395 matches
-
și se află acolo. — Eu sunt Carla. Mma Ramotswe se uită la femeia din spatele biroului pe care se afla un maldăr de hârtii în dezordine. Pe peretele din spatele ei, prins deasupra unui fișet, se afla, un calendar cu zilele în pătrățele viu-colorate; un cadou de la tipografie, pe care scria cu litere vizibile: Tipărit la Tipografia Matabele-land Ltd: Dumneavoastră gândiți, noi punem pe hârtie! Îi veni ideea să-și facă și ea un calendar pentru clienți: Aveți vreo bănuială? Sunați la Agenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Dumnezeul meu socialist, aici, când plouă, cerul curge pe burlane ca o rupere de ape și nu ca o mirungere. În fiecare cub, 500 de fete. Căminul avea 4 etaje. Odăile, colivii suprapuse... Un fel de tablă de șah cu pătrățele așezate pe verticală. În viață se muta în sens invers acelor de ceasornic, chiar dacă deasupra turnului catedralei, orologiu număra după cum fumegau burlanele crescute ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile de textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau înecăcios. Flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nici o cruce nu semnala prezența Italiei. Omul de la pompe funebre hotărâse împreună cu paznicul cimitirului să fie pusă o placă funerară simplă, fără podoabe, care oricum nu ar fi fost gata mai devreme de zece zile. Îmi întinse un carnețel cu pătrățele și un pix. Ce vreți să fie scris? Am scris doar numele ei, găurind hârtia cu vârful pixului. Nu mai era nimic de făcut, priveam cu toții groapa acoperită, așteptând ca cineva să se hotărască să plece primul. Omul de la pompe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
piruetă. — Nu-i așa că-i superbă? Rochia era într-adevăr frumoasă — mătasea părea să gândească, știa la care curbă să se strângă și la care să cadă grațios — dar Adriana ar fi arătat minunat și într-o față de masă cu pătrățele. — Superbă, zise Leigh. — Haide, să plecăm, că poate coboară și vor vedea că sunt cu tine și nu cu un jucător de polo sud-american. — Parcă ziceai că e om de afaceri. — Mă rog. Taxiul se strecura pe Thirteenth Street cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
risipă de cuvinte. Da, zâmbesc. Vă rog. — Cordon bleu, chestii din astea de fițe, se bagă și Nathaniel, care stă rezemat de plită. — Și cam ce experiență ai în domeniul ăsta ? Iris se șterge pe mâini cu un prosop cu pătrățele albe și roșii. Nathaniel mi-a spus că nu știi absolut nimic. Dar nu pot să cred așa ceva. Împăturește prosopul și îmi zâmbește pentru prima oară. Ce știi să faci ? La ce anume te pricepi ? Privirea ei scrutătoare și albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prezența lui. Ba, mai exact, am fost atât de prinsă cu gătitul, că abia dacă l-am mai băgat în seamă. Acum pune pe masa de lemn suporturi pentru farfurii, tacâmuri vechi cu mâner de os și șervete fine cu pătrățele. — Vin pentru bucătărese, spune Iris, scoțând o sticlă din frigider și destupând-o. Îmi pune un pahar, după care îmi arată spre masă. Te rog stai jos, Samantha. Ai făcut destule pentru un weekend. Cred că ești frântă. — Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să fiu... — Bună, Bex! Tresar și veselele imagini cu mine râzând împreună cu Michael și Catherine se evaporă, iar creierul nu se concentreaza asupra clipei de față. Colega mea de apartament Suze se plimbă prin cameră, într‑o pijama antică, în pătrățele. — Ce faci? mă întreabă, curioasă. — Nimic, zic, punând repede floreta înapoi. Doar... știi și tu. Mă mențin în formă. — Aha, zice, neconvinsă. Deci, cum merge împachetatul? Se duce la polița de deasupra căminului, ia un ruj și începe să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fugitul. Își trecu degetul înmănușat pe hârtie și Păsculescu urmărea curios cum numele subliniat de degetul aceluia dintr-o dată se luminează, cum literele prind a pâlpâi fosforescente, se răsucesc, se foiesc, se-adună și se topesc deodată într-un mic pătrățel luminos din chenarul căruia clipește, ușor speriată, Reluța, nevastă-sa. N-o recunoscu de la bun început, dar insul îi șopti, conspirativ. „Intenționat v-au dat lista ușor derutantă. Au trecut-o cu bună știință pe doamna Rela cu numele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fericire, din clepsidra timpului care a trecut prin mine. Să-i mulțumesc încă o dată și să-i povestesc, că de la un timp greierii îmi cântă în cor un cântec de singurătate.. Jocul iubirii Jucăm șotronul vieții: aruncăm piatra iubirii în pătrățelele lui. Este ca și cum am lovi cămăruțele inimii. Dintr-o dată, sângele pulsează prin vene, se scurge prin călcâie, imprimând urmele pașilor în căsuțele șotronului... Este un joc periculos de-a ba - nu, ba -da. Uneori, totul se transformă în jocul vieții
