516 matches
-
regim și la proclamarea unor principii noi, prin intermediul "Declarației drepturilor omului și cetățeanului": suveranitatea națiunii, libertate, egalitate civilă, proprietate, în timp ce se instalează o monarhie constituțională. Privită cu indiferență de suverani și cu entuziasm de intelectuali, Revoluția se vrea la început pacifică. Dar ea lezează interesele suveranilor străini prin însăși principiile pe care le-a proclamat. Cu toate acestea, intrarea Franței în război împotriva Habsbur-gilor din Viena este provocată de motive strict interne (l792). Războiul prezentat la început ca un război de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
vedeau în legendă expresia nostalgiei morții caracteristică spiritului autohton, cât și de aceea „optimistă” a lui Brăiloiu, care înțelegea simbolismul nupțial asociat cu ritul nunților postume ca pe o manifestare a voinței celor vii de a se apăra de mort pacificându-l. Eliade crede că ciobanul mioritic conștient că nu te poți apăra împotriva destinului cum te aperi împotriva dușmanului (p. 247) preface nenorocul care-l condamnă la moarte într-un mister al tainei nunții maiestuos și feeric care, în cele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cîteva săptămîni înainte în această țară rămasă profund stalinistă: deschiderea unor breșe în Zidul Berlinului prin care au năvălit în zilele următoare aproape 3 milioane de "vizitatori", nerăbdători să regăsească sau să descopere pentru prima dată calea spre libertate. Revoluția pacifică din noiembrie nu a înfrînt dintr-o dată Partidul Comunist care, lipsit de sprijinul Kremlinului mai conta încă pe ajutorul vechilor săi militanți care fluturase amenințarea fascismului (în unele manifestații au apărut lozinci naționaliste) și pe controlul structurilor statului. Cu toate
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Securitate. Deseori, ca să n-aibă bătĂi de cap, încercau să îi mulțumească pe oameni, să le promită ce voiau ei ca să nu se ajungă la conflicte deschise. Vezi convorbirile cu generalul Pleșiță, în care acesta din urmă distribuia favoruri ca să pacifice lumea scriito‑ ricească. V.A. : Când ați început să credeți că acest regim e pe sfârșite, iar sfârșitul e foarte apropiat ? A.M.P. : Cred că au fost experiențele astea foarte con‑ crete, faptul că vedeam la Izvoru Mureșului cum autori
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
propus. Dar noi n-am putut, pentru că au pornit minerii spre București. Lumea să nu uite cât de greu a fost. Și cu toate acestea regimul Constantinescu a reușit până la urmă, cu prețul unor lupte de stradă, în 1999, să pacifice Valea Jiului și să închidă o parte din mine. Nu-i mai puțin adevărat că, dacă te uiți astăzi cine este în topul datoriilor de stat în România, vei găsi tot Regia Autonomă a Huilei, care era și pe vremea când
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dotare, minerii aveau telefoane celulare și se coordonau între ei, iar apărĂtorii legii n-aveau nici măcar walkie-talkie-uri clasice. Și lumea trebuie să înțeleagă că asta era o bătĂlie care trebuia câștigată. V.A. : Cum a reușit Radu Vasile să-i pacifice la Cozia ? A.M.P. : Dudu Ionescu își atribuie acest merit. Și eu cred că a fost un merit al lui Dudu Ionescu. Dar nu din prima. A durat un timp până am reușit să ne organizăm și să-i oprim
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu modifice frontierele ? V.A. : SĂ nu uitam că aici este o chestiune abuzivă făcută sub Hitler și Stalin. A.M.P. : Nu are nicio importanță. E plină Europa de gra‑ nițe abuzive. Ce s-a hotărât la Helsinki pentru a pacifica Europa e foarte bine făcut. Dacă vreodată, prin hotărâre bilaterală, țările vor să-și schimbe frontierele, ele pot s-o facă. V.A. : Teoria mea este că ce s-a hotărât la Helsinki privea Uniunea Sovietică în întregime, subiect de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în Hșistory ofț Rșeligionsț aici, la Santa Barbara? Aici, limita de vârstă este de 67 de ani. Puteți veni la toamnă sau în 1969. Nu vă dau detalii, dar dacă proiectul vă interesează, scrieți-mi un cuvânt ȘȘla: 1363 Plaza Pacifica - Santa Barbara, Calșiforniaț 93 106 (până pe 10 martie - apoi: Chicago)ȚȚ**. Șeful de catedră voia să caute pe cineva din Europa; i-am vorbit de dvs. (se poate oare vorbi dealtcineva?...). De la noi doi pentru voi doi, amintirile noastre cele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Țara de jos se afla în stare de rebeliune față de Ștefan”, din care cauză regele a preferat să străbată o regiune în care oamenii îi erau favorabili. Se uită scopul inițial al expediției regale. Matei a intrat în Transilvania ca să pacifice provincia. Trebuia să-i supună pe nobilii unguri și să supună cetățile săsești. De aceea, de la Cluj, în loc să meargă spre Bistrița, armata regală coboară spre Sibiu, una dintre cele mai puternice cetăți săsești din Transilvania. Apoi, probabil, pe valea Hârtibaciului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după câteva îi cere portretul).