578 matches
-
prin care-i refuzase interviul și o veche râcă cu George, din partea căruia înghițise, cu câțiva ani în urmă, o umilință (un incident la o petrecere). Se pare că inspiratoarea, fără voie, a articolului fusese Maisie Chalmers (deținătoarea rolului de paj feminin al Afroditei) care, de fapt, plecase de la chiolhanul din grădina Belmont devreme, imediat după Anthea Eastcote. A doua zi dimineața, fără nici un fel de intenție răutăcioasă, îi povestise, râzând, lui Gavin Oare despre cheful din grădină. Gavin Oare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în două-trei odăi unde ai să ai loc îndestul // și unde o să am și eu loc și timp pentru zile nebune. De la sf. Dumitru încoace știi că e treaba ta să alegi cum ți-o plăcea ție. De-atunci intru paj și cavaler șervet pentru perpetuitate în suita M. Sale Doamnei Veronica, supus ca un câne și înamorat ca un cărăbuș. Atunci ceea ce stă în versuri - în aci anexatele versuri a subscrisului, ar zice Roșca - vor fi realitate. Pîn-atunci însă te
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
la marina uriașă ― mult violet, alb și albastru-cobalt ― de-o stridență agreabilă, acidulată ca un pahar de șampanie foarte sec, apoi la fotografia așezată pe bar lângă un pur sânge englezesc de abanos. O femeie brună, foarte zveltă, cu bucle paj și un obraz mic triunghiular contempla cu atenție concentrată ceva ascuns altor priviri. Ceva care nu intra în cadrul imaginii și care nu se aflase probabil acum 25 sau 30 de ani nici în atelierul fotografului. Melania Lupu simți, cu o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * TRISTEȚE METAFIZICĂ lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taina marilor ape am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri, visând corăbii încărcate de miracol străin. Alături de lucrătorii încinși în zale cănite am
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
piesele și apoi le lipesc cu carton. Tatăl lui avea un Mercedes. Era atât de lung, că nu-i găsea niciodată loc de parcare. — Al meu are o Toyota, se băgă În vorbă un băiat mai mare, cu părul tuns paj și cu ochii de un albastru azuriu. Mașinile japoneze sunt cele mai bune. Kevin nu Îl cunoștea și-l consideră fascinant. Își dori să fie prietenul lui. — Tipo e o mașină bună, și are un po-porba-bagaj mare, Îndrăzni. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, În construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare În eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, „În unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul [e] ca o carte uitată În cîmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite În perete
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
decât toți ceilalți, ci egal cu sine însuși. Iar Iadeș visa că e egal cu pătura lui care se căptușea cu puf de lebădă și îi ținea cald. Fesul se preschimba într-o claie de păr lucios, cu breton de paj, până la sprâncene. Și nu mai trebuia să se ferească, toate lucrurile pluteau, inclusiv scatoalcele pe care, altminteri, se deprinsese să le îndure pe nemeritate. Cum visele sunt atât de ușoare, încât nici măcar moartea nu le poate atinge, ele se ridicau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de el, în ne-aproprierea lui. Și tocmai pentru că în acest stadiu erosul visător plutește în vagul melancoliei, pentru că dorința nu s-a conturat prin unirea cu obiectul ei bine precizat și, ca atare, ambele rămân confuze și nediferențiate, rolul "pajului mitic" este încredințat de Mozart unei voci de femeie pentru ca sugestia androginului să poată apărea. Al doilea stadiu ― Flautul fermecat ― este întruchipat de Papageno. Dorinței trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atâtea contacte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiind firească, vine din universul intim al celor doi. Femeia nu avea nici măcar libertatea de a ieși din casă, abia a patra zi de la cununie i se permite, conform uzanțelor vremii, să pășească în sufrageria locuinței pentru a lua masa. Pajul Damian, apreciat