464 matches
-
ornamental al crucii... fac parte din fondul de sculptură în lemn al poporului român”. Între naos și pronaos exista un perete astfel încât femeile puteau doar să audă slujba nu să și vadă. Când acest perete a fost tăiat, probabil în timpul păstoririi episcopului Vasile Moga, a dispărut inscripția referitoare la anul construcției bisericii, 1730, care se afla deasupra ușii naosului. ”Monumentul a fost ridicat conform datelor săpate într-o bârnă a peretelui de sud al naosului și pe usciorii ușii de intrare
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
E. Dăianu cu 100.000 de lei . Restul banilor au fost din contribuția credincioșilor. În anul 1958, bolta bisericii a fost înlocuită cu una nouă, întrucât cea veche suferise o deplasare. A fost repictată de pictorul Cenan din Cluj, sub păstorirea preotului Vasile Lupu. Biserica veche a fost restaurată ca monument, cu o reală valoare istorică. Parohia are matricolă începând cu anul 1790. Biserica avea 2 clopote, dintre care unul a fost rechiziționat în timpul războiului mondial pentru trebuințele armatei. Despre clopotul
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
renunță la serviciile sale. În aceste împrejurări Ioan Moldovan se adresează episcopului Ioan Lemeni, aducându-i la cunoștință că ""cu peste voia domniei sale, a-i slugări nice nu pot dar nici nu vreau"" și solicită să i se încredințeze spre păstorire parohia Racovița, pe care anterior o refuzase. Are o bogată activitate revoluționară la revoluția din 1848 (vezi). La data de 16 iunie 1847, la cererea Regimentului I de Graniță de la Orlat a fost numit ca paroh în sat, unde a
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
s-a stabilit ca hramul bisericii să fie Sfinții Împărați Constantin și Elena (21 mai). Ca urmare a deteriorării picturii, aceasta a fost refăcută în anii 1995-1996 de către pictorul maestru Nicolae Gavrilean, fiu al acestei parohii, cu sprijinul credincioșilor, în timpul păstoririi ca paroh a preotului iconom stavrofor Mircea Nuțu. Lăcașul de cult a fost resfințit la 19 mai 1996 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, înconjurat de către un sobor de preoți. Deasupra intrării din pridvor în pronaos se află
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
îngropate în curte. În anii de după cel de-al doilea război mondial, boierul Manu Stere a fost obligat să lase în paragină conacul boieresc, chiliile și moșia din Poiana Răftivanului și să plece în lumea largă. În anul 1948, în timpul păstoririi parohului Neculai Gherghina, au început lucrări de reparație ale bisericii, pe cheltuiala localnicilor. S-au efectuat lucrări de consolidare a temeliei. Bătrânul Gheorghe Toader Beraru (născut în 1906) își amintește că deși preotul le-a atras atenția meșterilor zidari și
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
și apoi ieromonah. Având studii înalte, este numit catihet (profesor de religie) la Școala trivială, apoi profesor pentru studiul biblic la Institutul Teologic din Cernăuți (1827-1835). În anul 1835, este numit și hirotonit ca episcop ortodox al Bucovinei. În perioada păstoririi sale, a militat pentru dezvoltarea învățământului primar și a școlilor confesionale. A introdus din proprie inițiativă limba română ca limbă de învățământ în locul latinei la Institutul Teologic din Cernăuți, dar s-a opus introducerii alfabetului latin. În anul 1837, el
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
stat cu limba de predare germană. În anul 1860 s-a înființat un liceu la Suceava. În afară de susținerea învățământului în limba română, episcopul Eugenie Hacman a contribuit la dezvoltarea eparhiei bucovinene. El a sprijinit construirea de noi biserici, în perioada păstoririi sale fiind construite Palatul mitropolitan și Catedrala Mitropolitană din Cernăuți (1844-1864). Deoarece a condus autoritar eparhia, favorizând introducerea limbii germane în administrația eparhială și pe ruteni în dauna românilor, episcopul și-a pierdut atașamentul clerului. Această atitudine a sa a
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
a Curții de la Viena de slavizare a numelor românești. El a dat dispoziții oficiilor parohiale ce țineau evidența stării civile, să slavizeze onomastica prin terminații nu numai în ucraineană prin „-iuc“, ci și poloneze, sârbești, mai puțin rusești . În perioada păstoririi sale a sprijinit autoritatea habsburgică, în demersul acesteia de a-și subordona clerul bucovinean. Din ordinul său, școlile primare românești din Bucovina au fost puse sub ascultarea Consistoriului romano-catolic din Lemberg, iar dascălii au fost aduși dintre străini. PS Daniil
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
