583 matches
-
obțină totdeauna ce vrea. Și repede. —La dublu... confirm eu, ca un ecou al celei mai cunoscute expresii a lui Barney. Ne uităm unul la altul și izbucnim în râs. — Îmi pare rău, se scuză el. Știu că sunt o pacoste, dar uneori mă scoate din minți. —O exprimare elegantă. Ce mai e de data asta? Mai bine n-aș fi întrebat. Aș vrea să nu mă implic prea mult în disputele dintre cei doi frați. Spre lauda lui, Finn mormăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
voie să scriu că ești incorigibil, domnule, afirmă Daisy. Poți să scrii orice, în afară de faptul că i-am rezistat doar cincisprezece secunde prietenei tale. Chiar ești incorigibil. —Liam este unul dintre cei mai buni clienți, intervine Făt-Frumos. E o adevărată pacoste. Am încercat să scăpăm de el, dar n-avem nici o șansă. De vină este neprețuita mea Julietă, oftează Liam. O iubesc, nu alta. Chiar așa, unde e? —Uite-o acolo! Lewis arată undeva în mijlocul mulțimii. —Jules, draga mea Jules! Scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe bancheta alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o pacoste de „prințesă”. Asta până la Adjud. După care: unde naiba mă duceam? Unde-a-nțărcat mutu’ iapa! Mă grăbeam la soacră și nevastă, să mă înconjor de o droaie de copchii, cu toate neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fratele, mixând de zor cartonașele soiose. Sunt o groază de lucruri, infinit mai nasoale, în cer și pe pământ. Noroc! El și cu Poetul, ciocnesc paharele prăzulii, în dușmănie, mai-mai să le ciobească. Taie tu, cărțile, Bossule! îl învită Avocatul. Pacostea aia de Sile, ce-nvârte? Ce mai zice? Zice de drag și de dor, că n-are nici o supărare, mortăciunea! E pe Promontoriul Tristeților. Fermentează-n suc propriu. Putrezește! Nu i-ar strica deloc un dușuleț, o baie, afirmă Poetul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că sunt și eu arendaș, dar cred că dumnealui greșește vorbind rău despre niște oameni care nu merită atâta hulă. Să nu fie cu supărare, cucoane, dacă iarăși nu ne lovim în păreri, zău așa! Arendașul nu e chiar o pacoste pe țară, cum ziceți dumneavoastră și cum scrie prin gazete. Nu, nu! Ca să poată scoate arenda, plus un oarecare venit pentru ostenelile lui, arendașul trebuie să muncească de trei ori cât un proprietar. Țăranul nu lucrează nici mai mult, nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l azvârle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire domnului Iuga care așa și pe dincolo... Și iată că din senin îi pică pacostea asta pe cap, când abia se mai liniștise și el puțin. ― Am să fac o anchetă de să mă pomenească satele astea de hoț de codru și pe lumea cealaltă! declară Boiangiu scrâșnind. Se sfătuiră îndelung. Era limpede că hoții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și amenință. Asta nu e anarhie, pentru Dumnezeu, domnilor?... Și încă am avut un an mai bunișor, de s-au făcut de toate, potrivit. Închipuiți-vă, însă, dumneavoastră ce s-ar întîmpla dac-ar da Dumnezeu o secetă sau altă pacoste! Ei, ce să vă mai spun, cred că țăranii s-ar năpusti, fără multă vorbă, la hambarele boierilor, dacă nu și mai rău! Boerescu era încurcat mai ales din pricina lui Titu Herdelea, care s-ar putea să bată toba pe la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toți anchetații de atunci, deși n-ar fi fost obligat. Leonte Orbișor strigă din tindă: ― Numai că bătaia nu se-ntoarce, dom' primar! Cosma Buruiană, totuși, n-a reclamat ca să nu mai afle boierul cel mare și să iasă iarăși pacoste pe oameni. De vreo săptămână răufăcătorii dau târcoale și pe la curtea boierului Miron. Și încă boierii ca boierii, că omul ciupește de la boier și zice că nu-i păcat, că tot din munca lui vine. Dar s-a furat și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămăsese ca un ecou speriat glasul bătrînului: ― Ia taci, măi Petrică, ia mai taci! Capitolul VI VESTITORII 1 Platamonu rămase înmărmurit când văzu pe Chirilă Păun, logofătul și omul lui de credință, atât de amărât. ― Da ce-i, Chirilă, ce, pacoste a dat peste tine? Chirilă Păun îl săgetă cu o privire urâtă, răspunzînd: ― Apoi lasă, cucoane, că dumneata știi mai bine, că e feciorul dumitale și... ― Ce ți-a făcut feciorul