543 matches
-
împotriva gunoiului, atunci asta era problema ei. Nu a lui. Capitolul 12tc " Capitolul 12" — Nu știu de ce urli, a bolborosit Hugo intrând împleticit în camera copilului la Dumnezeu știe ce oră din noapte. Așa cum prevăzuse, copilul, întins pe spate în pătuț, parcă țopăia de furie. Ochii îi erau duri, negri și mereu deschiși. Hugo se întreba de ce locul unde el își dorea cu disperare să se afle - în pat - îi era atât de odios fiului său? Ce era așa de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să te simți confortabil? Această lipsă de logică părea să adâncească prăpastia dintre ei. După o jumătate de oră de plimbare prin frig, fără nici un rezultat, frustrat și epuizat, Hugo s-a decis să-l pună pe Theo înapoi în pătuț și să încerce să-i ignore văicărelile. Copilul avea însă alte planuri. Simțind ce i se pregătea, a ridicat, cât ai clipi, un braț grăsun și i-a smuls ochelarii lui Hugo. În ultima vreme, ăsta devenise trucul preferat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dificultate. Ochelarii s-au prăbușit pe podea. În lumina scăzută a veiozei de noapte, lui Hugo i-a fost imposibil să-și dea seama unde căzuseră. În timp ce el se târa în patru labe pe scândurile dure, Theo, acum așezat în pătuț, continua să urle triumfător. În timp ce ieșea din cameră în vârful picioarelor, Hugo, care, într-un final, își găsise ochelarii, reflecta la faptul că toate aceste atenții nocturne, aceste demonstrații extreme și evidente ale spiritului de sacrificiu și devotament al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
disprețuitoare. —Sună dezgustător. — Nu e deloc dezgustător, i-a explicat Hugo cu seriozitate. Nu curge nimic. Nu se face nici un pic de murdărie. N-ai nici o durere de cap. Ar trebui să încercați și voi. Și apoi mai e și pătuțul cu cămașă de forță. Să știi că ăsta e un adevărat miracol. Theo n-a mai reușit să iasă de sub pătură după ce... Hugo s-a trezit adresându-se spatelui lui Jake. Celălalt bărbat se îndepărta rapid. Prima zi a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui, și de completa lui inutilitate în fața bolii lui Theo. Bărbatul nu reușea să se detașeze de centrul întunecat al senzației lui chinuitoare și intense: posibilitatea ca fiul lui să moară. Hugo vedea totul foarte clar: sicriul mic și alb, pătuțul gol, scaunul cel înalt abandonat, dar încă plin, la fel ca și restul bucătăriei, de stropi de piure din piureul de banană la ora ceaiului. Hainele lui Theo încă murdare și aruncate în coșul de rufe; chiar și ultimul scutec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta n-ar fi dat bine: să fie luat de la spital cu un copil în brațe, oprind apoi, cu prima ocazie, ca să-și refacă stocul de băutură. Odată ajuns în camera copilului, Hugo l-a așezat pe Theo confortabil în pătuț. Băiețelul s-a cufundat în somn cu un suspin fericit - un sunet șoptit care l-a umplut pe tată cu sentimente de tandrețe și ușurare. Hugo a rămas lângă pătuț, preț de-o clipă, mângâind căpșorul inconștient. Momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
camera copilului, Hugo l-a așezat pe Theo confortabil în pătuț. Băiețelul s-a cufundat în somn cu un suspin fericit - un sunet șoptit care l-a umplut pe tată cu sentimente de tandrețe și ușurare. Hugo a rămas lângă pătuț, preț de-o clipă, mângâind căpșorul inconștient. Momentul în care Theo era culcat și învelit era preferatul lui Hugo. Și asta nu numai pentru că, în sfârșit, atmosfera se liniștea. Ci și pentru că Hugo avea o senzație de gratitudine și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