protopopesc în Hațeg, apoi, la cererea să, paroh la Ocna Sibiului, între 1931-1933, din nou administrator protopopesc în Odorhei, între 1933-1940, preot refugiat în Viștea de Jos (județul Făgăraș), până în 1945, când ajunge paroh și protopop de Satu Mare. În vremea păstoririi de la Ocna Sibiului rămâne văduv. A construit biserici și școli la Crăciunești, Vulcan și Odorhei (în ultimele două localități - catedrale) și a condus societăți culturale. La Odorhei a fost profesor de religie la Liceul de Băieți „Ștefan O. Iosif”, iar
Sebastian Rusan () [Corola-website/Science/310304_a_311633]
-
1912, a fost întâmpinat cu mare căldură. Întronizarea solemnă a fost făcută în ziua de duminică 11 august 1912. În aceeași zi, printr-o circulară episcopală, a anunțat clerul eparhial că a luat conducerea eparhiei cu toate formele canonice. Începutul păstoririi și-l face prin acte de disciplină spirituală, înființând Reuniunea de Misiuni Sfinte, reglementând problema pe atunci atât de spinoasă, a intențiunilor misale, punând-o sub controlul canonicului Ioan Ivașco. A luat măsuri pentru organizarea și ținerea exercițiilor spirituale pentru
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
se așază ca preot în sat Andrei Petru, frate geamăn al lui Andrei Pavel, trimis, tot ca preot, în Sântă-Mărie. Andrei Petru a venit din Gălpâia, dupa cum reiese dintr-o însemnare pe o carte bisericească, citată de Documentul Andreian. Păstorirea lui este una intens pro-catolica. Starea actuala a bisericii impune o reparație urgentă, mai ales a acoperișului. Slujbele sfinte nu se mai oficiază aici, nici măcar ocazional. Cu toate că a fost grav deteriorată, se mai păstrează din vechea pictură anumite scene biblice
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
anii 1927-1962. A făcut studii la Blaj și a fost unul din fruntașii Partidului Național Țărănesc, apropiat al lui Iuliu Maniu, care l-a vizitat de mai multe ori în Sânmihaiu Almașului. Vlaicu Patriciu a păstorit între anii 1947-1970. Sub păstorirea sa și cea a lui Virgil Tămășan s-a construit biserica cea nouă a satului. Următorii preoți: Barbu Flaviu, Gorcea Ovidiu, Stânean Alexandru și actualul paroh, Iovița Vasile, nu au decât legături sentimentale cu biserica de lemn.
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
au referit în corespondența lor la faptul că Bucovina era o parte detrunchiată a vechii Moldove. La 3 februarie 1878, Curtea cu juri din Cernăuți a pronunțat achitarea celor cinci studenți români, care au fost eliberați din arest. În perioada păstoririi la Pătrăuți a preotului Constantin Morariu, casa parohială a fost un punct de întâlnire al luptătorilor pentru unitatea neamului românesc. Aici au fost găzduiți mulți oameni de cultură din Regatul României, care au vizitat în acele vremuri Bucovina. Trimis în
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
de sârbi părțile Banatului și Crișanei, ei fiind însoțiți de un cler numeros. Pe 15 aprilie 1706 episcopul sârb Isaia Diacovici a obținut aprobarea imperială din partea împăratului Iosif I pentru înființarea unei episcopii ortodoxe la Arad. În anii 1830, sub păstorirea episcopului Gherasim Raț, limba liturgică slavonă a fost înlocuită treptat cu limba română. Curând după aceasta a fost desființată și școala confesională sârbă și înlocuită cu școala cu limba de predare română. Separarea ierarhică a ortodocșilor români din Banat și
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
Ultima măsură a fost mai apoi confirmată și de către sinodul ținut la Aiud în 1569, condus de către episcopul Pavel din Turdaș. Ca urmare directă a acestor silnicii, în jurul anului 1585, toată Țara Oltului și implicit și Racovița, este scoasă de sub păstorirea duhovnicească a Vlădicului de la Alba Iulia și pusă sub cea a preotului reformat maghiar din Făgăraș, căruia fiecare preot român trebuia să-i plătească o dajdie anuală de un florin. Situația aceasta se va schimba doar în timpul scurtei stăpâniri a
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
cu data de 9 iunie 1659, principele Acațiu Barcsay, român la origine, dă o diplomă prin care scoate bisericile din Țara Oltului de sub jurisdicția calvină și le pune din nou sub cea a Vlădicului de la Alba Iulia, Sava Brancovici, sub păstorirea căruia s-a introdus definitiv limba română în serviciul divin. Măsura este cu atât mai surprinzătoare cu cât, cu doar doi ani mai înainte, la 3 aprilie 1657, Susana Lorantffi, văduva principelui Gheorghe Rákóczi, înființase cunoscuta școală calvină de la Făgăraș
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
ridicat din temelie biserica din Letca Nouă. Mitropolitul Nifon a îndeplinit funcția de președinte al Divanului Ad-hoc din București la 29 septembrie 1857 și al Adunării elective care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859. În timpul păstoririi lui, au avut loc cunoscutele reforme bisericești ale lui Alexandru Ioan Cuza (secularizarea averilor mănăstirești, Legea sinodală, Legea pentru numirea de mitropoliți și episcopi eparhioți). În 1865 este numit primat al României. La 10 mai 1866 întâmpină pe prințul Carol
