358 matches
-
de cele medievale și moderne), demonstrând o continuitate de viață și de creație materială, în această parte a Europei, incontestabilă, acoperă practic, cvasitotalitatea ocupațiilor tradiționale: vânătoarea și pescuitul (în Delta Dunării), agricultura (de șes, de deal și de munte) și păstoritul (în hotarul satelor agricole, în zona fânețelor, în așezările de deal și cele risipite, de munte, pâna la stânile din golul alpin), pomicultura (cu "industria" oțetului și a țuicăritului), viticultura (cu industria vinăritului) și uleitul (cu tehnologii și instrumentar ce
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
ha de pajiști permanente, cu înaltă valoare naturală, menținute în aceste condiții prin practicarea unei agriculturi tradiționale extensive, bazată pe folosirea îngrășămintelor naturale. Prin practicarea unor amenajamente pastorale, agro-pastorale sau agro-silvo-pastorale, aceste suprafețe pot fi întreținute și valorificate superior. Practicarea păstoritului extensiv favorizează biodiversitatea și valorificarea superioară, multilaterală a spațiilor naturale. Economia agro-pastorală a zonelor montane este un exemplu de echilibru ecologic, care nu trebuie neglijat. Sistemele agro-pastorale reprezintă modalități de valorificare superioară a pajiștilor prin pășunat cu rumegătoarele, în așa
ANEXE din 23 aprilie 2015 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 708/2015 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2015-2018, "Agricultură şi Dezvoltare Rurală - ADER 2020" (Anexele nr. 1 şi 2). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]
-
zona montană se află cea mai importantă resursă de apă, cca.80% și cea mai mare suprafață de păduri, cca 52%. Tot aici se regăsesc suprafețe mari de pășuni, f��nețe și pajiști alpine valoroase, datorită cărora s-a dezvoltat păstoritul și transhumanța, veche tradiție a poporului român. Biodiversitatea agro-silvică din zona montană are caracteristici specifice, întâlnindu-se aici mai multe specii de animale de fermă (bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline, suine, etc) dar și de animale sălbatice (urs brun, lup
ANEXE din 23 aprilie 2015 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 708/2015 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2015-2018, "Agricultură şi Dezvoltare Rurală - ADER 2020" (Anexele nr. 1 şi 2). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]
-
procentul populației romanice printre celelalte în diferitele teritorii, dar Theodor Capidan, Constantin Daicoviciu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Iorga și Alexandru Xenopol au presupus-o majoritară în jurul marilor masive muntoase, unde se putea refugia în caz de primejdie și unde practica păstoritul, aceasta atât în sudul cât și în nordul Dunării de jos. Fenomene similare de supraviețuire a unor populații romanice în jurul unor masive muntoase-refugiu s-au produs în aceeași epocă și în apus (masivele Ardeni și Vosges, munții Alpi), unde populațiile
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
rând, zone consistent populate au fost și văile principalelor râuri din partea centrală și estică a țării (Dâmbovița, Prahova, Slănic, Teleajen, Buzău) precum și malul mării. Potrivit cronicarului bizantin Chalkokondyl, muntenii din vremea lui Mircea erau în majoritate țărani, ocupându-se cu păstoritul. Principalele orașe de atunci (Argeș, Târgoviște, Severin, Bistrița, Buzău, Târgu Jiu, Râmnic, Câmpulung, Pitești, Russenart, Giurgiu, Brăila, Turnu) erau legate de drumuri pentru negustori și cărăuși. Principalul drum comercial al vremii era cel dintre Bran și Brăila, pe ruta Târgoviște
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
din 1983. Din 1990, Mongolia și-a deschis relații cu SUA, Japonia, U.E., rămâne însă dependentă de Rusia și China. "Articol principal: Economia Mongoliei" Economia Mongoliei este centrată pe agricultură și minerit. Cea mai mare parte a populației trăiește de pe urma păstoritului, cuprinzănd, în special, bovine, ovine, caprine, cabaline și cămile (bactriene). Multe instalații industriale au fost închise cu tranziția spre capitalism și sfârșitul Uniunii Sovietice, stat care menținea fabricile, în mare parte deficitare. Mineritul are ca principale produse: petrolul, cărbunele și
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
La capătul deceniilor de economie de stat, a avut loc tranziția - de multe ori, dureroasă - către capitalism. Astăzi, Mongolia are peste 30 000 de întreprinderi independente, situate, în special, în și în jurul capitalei. În afara orașelor, cei mai mulți mongoli se ocupă cu păstoritul de subszistență. PIB este de cca. 420$ per capita. Deși PIB este în creștere din 2002, statul este încă angajat în surclasarea unui deficit bugetar major. Guvernul mongol a remediat o imensă datorie externă către Rusia (11 miliarde $) în anul
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
