietene! Te doare-n cur de suferințele omenirii! Recurgi la subterfugii, amice, așa că nu-ncerca să te mai amăgești! Ia uitați-vă, le strigi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ta, păpușă, cu râtul ăla al tău de Doris Day? Din fericire, indignarea m-a năucit atât de tare, încât mi-a pierit graiul. Cum era să mă simt rănit într-un punct unde nici măcar nu eram vulnerabil? Ce ne păsa, mie și lui Kay, de, unu, bani și, doi, religie? Filosoful nostru preferat era Bertrand Russell. Religia noastră era religia lui Dylan Thomas, Adevărul și Bucuria! Copiii noștri urmau să fie atei. Întrebarea mea fusese doar o simplă glumă! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
senzația că dragostea era o afacere simplă, compusă din recunoștință, daruri și glume prietenești, un apartament, lipsa obligației de-a munci și o cameristă. Ea Începu să alerge pe culoar, aruncată dintr-un perete În celălalt, dar fără să-i pese. O să mă duc la teatru cu trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că va trebui să găsesc singură drumul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă scufund Într-o groaznică depresie duminicală. Nici măcar telefonul voios ca un ciripit din partea lui Milton, prin care mă anunța că găsise cel mai frumos candelabru vechi la Les Puces, nu a avut darul să mă Înveselească. Cui Îi mai păsa de corpuri de iluminat din cristal venețian, când nu era nici un soț care să fie luminat de ele? —Te-ai văzut cu Hunter? am Întrebat. —Ăăă... făcu Milton. —Poftim? Asta ce Înseamnă? — Nici măcar nu l-am zărit. Candelabrul este minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă Întrebam dacă vom ieși vreun pic din el. Patul era făcut, așternut cu lenjerie scumpă, peste care era aruncată o cuvertură din blană. Era mai grozav decât Într-o reclamă pentru gama vestimentară Ralph Lauren Ski. Cui Îi mai păsa că de fapt eu habar nu aveam să schiez? Este splendid, Hunter, am spus, În timp ce ne lăsam lucrurile În dormitor. Ajunsesem pe la mijlocul după-amiezii, iar soarele Își trimitea ultimele raze argintii peste versantul muntos imaculat. Cu un zâmbet pe chip, Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ținu după ea și am rămas, În sfârșit, singură. Am lăsat să cadă la pământ rochia la care lucram și m-am uitat În gol pe fereastră. Toate astea mi se păreau foarte superficiale și lipsite de importanță. Cui Îi păsa de niște toalete stupide pentru o petrecere sau dacă pusese ori nu Salome câteva grame la Încheieturi? Cum aveam să supraviețuiesc acestei nebunii fără soțul meu alături? Mi-am șters o lacrimă de pe obraz. Trebuia să trec de orele următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Bardot În Franța“. Eram foarte deprimată. O fi fost Lauren răsfățată, se prea poate că era cea mai neserioasă dintre toate neserioasele din New York, dar era amuzantă și o minunată prietenă și, În plus, avea o inimă de aur. Îi păsa cu adevărat de Marci, Salome și de toate prietenele ei și, ca o egoistă ce eram, detestam că nu o am În preajma mea ca să-i pese de mine. „Dacă se Întâmplase ceva groaznic cu ea“, mă tot Întrebam. Dispariția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
amuzantă și o minunată prietenă și, În plus, avea o inimă de aur. Îi păsa cu adevărat de Marci, Salome și de toate prietenele ei și, ca o egoistă ce eram, detestam că nu o am În preajma mea ca să-i pese de mine. „Dacă se Întâmplase ceva groaznic cu ea“, mă tot Întrebam. Dispariția lui Lauren nu făcuse decât să-mi sporească neliniștea În legătură cu absența lui Hunter. Ieri, cei de la biroul lui Hunter mă sunaseră ca să mă Întrebe dacă eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asta nu-i o soluție, dar pentru că, oricum, Radu mă va părăsi... Alături de Mihai aș fi fost o soție fericită, aș fi... Doamne!... Mîine, ori poate peste cîteva zile, cînd vom fi scoși de aici, înghețați, cui îi va mai păsa că l-am refuzat pe Mihai?... Măcar acum aș fi avut la ce mă gîndi cu drag. Rămîne totuși fetița, chiar dacă-i mai mult departe. Mică..., bucălată..." Adoarme ghemuită, ascultînd prin somn viscolul ce se aude tot mai slab prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]