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
cărțile de cult, fiecare în mai multe ediții, aproape toate manualele necesare pentru învățământul teologic superior și seminarial, o serie de lucrări cu caracter teologic, istoric, scrise de ierarhi, profesori de teologie, preoți, sau teze de doctorat. În perioada de păstorire a Patriarhului Justinian s-au construit din temelie 302 biserici, au fost reparate sau restaurate alte 2345 biserici, dintre care monumente istorice 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri și alte așezăminte monahale. Pe lângă bisericile nou construite care au fost
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
Senatului, cu 47 de voturi din 53 de votanți. La 14 martie 1881, Senatul, urmând Camerei Deputaților, votează Legea prin care România devine Regat, Carol I fiind proclamat Rege. În cuvântul rostit cu acest prilej, mitropolitul Calinic a spus: În timpul păstoririi sale, s-au deschis cursurile Facultății de Teologie din București, la stăruințele lui (1881); s-a înființat Tipografia Cărților Bisericești (1882). La 25 martie 1882, în Joia Mare a Sfintelor Paști, membrii Sfântului Sinod sfințesc, pentru prima dată, Sfântul și
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
de cult din patrimoniul parohiei. Lucrarea a fost realizată de meșterul Ștefan Alexa din satul Bercea, ajutat de credincioși, în frunte cu primul corator Ioan Ranta. De-a lungul timpului au fost efectuate numeroase modificări și lucrări de reparații. În timpul păstoririi preotului Remus Mureșan, care a fost paroh între anii 1938-1963, s-a turnat o centură de beton la temelie, s-au bătut de asemenea scânduri în exterior pentru o mai bună termoizolare, s-a acoperit biserica cu țiglă. Biserica nu
Biserica de lemn din Mierța () [Corola-website/Science/309779_a_311108]
-
Creștinii din satul Podișu, sau "Ciumeni" - cum se numea odinioară această localitate, și-au construit biserica, conform șematismelor greco-catolice în anul 1833. Actuala biserică de lemn, înlocuiește una mai veche, biserică care exista și în 1733, an în care, sub păstorirea episcopului Inocențiu Micu-Klein a fost întocmită o conscripție cu caracter religios printre românii ardeleni. La acea dată satul este amintit cu 23 de familii, biserică și preot neunit. Comunitatea de aici trece la uniație, parțial în anul 1781, iar în
Biserica de lemn din Podișu () [Corola-website/Science/309826_a_311155]
-
Prezența lui sugerează că sătenii - acum în număr de 23 familii — își ridicaseră biserică și luase ființă o parohie. Rákóczi (care domnea atunci) a pus bisericile Chioarului (de care aparținea Răstociul) sub jurisdicția superintendentului calvin. Decizia pare să urmeze lipsei păstoririi arhierești, după încetarea Episcopiei ortodoxe a Vadului și intrării domeniului Chioar în posesia principelui. De altfel, continuându-l pe Gabriel Bethlen, Rákóczieștii au făcut numirile de vlădici ortodocși cu fixarea celor 5 condiții calvine: românizarea slujbei în biserici, predicile și
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
mișcării curuților, și numit vicecăpitan al Chioarului, a fost dăruit și cu moșia Răstoci. El trebuie să fi stăruit pentru unirea iobagilor și jelerilor săi. 1733: Conscripția ordonată de episcopul Inochentie Micu-Klein consemnează în Răstoci 14 familii greco-catolice, aflate sub păstorirea popii Luca. Parohia aparținea arhidiaconatului Vimei. 1742: Circulația cărților de cult tipărite peste Carpați, e confirmată și de gestul preotului Luca din Răstoci, care în 1742 a copiat "Triodul săptămînii mari", tipărit la București în 1726. Preotul din Răstoci a
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
peregrinări, trecând prin zeci de mâini, „Triodul” a fost preluat, în 1914, de „Erdély Museum” iar azi se păstrează la Biblioteca Centrală a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. 1750: Preotul din Răstoci - care trebuie să fi fost popa Luca - are în păstorire, împreună cu un cantor, 130 de suflete. Amândoi slujitorii locuiau în avere proprie - biserica neavând nici un fel de moșie - și plăteau așa-zisa „taxă Kendefiană” de 5 imperiali. 1754: Printre martorii unei ascultări cu privire la descendenții lui Vasile Hossu din Răstoci apare
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
patriarhul unionist Grigorie al III-lea își abandonase-dacă nu chiar își pierduse-scaunul. În calitatea sa de succesor al împăratului roman crestin de la Constantinopol, sultanul s-a simțit dator să numească un nou patriarh, care avea să fierăspunzător în fața lui pentru păstorirea tuturor creștinilor din teritoriile sale. Alegerea s-a oprit la Gheorghe Scholarios, călugărul Ghenadie. În general, acesta era respectat de ortodocși, iar în particular, era acceptabil pentru sultan, ca unul în care se putea avea încredere că va denunța orice
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]