461 matches
-
oraș au fost repartizați câțiva absolvenți ai învățământului superior din Iași. Rămânerea definitivă a acestora în Slobozia a făcut ca după anul 1970 să apară primele familii catolice din oraș, care pentru început au fost încredințate de către Episcopul Ioan Robu păstoririi Parohiei Romanop-Catolice din Buzău. Până în anul 1990, Liturghia s-a celebrat, periodic și prin rotație, în apartamentele familiilor catolice din oraș. Prin decizia semnată de Arhiepiscopul Mitropolit de București Ioan Robu, la 12 mai 1990 s-a înființat Parohia romano-catolică
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Următorii păstoresc în Giacăș perioade relativ scurte: Czelgi Georg (1735-1742), Tellmann Stefan (1742-1750), Weber Michael (1750-1755). Urmașii lor rămân o perioada ceva mai lungă în fruntea comunității evanghelice: Gottschling Josef (1755-1767), Scharpel Elias (1767-1806). După o perioadă relativ scurtă de păstorire a lui Beschner Martin (1806-1811), urmează doi preoți care au rămas la Giacăș o perioadă lungă de timp: Reuas Leonhard (1811-1842) și Grummes Andreas (1842-1871). Ultimii doi slujitori ai altarului bisericii luterane au fost Mild Andreas (1872-1881), care va pleca
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
din piatră. Ei i se adăuga o casă parohială din lemn . Casa parohială din piatră, cu trei camere, a fost ridicată în anul 1891 . Biserica greco-catolică actuală, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, a fost zidită în 1908, în timpul păstoririi preotului George Vamoș, din fonduri provenite de la credincioși. Statul austro-ungar a contribuit cu 200 de coroane. Lucrările au fost executate de antreprenorul sas Adolf Schesch din Dumbrăveni, pentru suma de 6800 de coroane. Biserica are fundația din piatră și elevația
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
găsesc trei clopote, două mari, inscripționate cu anul 1927, turnate la Oituz, și unul mai mic, realizat în anul 1925 la Sighișoara. Asupra bisericii s-a intervenit cu diverse lucrări, de-a lungul timpului, cele mai însemnate făcându-se în timpul păstoririi preotului Nicolae Cișmaș. În anul 2008 a fost renovat exteriorul lăcașului de cult, reînnoindu-se tencuiala și acoperișul. Din anul 2009 s-a trecut la renovarea interiorului, înlocuindu-se instalația electrică, tavanul și pregătindu-se suprafețele pentru pictura în tehnica
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
a cedat locul fiului său, Victor Vamoș. A activat și ca învățător (docente) la școala confesională a comunității greco-catolice. A trecut în neființă în 15 februarie 1945, soția sa părăsind această lume ceva mai devreme, în 4 septembrie 1943. În timpul păstoririi sale și a antecesorului său cantor a fost George Munteanu, urmat de Alesiu Pop și Octavian Popoviciu . Preotul Victor Vamoș a păstorit comunitatea greco-catolică din Giacăș pentru scurtă vreme, trecând în neființă în 18 septembrie 1941, așa cum reiese din Conscripția
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
interzis, parohia a rămas vacantă. Comunitatea nu a mai avut o vreme preot propriu, în biserica din Giacăș slujind o dată la trei duminici preotul Almei. Preotul profesor Alexandru Moisiu a slujit ca preot ortodox în Giacăș, în anii 1951-1960. În timpul păstoririi sale a fost înălțată, pe Dealul Îngerilor, o crucea maiestuoasă. Comuniștii au demontat-o. La o săptămână, două, povestește Vergina Galea 1, a venit vreme grea și a dus căsile pe vale. Toată lumea a zis că de-asta s-a
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
noua listă a monumentelor istorice. Lăcașul de cult din centrul comunal Vorța, purtând hramul „Sfântului Ierarh Nicolae”, a fost ridicat, cu probabilitate, la cumpăna sec XVIII-XIX, în acest caz, anul 1802, înscris pe clopotul mic, transmite data finalizării construcției, în timpul păstoririi preotului Florea Popa. De plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi, edificiul se impune privirilor prin turnul-clopotniță suplu, cu foișor în console și fleșă zveltă, elevat deasupra pronaosului. Accesul la interior se face prin două uși, amplasate pe
Biserica de lemn din Vorța () [Corola-website/Science/317277_a_318606]
-
și anii următori - continuă reparațiile, lucrările de completare a mobilierului și de întreținere (Pr. E. Hausotter și Pr. Constantin Hausner). 1984-1985 - se realizează altarul, din marmură (în formă de barcă), "windfang"-ul (intrarea în biserică) și lambriul din prezbiter, în timpul păstoririi Pr. Gonciu Iosif, ajutat de Pr. Petrișor Aurel, vicar parohial. 2010 - biserica este dotată cu un nou sistem de încălzire (Pr. Ștefan Ghența). 2012 - este refăcut acoperișul, în întregime; se schimbă crucea de pe turnul campanilei; se instalează paratrăsnetul etc. (Pr.