“ Ionel adaugă: „Prea a forțat nota, cu atât mai mult că nu pleacă câtuși de puțin mulțumit. Regele, în discursul său, a pomenit de Battenberg, de luptele noastre în Bulgaria și a băut pentru dezvoltarea pacifică a Bulgariei. El ar fi voit pentru suită decorații mai mari și cred chiar că ar fi voit să mai fie reținut. [Poimâine primesc pe ducesa de Coburg. Cu aceasta se schimbă lucrurile, nu dânsa îmi va face prea multe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
final, Lucia Cifor conclude: "cuvântul ca logos poetikos este singurul dintre formele de Logos care se poate asocia adevărului", iar "adevărul care contează, pare a mărturisi mereu poezia eminesciană, este cel care are puterea să salveze, să mântuie ori măcar să pacifice. Drumul spre adevăr trece, de aceea, întotdeauna, prin inimă". Într-un alt eseu A scrie. A citi exegeta constată, urmărind evoluția acestor cuvinte în opera eminesciană, că "verbele a scrie și a citi constituie termenii nucleari ai unor metafore (idei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în California? Cu pliuri sau fără? Evazată sau...? Cu decolteu sau fără...? Cu fronseuri? Pe biais? Sau simplă-simpluță? Și ce culoare? Știu că sute de ziariști se vor fi repezit să afle cum a trecut doamna prin cele 7 furtuni pacifice anunțate domnului prin radio. Alte sute o vor fi chinuit cu întrebări legate de atacul rechinilor. Eu cred că s-a studiat insuficient, s-au emis prea puține observații în ce privește legătura dintre fronseuri și rechini, decolteuri și cicloane, pliuri și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Philippe, Les Juifs à Paris à la Belle Époque, Albin Michel, Paris, 1992. 531. Teșu Solomovici, „Israelieni după actul de identitate, evrei după religie, români În suflet”, Cotidianul, 12 aprilie 2000, p. 10. 532. Dumitru Murărașu, Naționalismul lui Eminescu, Editura Pacifica, București, 1994 (prima ediție, 1932). 533. Mihail Canianu, Studii și culegeri de folclor românesc, ediție Îngrijită de Al. Dobre și Mihail M. Robea, Editura Minerva, București, 1999. 534. Elijahu Feldman, Jewish Artisans in Moldavia, Ierusalim, 1982. 535. Izvoare și mărturii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Magellan, portul vechi, Centrul Cultural Braun-Menendez, fosta reședință a celor mai bogați crescători de oi din zonă, impunător prin luxul și opulența mobilierului și a decorațiunilor, Museo Regional Salesiano... Muzeul prezintă strădaniile călugărilor salesieni de a creștina, civiliza și pacifica triburile de indigeni, expunând unelte casnice, arsenal de luptă și produse artizanale ale acestora. Dispune și de o colecție macabră de 20 de capete de indieni! Se spune că străduința salesienilor de a-i civiliza pe băștinași, forțându-i să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lui Magellan, portul vechi, Centrul Cultural Braun-Menendez, fosta reședință a celor mai bogați crescători de oi din zonă, impunător prin luxul și opulența mobilierului și a decorațiunilor, Museo Regional Salesiano... Muzeul prezintă strădaniile călugărilor salesieni de a creștina, civiliza și pacifica triburile de indigeni, expunând unelte casnice, arsenal de luptă și produse artizanale ale acestora. Dispune și de o colecție macabră de 20 de capete de indieni! Se spune că străduința salesienilor de a-i civiliza pe băștinași, forțându-i să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tăcută. În formularea lui andrei Pleșu, ea poate fi exprimată astfel: „N-am nevoie să te înțeleg ca să te accept”; „n-am nevoie să discut cu tine pentru a-ți da dreptate”. Se instituie peste tot o „universală tăcere, surâzătoare, pacifică, o tăcere pentru care dialogul e un bruiaj indezirabil”. indiscutabil, toleranța tăcută e o formă de patologie socială. Ea devine „un soi de anestezie logică și axiologică, simptom al unei voioase paralizii interioare”. * Intolerabilul - limită a toleranței. Altfel spus, întrebarea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de mulți ca însăși esența opresiunii. În lipsa găsirii unei reprezentări a societății "bune", în marxism sau în sovietism, nu mai există vreo căutare a societății "bune", ci un refuz total al societății existente. Acest refuz radical ia uneori o formă pacifică, comunități "hippies", alteori o formă violentă, pe care o cunoașteți bine. Libertatea politică și libertatea filozofică Ajung la ultimul punct, adică relația între libertatea politică și libertatea filozofică. Am definit până în prezent, pe parcursul acestui curs, libertatea doar ca acțiunea intenționată