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
strălucea; prin el se oglindea sufletul hrănit cu frumos... Într-o zi, cineva, cu gânduri ucigașe a aruncat cu pietre și a spart scutul. M-am trezit dintro dată în curtea copilăriei mele. Am regăsit șotronul desenat cu cretă și pătrățelele intacte. Am folosit un ciob din scutul spart, l-am aruncat într-un pătrat, iar lumina care reflecta în el mă orbea. Mi-am acoperit ochii cu mâinile . Atunci am văzut cu ochii minții fiecare pătrățică a șotronului. Oameni tatuați
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
asta idioată cu standul Pimm’s. — O, Doamne, spune Connor coborând glasul. Ia uite. Ridic ochii și mai să-mi sară inima din piept. Jack tocmai traversează iarba În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și pălărie autentică de cowboy. Arată așa de incredibil de megasexi, cum simt că mă ia cu leșin. — Vine-ncoa’ ! șuieră Connor. Repede ! Curăță coaja aia de lămâie ! Bună ziua, domnule, spune cu voce tare. Doriți un pahar de Pimm’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ce zici de rujul ei? Poți schimba nuanța? Roșul ăsta e prea aprins. ― Ce culoare vrei? Paul îi arată un tabel cu culori pe ecran, iar Geraldine îi arată un cafeniu natural cu irizări trandafirii. ― Acela! spune ea, arătând un pătrățel. Aia e culoarea. Jemima din ecranul computerului arată absolut uimitor, dar Geraldine știe că nu-i suficient. ― Stai așa, îi ea spune lui Paul. Încă nu suntem gata. Mă întorc în două secunde. Geraldine aleargă înapoi la masa ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
noi, a răspuns el gânditor. Au fost introduse pe piața irlandeză de peste un an de zile și s-au vândut destul de bine, pentru că plac oamenilor care își doresc produse relativ simple, dar care să nu respecte formatul tradițional de opt pătrățele. Sunt un amestec interesant - o fuziune, dacă vreți - de stafide, cereale crocante, bucățele de blat și desigur..., ne-a aruncat un zâmbet triumfător,... ciocolată. Toată lumea aproape că s-a ridicat în picioare și a aplaudat. —E grozav, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
punând în mișcare roata ruletei. În afară de norocosul jucător, nimeni nu schița nici un gest. Acesta sorbi îndelung din pahar, după care plescăi satisfăcut din buze. Așeză încet cupa pe marginea mesei după care privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa. Se clătina ușor, amețit de alcool. Bila de fildeș alerga deja în sens invers rotirii acesteia pe șanțul de pe marginea roții de ruletă. La rândul său, crupierul îl privea nerăbdător așteptând să vadă ce face. În sfârșit, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care o apucase acea coală, așternută cu litere sau cu cifre, nu mai putea fi menită zborului, oricâtă înțelepciune cărturărească ar fi fost conținută în semnele negre sau albastre care o împovărau. Albeața foii, imprimată cu linii sau cu pătrățele, sau pur și simplu neliniată, era singura deschisă aventurii zborului planat. PE VREMEA LOCOMOTIVELOR CU ABURI Pe vremea când trenurile treceau prin gara noastră trase de locomotive cu aburi, stadionul se afla în același loc, adică la o depărtare nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rest, ce îmi mai aminteam despre ea?... Cubulețe de zahăr Vremuri grele trecuseră peste noi, dar nouă în familie nu ne pierise umorul. După ce ani de zile obișnuisem să bem ceai cu cubulețe de zahăr (noi, în casă, le ziceam pătrățele), acum nu se mai găsea deloc. Uneori mama îmi spunea zâmbind amuzată: învârtește de