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
Creștinii din satul Podișu, sau "Ciumeni" - cum se numea odinioară această localitate, și-au construit biserica, conform șematismelor greco-catolice în anul 1833. Actuala biserică de lemn, înlocuiește una mai veche, biserică care exista și în 1733, an în care, sub păstorirea episcopului Inocențiu Micu-Klein a fost întocmită o conscripție cu caracter religios printre românii ardeleni. La acea dată satul este amintit cu 23 de familii, biserică și preot neunit. Comunitatea de aici trece la uniație, parțial în anul 1781, iar în
Biserica de lemn din Podișu () [Corola-website/Science/309826_a_311155]
-
văcăritului. Ca urmare a acestui eveniment, domnitorul Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) i-a cerut patriarhului Constantinopolului să aprobe mutarea în scaunul de mitropolit al Moldovei a fratelui său, , care îndeplinea pe atunci funcția de mitropolit al Tesalonicului (1745-1760). La începutul păstoririi mitropolitului Gavriil, în Moldova au domnit fratele său, Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), și nepotul său, Grigore Callimachi (1761-1764, 1767-1769). În timpul păstoririi mitropolitului Gavriil Callimachi (1760-1786), a fost construită Catedrala Sf. Gheorghe din Iași. Mitropolitul Gavriil Callimachi este atestat în calitate de ctitor
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
de mitropolit al Moldovei a fratelui său, , care îndeplinea pe atunci funcția de mitropolit al Tesalonicului (1745-1760). La începutul păstoririi mitropolitului Gavriil, în Moldova au domnit fratele său, Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), și nepotul său, Grigore Callimachi (1761-1764, 1767-1769). În timpul păstoririi mitropolitului Gavriil Callimachi (1760-1786), a fost construită Catedrala Sf. Gheorghe din Iași. Mitropolitul Gavriil Callimachi este atestat în calitate de ctitor al acestei biserici de inscripția de pe piatra sa de mormânt aflată în pridvorul bisericii pe care scrie că ""au făcut bisărica
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
când a fost parohie independentă. Din 1993 a redevenit parohie, dar neavând preot a rămas tot filială a Parohiei Ionășeni. Biserica a fost restaurată între 1939 - 1940, în 1950, 1963, 1976, ultima reparație având loc în perioada 1995 - 2002 sub păstorirea preotului Vasile Micu, fiind sfințită în octombrie 2002 de P.S. Calinic Botoșineanu. Toate reparațiile s-au realizat cu ajutorul credincioșilor din parohie. Parohia Șoldănești nu a deținut teren sau vreun alt imobil până în 1993 când a primit 2 ha. de pământ
Șoldănești, Botoșani () [Corola-website/Science/300926_a_302255]
-
anul 1982 a fost nevoit să înceteze aceste audiențe din cauza numărului prea mare de solicitări. A păstrat obiceiul numai pentru cazuri mai rare, ca de pildă, pentru noi căsătoriți sau băieți celebrând Bar Mitzva. Vreme de patruzeci de ani de păstorire,Schneerson a obișnuit să țină lungi predici și dezbateri săptămânale centrate pe pericopa săptămânii și pe diverse tratate ale Talmudului,
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
o singură biserică romano-catolică și anume Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, care servea și drept catedrală episcopală. În cartierul Dacia nu existau până atunci nicio biserică sau vreo altă clădire culturală: cinema, teatru sau muzeu. Având în vedere greutățile mari în ceea ce privește păstorirea credincioșilor romano-catolici din orașul Iași, în anul 1991 s-a început construirea a două noi biserici: Biserica „Sf. Anton de Padova”, la intersecția cartierelor Alexandru cel Bun și Dacia, și Biserica „Sf. Tereza a Pruncului Isus”, în cartierul Nicolina. La
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
său, a fost numit ca paroh la Parohia „Sfântul Anton” din Iași pr. Alois Farțadi, anterior paroh la Siret. Noul paroh și-a luat în primire postul la 6 septembrie 2009. Parohia „Sf. Anton de Padova” din Iași are în păstorire pe credincioșii aflați în partea de nord-est a orașului, numărând la data inaugurării 944 de familii cu 2.932 de credincioși. În aria de jurisdicție a parohiei se aflau cartierele Alexandru cel Bun, Dacia, Canta, Păcurari și o parte din
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
contextul tuburărilor provocate de trimișii mitropolitului sârb de la Karlowitz, numărul uniților a cunoscut o scădere drastică, și s-a stabilizat până la sfârșitul secolului, în contextul înființării unei episcopii ortodoxe dependente de Karlowitz, cu sediul la Sibiu, în anul 1761, sub păstorirea lui Dionisie Novacovici. Continuarea persecuțiilor a dus, la sfârșitul lui 1759 la izbucnirea primei răscoale împotriva unirii cu Biserica Romei. Arestarea ieromonahului Sofronie de la Cioara a determinat ridicarea a peste 600 de țărani pentru eliberarea lui. Ieromonahul de origine sârbă
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