meu, Chirilă, vai de mine? făcu arendașul cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însărcinat nimeni, domnule Iuga, dar eu m-am crezut obligat, fiindcă mi s-au plâns și... ― Atunci pune punct, făcu bătrânul sever. N-am nevoie de mijlocirea dumitale pentru a afla ce doresc oamenii mei! Mijlocitorii de teapa dumitale sunt pacostea sătenilor. În loc să fiți luminătorii poporului, îi otrăviți sufletul și încurajați toate nemulțumirile ca din exploatarea lor să vă creați merite și popularitate... Degeaba, prima impresie nu mă înșeală pe mine niciodată. Bine te-am văzut eu și te-am judecat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aproape fără vărsare de sânge. ― Săraca mea Melania, dacă ar bănui ea prin ce am trecut! suspină dânsul înduioșat. Numai sângele rece și tactul meu proverbial au putut face minunea asta, dragă Grigoriță!... Dar opera mea încă nu e terminată. Pacostea cea mai grea de-abia începe. Nu e destul să combați răul, trebuie să-i stârpești rădăcinile, ca să nu mai revie! Nu-i așa, domnule prim-procuror?... 2 Maiorul Tănăsescu s-a întors aseară târziu la Amara, întovărășit numai de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care se aflau în Ierusalim. Măsura de a-l țintui pe cruce constituia un motiv de instigare la revoltă, lucru pe care, efectiv, Pilat spera să-l evite. Dacă Isus nu avea intenții militare, atunci el nu era decât o pacoste în plus. O bătaie și puțină pușcărie i-ar fi fost suficiente. Dar nu, mai marii preoților îl voiau mort. Pilat a acceptat constrângerea, dar numai în momentul când a dat de înțeles tuturor că decizia ca Isus să fie
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
până mai zilele trecute. Da' cum să-i zici cârnăcior? E de-a dreptul indecent! Acum m-am gândit la două cuvinte posibile. Două! Viermișor și fideluță! Și nu știu care se potrivește mai bine. Iarăși sunt în dilemă! E o adevărată pacoste." " Păi depinde de context", a spus Ion Schipor. "Dă-l în mă-sa de context, a încheiat Anatol. Las' că mai vedem noi. Zi, mai bine, cum îți merge piesa?" Și cu ocazia asta am aflat că Ion Schipor lucra
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos. Abia se sfârșise zgomotul trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă, s-a oprit de-a binelea. Să vezi dumneata pacoste. Acum trebuie să urcăm în altă nenorocire de tren, că linia noastră îi mai îngustă - a comentat bătrânelul. Chiar atunci, un acar striga în lungul garniturii: „Toată lumea jos! Mergeți la linia trei, unde așteaptă un tren gata să plece!”... În timp ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
înțelepți sau nu știu să-și aleagă bine oamenii. Este vorba aici de lingușitori, de care curțile sunt pline, deoarece oamenilor le plac atât de mult lucrurile lor și se amăgesc atât de mult, încât se feresc cu greutate de pacostea aceasta; iar, dacă vor să se ferească, riscă primejdia de a fi disprețuiți. Căci nu există un alt mod de a te apăra de lingușiri decât acela de a-i face pe oameni să înțeleagă că nu te vor supăra
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
aținut calea este a lui “Avramie, cu mila lui Dumnezău, patriarhu Sfintei Cetăți Ierusalimului și a toată Palestina” din 30 aprilie 1782. ― Și pe cine mai blestemă “patrierșia” sa? ― Niște bieți țigani au fugit în lume pentru a scăpa de pacostea robiei. De aici și până la blestem nu-i decât un pas. Așa că blestemul este “Pentru câți țigani ar fi a sfintei măn(ă)stiri Bârnova, care iaste închinată la Sfântul Mormânt Ierusalimului. Și împrăștiindu-să o samă... din țiganii aceștii... măn
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
i-ar mărturisi cătră egumenul aceștii măn(ă)stiri sfinte, ce cu lăcomie îi vor tăgădui, unii ca aceia... să fie blestemați”... Și de aici înainte blestemul se rostogolește ca un bulgăre, până la ultima silabă. ― Din câte se vede, această pacoste a blestemului este îndreptată împotriva oricui, chiar și asupra mănăstirilor! La sfârșitul potopului blestemului, “smerenia” sa patriarhul acordă totuși oarece clemență celor care “vor urma dreptății, mărturisind cine ar fi știindu de acești țigani, ori boieri, ori călugări ori alții
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