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
astăzi, în raport cu majoritatea societăților din lume, o excepție fericită. Societățile pe care le descriem și pe care le criticăm, aceste societăți care trăiesc prin dezbaterea permanentă asupra ordinii care trebuie să fie, aceste societăți fac să iasă puterea din conflictul pacific și organizat între grupuri și partide, sunt fără îndoială, societăți excepționale din punct de vedere istoric. Nu vreau să spun că sunt condamnate la moarte. Nu vreau să spun că restul societăților au vocația de a-și organiza viața în
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
nici obsesiva reafirmare a „angajamentului de stânga”... Inima e la stânga, repetă, nu o dată, și azi, intelectualii aceleiași confrerii. Mintea n-ar fi să fie, Însă, nici la stânga, nici la dreapta, iar inteligența lui Paul Georgescu era una strălucită... Cum Își pacifica dezamăgirile și cum Își regenera militantismul? Chiar și după ce văzuse cu ochii și mintea, și inima mascarada coșmarescă a statului totalitar? * Scriitorul militant, de extremă stânga sau dreapta (pentru Umanitate sau pentru Națiune, adică), rămâne un caz neobișnuit Între „tovarășii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ipătescu și Micul Soț, Ponderosul, Nasul În coate). Jocul burlesc diminua doar momentan asprimile militante. Diavolul cu limba ascuțită se alinta În tabieturi și siestă și lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești. Setea de absolut se ondula domestic, se pacifica, o clipă, prin farmec și senzualitate și umor. Pe mine mă numea Nordman, elogiu Bucovinei, dar și săgeată la Pactul Nord-Atlantic, de care, mai În glumă, Îmi asocia „liberalismul englez”. Pe Cella o numea Simoneta (după Simonetta Vespucci, evocată În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oferă recrudescența „blasfemiei” și a tendințelor centripete naționaliste și mistice În tranziția Europei Răsăritene de la societatea până mai ieri Închisă a așa-numitului „socialism real” la cea În curs de deschidere spre democrația pieței libere capitaliste, ca și relația deloc pacificată dintre exilat și țara sa de origine, dialoghează astăzi cu spectacolul prea puțin Încurajator al nu totdeauna veselului carnaval planetar, la actuala frontieră dintre secole și milenii. La peste 50 de ani de la Holocaust, noutățile nu par epuizate, nici controversele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
destin care scutea țara de a avea unul”), e evident că, după război, Cioran era rușinat și Împovărat de fostul său angajament politic și că, de fapt, se ținea la distanță de orice legături politice. Totuși, imposibilitatea de a-și pacifica autenticul nihilism Înnăscut s-a dovedit a fi un proces nesfârșit, complicat și tulburător. La bine și la rău, nihilismul rămânea energica forță spirituală din spatele creației sale, din spatele originalității și a stilului său. Și-a menținut vie singuratica luptă: ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de agresiunea și amenințările ei, Magris o citea În codificata „culpă” kafkiană și o exemplifica prin parabola lui Canetti despre Zidul chinezesc, construit să apere Imperiul de primejdii. Anxietatea crescută față de amenințare amplifica, treptat, Zidul. Niciodată destul de gros pentru a pacifica neliniștea cetățenilor, acesta acoperă, metru cu metru, Întregul Imperiu, distrugând viața pe care era chemat s-o apere. Frica de viață se cuplează, nu o dată, menționa conferențiarul, cu cea simetrică, a dispariției vieții, ca În povestirea despre „robinetul” din care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acest lucru din dragoste, dar tocmai asta e îngrozitor. Mă opresc, capătul paginii este un avertisment, aș deveni prea feroce" (21 noiembrie 1912, OC, IV, p. 77). 538 Scrisoare tatălui, OC, IV, p. 841. 539 "Imposibilitatea de a avea relații pacifice cu tine a avut și o altă consecință: am pierdut obișnuința vorbirii", (Lettre à son père, OC, IV, p. 843). 540 "Trebuie oare să atribui o semnificație faptului că tocmai în momentul în care scriu aceste rânduri, mama intră la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-mă liniștii ce ești./ Acum și-ntotdeauna" ( Chipul tău, mamă...). Extazul iubirii e fixat la rîndu-i cu o ingeniozitate radioasă. E o incantație a primordialității sentimentale, ce nu se-ndură a se irosi, absolutizîndu-se. Clocotitorul sînge al versului mesianic se pacifică, devine enigmatic-străveziu cum undele lacului: "Unde sînt frunzele/ hrănite cu sîngele/ dragostei noastre?/ Unde e sîngele verde/ Al frunzelor tinere?// Și unde apele sînt/ limpezi de sufletul nostru?/ Și sufletul unde e/ limpezit de tremurul apei?// Unde e pasărea/ trezită
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]