printre copii și tineri, oșteni și voievozi. În timpul lui Vlaicu Vodă, anul 1364, oina se juca în Țara Românească, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A „oina” oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță. Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul de la 8 iunie 1922 de la
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
de mare randament. În Africa există un amestec de forme de proprietate și de sisteme de exploatare a terenurilor, determinate de condițiile naturale, dar și de cele sociale. Coexista în acest continent sistemul citemené (agricultură itineranta) cu plantațiile intensive sau păstoritul nomad cu fermele zootehnice moderne. Sectorul zootehnic ocupă un loc modest în Africa. Se cresc 189 milioane bovine și 205 milioane ovine și caprine, efective mult sub posibilitățile cadrului natural. Africa este cel mai vechi teritoriu locuit de pe pământ, rasa
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
dusă în robie. Au scăpat doar cei care s-au adăpostit în pădurile din împrejurimi. După trecerea invaziei, oamenii s-au întors în vechiul loc, unde și-au refăcut casele arse și au început să se ocupe cu agricultura și păstoritul. Se spune că pe atunci împrejurimile Barcăului erau pline cu câmpuri de margarete. Documente vechi spun că numele așezării a avut, de-a lungul vremii, trei variante: "Marghiureta", "Margitfalva" și "Marghita". Tot trei sunt legendele care povestesc originea acestor nume
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
cele trei ramuri sunt cunoscute de greci sub denumirea de "Βλαχοι" („vlahi”). "Grămuștenii" și "pindenii" sunt porecliți și "Κουτσοβλαχοι" ("cuțovlahi", care nu înseamnă "vlahi șchiopi" cum crede multă lume, ci poate provine din porecla turcească "Koçiflakler", "vlahii berbecilor", referitor la păstoritul cu care se ocupau) sau din "Küçükiflak", "micii vlahi, în timp ce "fărșeroții" sunt adesea denumiți " Αρβανιτοβλαχοι" („vlahi arvaniți” sau „vlahi arbănași”, adică „vlahi albanezi”). "Grămuștenii" sunt concentrați mai ales în nordul și centrul Macedoniei grecești (nomele Cojani, Custura, Florina și Grevena
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
țările române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” amintește și de Petroșani. La recensământul din 1818 apare cu denumirea de Petroșani, iar întreaga Vale a Jiului cuprindea 2550 locuitori. În această perioadă, ocupația de bază a populației era păstoritul. În 1840 încep primele exploatări în suprafață ale zăcămintelor de cărbuni simultan la Vulcan, Petroșani și Petrila, iar în 1845, apar migrații masive ce vizează mineri germani în mare parte din Bucovina, dar și din restul Transilvaniei. Pe 25 august
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
ca și vecinii lor cehi și slovaci. Ei au fost cu precădere pastori și negustori migratori între Imperiul româno-german, Polonia, Transilvania și Balcani. Încetul cu încetul și-au pierdut limba, păstrând în ziua de astăzi doar câteva cuvinte din domeniul păstoritului, și anumite specificități culturale, culinare și muzicale. O ipoteză protocronista este aceea ca toti vlahii din vecinătatea României ar proveni nu din deplasările legate de transhumanta, ci ar fi evoluat pe loc că descendenți direcți ai Dacilor romanizați care ocupau
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
ul este o ocupație care constă în creșterea oilor. Din punct de vedere biologic și ecologic, păstoritul tradițional, înmulțirea ovinelor și obținerea prin ele de produse lactate, de carne și lână este un mod de exploatare ne-invaziv, ne-destructiv și ne-toxic al mediului natural. Această îndeletnicire este efectuată de păstori sau ciobani. Păstorii tradiționali trăiesc
Păstorit () [Corola-website/Science/315168_a_316497]
-
tradiționali trăiesc o viață nomadă păzind, cu ajutorul câinilor ciobănești, turma de oi care, în timpul verii, urcă în căutare de hrană până în regiunile de munte (vezi Transhumanță). În trecutul îndepărtat au existat popoare nomade care s-au ocupat aproape exclusiv cu păstoritul. A fost o ocupație predominantă și a Proto-Românilor în primul lor mileniu de existență, ceeace explică raritatea surselor scrise și lipsa unor cetăți sau regate strict românești în acea perioadă, denumită de Nicolae Iorga „perioada pastorală”. În țările industrializate moderne
Păstorit () [Corola-website/Science/315168_a_316497]
-
raritatea surselor scrise și lipsa unor cetăți sau regate strict românești în acea perioadă, denumită de Nicolae Iorga „perioada pastorală”. În țările industrializate moderne, au apărut în ultima parte a sec. XX și mai ales în sec. XXI forme de păstorit mecanizate, unde turmele sunt cipsate, urmărite prin GPS și supravegheate de la distanță prin drone, elicoptere sau chiar sateliți, în timp ce păstorii își gestionează turmele prin ordinator, mergând pe teren numai în caz de probleme.