adânc, ca să-și recăpete suflul, întocmai ca după un efort prelungit. Părea peste măsură de obosit... ― Dragule, cred că în aceste zile petrecute împreună - și or fi câteva - cu ajutorul Celui de Sus am reușit să întoarcem pe toate fețele această “pacoste” a închinării mănăstirilor și a daniilor fără număr și fără măsură făcute de voievozi, boierime și drept credincioși de rând către locurile sfinte. ― Important este faptul că am reușit să parcurgem câteva documente care ne-au dus la înțelegerea modului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ei și am așezat-o pe Mihaela în pat cu toate precauțiunile. Tocmai atunci a venit și Dorina cu eterul. (Avea suflet bun bătrâna croitoreasă.) ― Biata fată, ce-o fi pățit sărăcuța! Fir-ar a dracului de scară, aia e pacoste, nu scară. Toți o să ne spargem capetele cu dărăpănătura asta, sparge-și-ar capul proprietarul! Am lăsat-o să bombăne în continuare și m-am strecurat afară. M-am dus glonț la Rița. ― Aleargă sus! Domnișoarei Deleanu i-a venit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lucru, pentru Tudor Petrican nu exista, nu se născuse încă infidelitatea. Cu toate astea îndoiala (deși până acum străină de simțămintele mele) mă sfredelea mereu ca burghiul. Și ca să mă conving de șubrezenia acestor bănuieli stupide și să scap de pacostea obsesiei, am urmărit-o într-o zi pe Mihaela cu mașina, tot așa cum făcuse bărbatul Iolandei Manole, eroul tristei drame. După ce parcurse câteva străzi, ea ajunse la fosta mea locuință și intră la Coleșiu, iar seara la masă îmi povesti
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căci îndoiala era mai greu de îndurat. Nimic. Cineva de acolo m-a sfătuit să mă adresez Prefecturii de Poliție. ― Pentru numele lui Dumnezeu, ce-o fi pățit? strigam tulburat cu glasul gândului. Și tocmai astăzi de aniversarea ei! O pacoste ca asta mai rar! Mă înăbușeam în casă. Nori groși de fum inundau odaia și nu mai puteam suferi nici fumul. M-am îmbrăcat să ies. ― Plecați? se miră slujnica. Nu i-am răspuns. Abia jos, în stradă, m-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de propriile-i mișcări, de faptul că trăiește. Într-adevăr, părăsind mândria, nu mai semăna cu ea. Am poftit-o să șadă, dar n-a vrut. Mi-a mulțumit și a rămas în picioare. ― Știi pentru ce am venit. Numai pacostea asta îmi mai lipsea, după toate celelalte. E un om pierdut (nu îndrăzni să-i pronunțe numele în fața mea). Scapă-l! Îmi dau seama ce-ți cer, să salvezi un om pe care îți stă în mână să-l dobori
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
insubordonare și varietate, groaza mediocrității (și a oficialității) față de per sonalitatea alchimică, senin însumatoare de polarități. Boală veche. La fel fusese-n vremea boierimii degrab’ tăietoare de capete, potrivit facțiunilor turcofile sau rusofile, apoi a burgheziei germanofile sau francofile, întru pacostea comună și folosul alogeniei hrăpărețe. Ca și la instaurarea monarhiei, în vremea carlismului, legionarismului, antonescianismului ș.a.m.d. Totul, cu o istoriografie mai mereu pigmentată partizan, de la Xenopol și Iorga la Florin Constantiniu, de la Hasdeu și C. Giurescu la Gheorghe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dăm de o realitate subistorică, sufocată de aliajul etatism infracționalitate și mafiotlâcul de stat, când orice energie dornică de legalitate eficientă devine automat primejdie generală, într-un sistem pentru care cea mai firavă pornire de onestitate și corectitudine reprezintă o pacoste deopotrivă pentru putere și opoziție! Recunosc spășit: și azi îmi bubuie mustrător în minte cele trei cuvinte pe care mi le-a înfipt în auz Antonie Plămădeală în primăvara lui 1991 la Sâmbăta de Sus. Eu îl tot hărțuiam pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
părinții părinților tăi n-au văzut așa ceva de cînd sunt ei pe pămînt pînă în ziua de azi." Moise a plecat și a ieșit de la Faraon. 7. Slujitorii lui Faraon i-au zis: "Pînă cînd are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece, și să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?" 8. Au întors la Faraon pe Moise și Aaron. Duceți-vă", le-a zis el, și slujiți Domnului, Dumnezeului vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]