anumit punct de vedere, sigur că nici n-a avut de ales; cel puțin temporar, Theo continua să fie în îngrijirea lui și să se comporte ca un șef plin de pretenții. Dar noaptea, când copilul dormea, în sfârșit, în pătuțul lui, Hugo stătea întins în propriul pat și se holba, fără speranță, în întuneric, încercând să nu se gândească la gaura neagră care era viitorul lui. Și-a dat seama, cu amărăciune, că nu știa nici dacă Alice mai făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fantastic de bine. — Da? Hugo s-a gândit mohorât la salariul care, fără îndoială, era și el fantastic de mare, dar care, în mod misterios, nu ajunsese niciodată în Fitzherbert Place. Amanda s-a aplecat din nou la oglinjoara de la pătuț ca să-și inspecteze straturile de mascara. —Rick e disperat să fac mai multe. Să fiu directorul unui lanț întreg de publicații. —Felicitări. Amărât, Hugo și-a imaginat că asta însemna că Theo avea să petreacă zile multe și lungi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scumpi cu tați aproape neștiuți; odraslele pierdute ale lui Thomas se nășteau sub zodii bune. Thomas se gîndea la cei ce purtau În trupurile lor o parte din sîngele său; zeci, poate sute de Thomași ocupau spații În lume. Un pătuț, mai Întîi. Apoi o cameră, un apartament. Funcții, cînd venea vremea. Ajunși la treizeci, treizeci și cinci de ani - timpul trecea repede -, unii dintre ei ar fi avut de luat hotărîri importante, nu doar pentru ei. Decisive, uneori. CÎțiva ar fi ajuns
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
discuție Între aceasta și Maricrisa; pînă atunci, Ann nu știuse că Thomas Îi este tată! Dimineața, Maricrisa a găsit-o pe Ann fără suflare. Nici copilul nu mai trăia; Ann, peste noapte, deschisese gazele. Maricrisa s-a repezit urlînd spre pătuțul lui Klaus; și-a Înfipt mîinile În gîtul lui. „Nici urmă de diavol să nu mai rămînă În casa asta!“ Helga - mama, tot mamă - s-a repezit să Îl scape. Maricrisa a Îmbrîncit-o cu umărul. Helga, fără să mai cugete
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acest lucru. Pe întîi ianuarie, anul trecut, am stat de vorbă cu o mamă alcoolică, moartă de trei zile, și care a zăcut așa în apartament în timp ce copilul ei de patru ani o privea și o striga de alături, din pătuțul său. noroc de plînsetele acestuia, ele au alertat pînă la urmă vecinii. în luna august, o bătrînă moartă de o săptămînă a avut noroc de pisica sa. Bietul animal, înnebunit din cauza foamei, se agita atît de mult în dreptul ferestrelor sfîșiind
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Bine, bine! replica Paul lăsându-se păgubaș, însă ai grijă de copil, că jar mănânci! - Asta-i culmea, să duc grijă copilului când mă distrez mai bine! Dar dacă se auzea un scâncet, atunci îi lăsa baltă și alerga la pătuț, uitând controversele. Așa sunt femeile, ce fel de mame ar face altfel?! În acea primă zi de lucru el bea bere cu Paul și Laur spera inutil că Flora l-a păcălit, însă exista ceva care-i spunea contrariul. Când
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să afle care este capacitatea părinților de a-și identifica bebelușul bazându-se doar pe contactul fizic. Le-a venit atunci ideea de a lega la ochi numeroase tinere mămici și de a le prezenta 3 nou-născuți dormind fiecare în pătuțul său pe roți. Cercetătorii au condus mamele până la copii și le-au ghidat în așa fel, încât să atingă doar dosul mâinii bebelușului sau obrazul acestuia. Ele trebuiau apoi să spună care dintre cei 3 sugari era al lor (Kaitz
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
unele episoade: o dată ea a făcut „caca” în pat și a primit două palme foarte violente. În afara durerii, ea s-a simțit terorizată. Își aduce aminte culoarea materialului din leagăn, unele detalii vizuale din cameră, locul în care era așezat pătuțul. Mama, surprinsă, confirmă realitatea acestor amintiri. Sandra se revede așteptând în întuneric, cu ochii fixați pe raza de lumină, ca ușa să se deschidă și să zărească în sfârșit figura mamei sale. Ea se simțea în tot acest timp ca
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
lipsă de griji; mama și eu; mare; Maria; mămos; Mihail; minge; minunat; o minune; mîndrie; moștenitor; mulțime; murdar; năzbîtie; năzbîtios; neajutorare; neascultător; neastîmpăr; nebun; necizelat; nepot; nervi; nevinovat; ninge; nisip; noi; norocos; nostalgie; oameni; obligație; obraznic; odoraș; odraslă; orfan; păr; pătuț; peripeții; pici; picior; piele fină; pîntec; pisică; pitic; plapumă; plînset; plînsete; ploaie; plouă; prieten; prost; pueril; puști; răspundere; răzgîiat; rege; respingere; rîs; rîset; rod; sărac; scîncet; scump; simplitate; sincer; sinceritate; singur; sînge; din stînga; speranță; o nouă speranță; supărat; șotie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