Păstorit () [Corola-website/Science/315168_a_316497]
-
unde se face focul în stână”, kóšar „coșarul oilor”, dzer „zăr”, húrda „urdă” etc. Nandriș prezintă 31 de hărți, analizându-le și propunând corespondent românesc pentru lexemele polone. Autorul articolului intră apoi în polemică cu cercetătorii unguri, care susțineau că păstoritul românesc în Carpații Nordici este de dată târzie, acolo fiind prezente numai turmele maghiare. G. Nandriș arată că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
fiind prezente numai turmele maghiare. G. Nandriș arată că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a autorului este următoarea: „Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (...) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică...” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a autorului este următoarea: „Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (...) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică...” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei religioase românești, unde pe un fond de origine latină s-a suprapus un strat de termeni religioși
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
Concluzia de bază a autorului este următoarea: „Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (...) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică...” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei religioase românești, unde pe un fond de origine latină s-a suprapus un strat de termeni religioși de origine slavă, referitori la organizarea bisericii în general”. Grigore
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
Hamangia, Boian, Vădastra, Gumelnița, Cucuteni) ne-au lăsat moștenire o ceramică destul de evoluată și variată, locuințe executate din bârne, argilă bătătorită, crengi împletite. În perioada 2.700 - 2.000 are loc o tranziție de la eneolitic, la Epoca Bronzului. Se dezvoltă păstoritul, uneltele de aramă (culturile Cernavodă, Coțofeni). Epoca Bronzului se derulează pe teritoriul țării în perioada 2.000 - 1.200 î.Hr. și se caracterizează în primul rând prin dezvoltarea metalurgiei bronzului. Pe teritoriul țării, Epoca Fierului debutează prin 1.200 î.Hr.
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
mai încolo de satele pescărești. Casele de la țară rămân inima vieții bascilor ce stau la țară. Agricultură de aici se bazează pe fermele de aici ceea ce înseamnă că pământul este intesn exploatat. Cealaltă ocupație tradițională a bascilor de aici este păstoritul, oieritul. Oierii dețin de obicei propriile lor turme. Cand nu era situația de așa natură aceștia emigrau. Mulți din acești oieri ce au emigrat ajunseseră în Canada și Statele Unite ale Americii. Industria de aici a început să se dezvolte la
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
identifice drept „israeliți”, astfel separându-se cultural de canaaniți prin diferențe precum interzicerea căsătoriilor interrasiale, un accent pe istoria familiei, genealogiei și a religiei.” Așezările aveau o populație între 300 și 400 de oameni care trăiau din agricultură și din păstorit. Erau în mare parte auto-suficienți. Schimburile economice erau prevalente. Scrisul era cunoscut și accesibil pentru înregistrări chiar și în orașele mici. Dovezile arheologice indică o societate de așezări dar cu resurse mai limitate și cu populații mai mici. Biblia ebraică
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
etnografică. Cercetările arheologice au vizat în special siturile preistorice și monumentele medievale din Caraș-Severin. Cercetarea istorică s-a axat pe studiul elitelor, a istoriei bisericii și instituțiilor bănățene în Evul Mediu și epoca modernă. Etnologia/etnografia a avut drept țintă păstoritul tradițional, industriile populare ilustrate de instalațiile hidraulice țărănești (mori, pive, fierăstraie) și portul popular din Banat. Cercetările istorice s-au concretizat în peste 60 de studii și volume, grupate în trei serii tematice: teze de doctorat, cataloage și monografii. De
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
Volostok"... ; unii istorici ruși, polonezi sau ucraineni îi consideră probabil slavi ținând cont de denumiri ale localităților bolohovene precum "Bojskai, Derevici, Diadikov, Ghidicev, Gorodeț, Gorodok, Gubin, Kobud, Kudin, Semoti" sau "Vozviagl" și este deasemenea posibil ca grupul să fie slavo-român, păstoritul seminomad fiind în acele vremuri tulburate ocupația de bază a populațiilor din zonă, care se ascundeau în codri și mlaștini în caz de năvăliri, dar puteau ocazional participa la conflictele puterilor vremii, ca mercenari. Lisseanu a scris despre orasul Bolechov
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]