patruzeci de ori și ceaiul o să se facă dulce! Se uita drept în ochii mei și abia își stăpânea râsul. Iar eu nu că aș fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-ar fi dus ea însăși, dar trebuia să aibă grijă de prăvălie. Și bine că nu s-a dus, pentru că, imediat după plecarea lui Ted, a făcut vânzarea vieții ei. Carol se plimba încoace și încolo pe linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele succesului ei violent și dulceag -, în ordine: întâi cutiile de Pilsner, apoi berile cehoslovace, nemțești, austriece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vedeam literele din caietul ei, caligrafiate cu grijă, stătea singură în banca fruntașilor, i se umpluse pagina, iar când a întors-o, am văzut că pagina nouă n-avea marginea trasă, și-a scos rigla, a așezat-o la patru pătrățele distanță de marginea foii și, înainte să tragă linia, m-a privit direct în ochi, iar când mi-a zâmbit, am încurcat numărătoarea, nu mai știam, douăsuteșaizecișidouădemii - și mai cât, și am simțit că roșesc, și atunci, în timp ce Iza trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Frunză striga tare că suntem niște cârpe-n cur și avem sângele subțiat ca apa. În dimineața următoare, ne-au declarat război, aruncând în cutia poștală a Prodanilor un porumbel decapitat, plin de sânge, împreună cu o filă de caiet, cu pătrățele, pe care, cică, s-a scris cu sânge de porumbel declarația de război, Prodan l-a rugat pe Jancsi s-o citească cu voce tare, scria că bătălia va avea loc duminică, în lanul de grâu, și să fim convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar spre eșichier, așa că atunci m-am așezat pe scaunul de lângă măsuță, simțindu-l cum scârțâie sub mine, iar nenea cel negru deodată și-a întins mâna și a apucat pionul dinaintea regelui alb și l-a mutat cu două pătrățele mai în față, apoi a mutat și pionul de lângă regină, dar numai cu un pătrățel, iar eu am vrut să spun c-ar fi mai bine să joc eu cu albele și el cu negrele, la urma urmei el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scârțâie sub mine, iar nenea cel negru deodată și-a întins mâna și a apucat pionul dinaintea regelui alb și l-a mutat cu două pătrățele mai în față, apoi a mutat și pionul de lângă regină, dar numai cu un pătrățel, iar eu am vrut să spun c-ar fi mai bine să joc eu cu albele și el cu negrele, la urma urmei el e negrul, dar n-am mai zis-o, mi-am făcut cei doi cai să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
hoții și vardiștii. — Ajută-l. — Asta și încerc. Dacă l-am putea căra până în Eighth Avenue, mi-am spus eu, l-am lăsa lângă o ușă sau într-o băltoacă, n-are nici o importanță. Ajută-mă. O mașină hârbuită cu pătrățele rula încet pe stradă. Ne urmărea ca un dragon hepatic, cu ochi galbeni și bătrâni măriți de încordare. Martina i-a făcut semn, iar eu mi-am urmat cursa în trei picioare, în timp ce taxiul a încetinit, oprindu-se lin. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
este prea clară, îți garantez, Geniule, că totul va fi doar întîmplare, hazard, noroc. Uită-te și tu cu cine voi fi nevoit să mă aliez, în cine trebuie să am încredere, cu cine trebuie să bat palma, se plînge. Pătrățelele lucioase prind conturul unei table de șah zidite în perete pe suprafața căreia, sfidînd gravitația, pioni, nebuni, regi și regine își dispută teritoriile. Doi, trei, patru, ef, ghe, haș, s-ar putea totuși ca mica mea strategie să fie etichetată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îmi șoptește că mila e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există iertare. 13 (Din caietul de vise) - Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? — Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. — Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. — Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergându-și încă o dată chelia transpirată cu batista plină de pătrățele. Ce vezi normal? — Oamenii se tem de închisoare, domnule director. Le e frică. Nu e normal? — Asta e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase cu totul la închisoare. Asta e. Aș vrea ca oamenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]