760/395/112/283/0 leagăn: copil (218); copilărie (103); relaxare (28); balansoar (25); somn (21); liniște (20); joacă (19); bebeluș (18); parc (17); cîntec (14); copii (13); scrînciob (13); uța (11); balans (8); distracție (7); lemn (7); mama (7); pătuț (7); alinare (6); pătuc (6); hintă (5); joc (5); prunc (5); bebe (4); copilaș (4); pat (4); culcuș (3); fericire (3); frumos (3); hamac (3); libertate (3); liniștire (3); părintesc (3); adormire (2); bucurie (2); casă (2); cărucior (2); cer
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te alinte Moș cuminte Și să-ți
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
unul Leon, croitor sau cizmar, nu mai ținea minte ce era. Closetul se afla în fundul grădinii, printre stogurile de fân și culturile de legume. Odată, pe când eu eram încă prunc, mama m-a scos la soare într-un leagăn, un pătuț îngrădit, pus pe două tălpi arcuite, făcut de tata. Tarzan a venit și s-a culcat la umbra leagănului. Leon tocmai venea din fundul grădinii, de la closet. A ajuns în dreptul leagănului meu și s-a aplecat să mă drăgălească un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aiurezi... și Ortansa strivește mucul țigării în scrumieră. Mai bine află date despre Manole : locuiesc într-o singură cameră. Ei doi și băiețelul. Orice apropiere trebuie programată dinainte, îndelung pregătită. Se încălzește apă, se așteaptă să adoarmă copilul. Al cărui pătuț se află la un pas. Asta durează de câțiva ani. Va mai dura măcar unul, până se mută în apartamentul cumpărat. Încă ceva : ea și-a acceptat chipul. Chinuită, dar puternică, bucuroasă să-și vadă suferința atât de fidel marcată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și o vor scoate la capăt. Din dormitor iar se aude plânsetul copilului și vocea blândă a mamei care încearcă să-l aline. Surioara lui, Mioara de doi ani, nu se dezlipește de pătuț și-i vorbește: - Hai bebe, mănâncă, te rog! O superi pe mămica! Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește întruna. Profitând de neatenția celor mari ia hotărâtă un lemn subțire de la sobă și îl ridică să lovească copilul. Din fericire o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Radu ca ginere iar pe Ionuț Brădescu, acesta fiind numele micuțului, ca pe propriul său nepot. Mereu o auzeai șoptindu-i numele chiar și când el dormea liniștit, mângâindu-l și sărutându-l pe frunte. Uneori o vedeai îngenuncheată lângă pătuțul lui, rugându-se. Ori de câte ori Radu Brădescu își vedea soția tristă îl vedeai și pe el cu fruntea încruntată, privind în gol. Avea momente când se simțea vinovat de suferințele ei, deși suferința tristeții ei nu se datora acelui motiv pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i mai alinase dorul și-i înnegurase gândurile. „Dacă el nu s-a mai întoarce? Dacă înștiințarea era adevărată? Nimeni nu se întorsese de la Cotu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
plângăcioasă, nu voia să adoarmă decât în brațe, doar dacă îi cântam și doar dacă își ținea mânuța în părul meu. Nu puteam să o păcălesc, chiar dacă o adormeam în brațe, ceea ce lua eforturi considerabile ; cum o puneam jos în pătuț, imediat simțea și începea să plângă în gura mare. Îmi propusesem să termin romanul la care lucram atunci (Șamană înainte de nașterea ei, dar l-am terminat abia la doi ani după ce s-a născut, în 2011 ! În plus, dacă vă
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
auzit de unul, Beckett? Ai auzit, sigur că ai auzit, dumneata ești un intelectual. Te informez oficial că asupra dumitale am drepturi totale de autor, tovarășe Godot. Te smulgi năclăit din somn, coșmarul ți-a udat maieul, copilul plânge În pătuț, afară plouă mărunt, pe masă, un bilet: „Plimbă copilul un sfert de oră - douăzeci de minute prin Împrejurimi”. Cobori scara În spirală cu căruciorul În brațe. Din cărucior, doi ochi mici se uită la tine vesel. În cutia poștală, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]