hrisov se precizează că: „"Daniil cu mila lui Dumnezeu mitropolitul Proilaviei, Tomarova Hotinul și a toată marginea Dunării și a tot Nistru"” hirotonește pe „"ierodiaconul Alexandru Ureache preot desăvârșit la schitul Nalt al mitropoliei Hotinului. Leat 1758, August."” Pe perioada păstoririi sale, Daniil avea să numească doi episcopi ai Hotinului, pe Neofit, menționat la 1765 și Amfilohie (1767-1769), care arată într-o scrisoare din 1768 către arhimandritul Zosima din Kiev că a fost sfințit de trei arhierei, între care „"Daniil al
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
din nou desființată, teritoriul său intrând iarăși sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Partenie este ales la 24 septembrie 1806 ca locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav și Episcop de Hotin doar nominal (fără eparhiei). Păstorirea lui Partenie al II-lea se încheie la 30 noiembrie 1810, când a fost numit Mitropolit al Dramei, în nordul Greciei. Partenie al II-lea al Proilaviei hirotonește la 21 iunie 1801 pe diaconul "Petru Cămârzan", pentru parohia "Rosoșani din
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
iunie 1832 pînă în anul 1843. Pe lîngă faptul, că starețul Dorotei este considerat cel mai de seamă conducător și Egumen al Mănăstirii Hâncu, el a fost și unul dintre cei mai activi slujitori ai bisericii ortodoxe în Basarabia, în timpul păstoririi Arhiepiscopului Chișinăului și a Hotinului Dimitrie (Sulima). Între anii 1832-1840 fiind de asemenea, protopop al mănăstirilor din Moldova, el alcătuiește niște “instrucțiuni” privind buna rînduială călugărească, în conținutul lor fiind prezente drepturile și obligațiiile: starețului, soborului, duhovnicului, eclesiarhului, iconomului și
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
care au fost conduși de rabinul Hanokh Hacohen Levin, hasidimii Gur au reușit să-l convingă pe nepotul cel tânăr al lui Itzhak Meir, rabi Yehuda Arie Leib Alter, numit „Sfat Emet” (Sfas Emes) să consimtă să conducă comunitatea. Sub păstorirea sa și a fiului său mai mare, rabinul Avraham Mordehai Alter (1866-1948) zis „Imrei Emèt”, (în pronunțarea așkenazită „Imrei Èmes”) al treilea țadik din Gur, mișcarea a cunoscut o nouă perioadă de înflorire.În 1926 Avraham Mordehai Alter a înființat
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
ale Americii) și înscăunat în Catedrala din Iași la 14 aprilie același an. Ca motto pe stema episcopală și-a ales textul: "„Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul“" (Beatus populus cuius Deus Dominus) (Ps. 143, 15). În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iași, episcopul Durcovici a desfășurat o activitate pastorală istovitoare, vizitând parohiile din Moldova și îndemnându-i pe credincioși să-și păstreze credința. Astfel, gândindu-se la timpurile care aveau să vină când mulți dintre credincioși vor rămâne
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
1993) etc. Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. Nici chiar în Grecia, țară aflată în afara lagărului comunist, Biserica Ortodoxă locală nu a putut tipări atâtea titluri câte s-au tipărit în perioada păstoririi patriarhului Teoctist în România. De asemenea, a avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în relațiile cu celelalte culte decât în trecut. Deși a
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
al României, a refuzat o distincție conferită de fostul președinte Ion Iliescu în data de 7 februarie 2004. Refuzul a fost motivat prin faptul că acordarea acestei distincții ar fi fost făcută în scop electoral, în favoarea candidatului Adrian Năstase. În timpul păstoririi sale Eparhiei de Oradea Mare i-au fost restituite mai multe biserici, palatul episcopal și Catedrala Sf. Nicolae din Oradea, care fuseseră expropriate odată cu instaurarea regimului comunist. În data de 10 martie 2015 episcopul Bercea a fost trimis în judecată
Virgil Bercea () [Corola-website/Science/299546_a_300875]
-
era odinioară un iaz, din care se mai vede și astăzi digul. Biserica inițială a fost construită cu cheltuiala vornicului Ion Neculce, fiind finalizată în perioada domniei lui Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) și a păstoririi mitropolitului Antonie al Moldovei (1730-1740). La anul 1772, vistiernicul Vasile Neculce a scris un "pomelnic" al satului Prigoreni, copia acestuia fiind păstrată la biserica din sat și orginalul, din 1944, la Muzeul de Istorie din București. În anul 1885, biserica
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
construirea unei noi biserici de lemn pe locul celei vechi, cu un ajutor substanțial primit de la Mitropolia Moldovei și Sucevei și cu sprijinul acordat de Departamentul Cultelor și de autoritățile locale. Lucrările de construcție au fost finalizate în 1973 în timpul păstoririi preotului paroh Aurel Ursaciuc. Noua biserică a fost sfințită în ziua de 22 iulie 1973, duminica, de către dr. Iustin Moisescu, mitropolit al Moldovei și Sucevei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Biserica are hramul Sf. Dumitru. În jurul bisericii se
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]