de Ianuarie pentru calitățile de slujitor vrednic, își mărturisește în ascuns dragostea pentru soția stăpânului și aceasta acceptă favorurile tânărului, ca alternativă la mascarada pe care o trăia. Motivul grădinii paradisiace în care Ianuarie se refugia cu tânăra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fiind firească, vine din universul intim al celor doi. Femeia nu avea nici măcar libertatea de a ieși din casă, abia a patra zi de la cununie i se permite, conform uzanțelor vremii, să pășească în sufrageria locuinței pentru a lua masa. Pajul Damian, apreciat de Ianuarie pentru calitățile de slujitor vrednic, își mărturisește în ascuns dragostea pentru soția stăpânului și aceasta acceptă favorurile tânărului, ca alternativă la mascarada pe care o trăia. Motivul grădinii paradisiace în care Ianuarie se refugia cu tânăra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de-abia începuseră... FERNANDO MAGELLAN (1480-1521) Fernando Magellan s-a născut in 1480. La numai cinci ani rămâne orfan de tată, împreună cu cei șase frați ai săi, numai cu un petic de pământ de pe care să-și ducă zilele. Ajuns paj la curtea regelui și-a desăvârșit educația, trezindu-i-se interesul pentru călătorii, mai ales că navigatori celebri brăzdau deja mările lumii. Drept urmare, în calitate de ofițer al coroanei portugheze, a luat parte vreme de șapte ani la luptele pentru mărirea imperiului
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
trecătoare și destinul său în Absolut pentru soarta efemeră a omului muritor. Partea a doua (strofele 44- 64), în care se dezvoltă idila pământeană dintre Cătălin și Cătălina, este dominată de planul terestruuman, iar personajul focalizator este acum Cătălin. Portretul pajului, originea sa obscură, limbajul marcat de clișee verbale de proveniență rustică, „idealul“ de iubire pronunțat teluric, definirea în registrul derizoriului (guraliv și de nimic) subliniază antiteza romantică dintre Cătălin și Hyperion. Deși cuprinsă încă de nostalgia iubirii ideale pentru luceafăr
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
chiar în mod explicit comparat cu moartea: Iachimo îl vede ca pe o imitație desăvârșită a acesteia, iar trupul adormit al Imogenei îi amintește de sculpturile funerare culcate pe morminte. În actul al patrulea, presupusa moarte a Imogenei, travestită în paj, e un prilej de evocare a „frumoasei morți”: când Lucius și ofițerii romani o vor descoperi, se vor întreba dacă pajul e mort de-a binelea sau numai doarme. Prezența alături de tânăra femeie a corpului mutilat al lui Cloten îi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Imogenei îi amintește de sculpturile funerare culcate pe morminte. În actul al patrulea, presupusa moarte a Imogenei, travestită în paj, e un prilej de evocare a „frumoasei morți”: când Lucius și ofițerii romani o vor descoperi, se vor întreba dacă pajul e mort de-a binelea sau numai doarme. Prezența alături de tânăra femeie a corpului mutilat al lui Cloten îi îndreptățește să creadă că e vorba mai degrabă despre o moarte reală, ale cărei indicii sunt evidente: trupul decapitat, sluțit, batjocorit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
umbre, ele însele deținătoare de putere. Dar umbrele acestea ascund și capcane, amăgiri care fac ca unele priviri ce par a fi ale unui îndrăgostit să-și exercite din plin și nestingherite înșelătoarea vrajă. În Noaptea regilor, Viola, deghizată în paj, încearcă să o seducă pe Olivia prin cântecele ei. În realitate, o va cuceri cu o privire. Căci, în timp ce Olivia își descoperă chipul, iar Viola îi admiră frumusețea, Olivia este aceea care, în schimbul de priviri dintre ele, se lasă prinsă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
își descoperă chipul, iar Viola îi admiră frumusețea, Olivia este aceea care, în schimbul de priviri dintre ele, se lasă prinsă în mreje și târâtă într-o aventură amoroasă. Mai târziu, vorbind despre această întâmplare, Olivia va mărturisi că farmecele tânărului paj îi „pătrunseseră prin efracție”, printr-o invizibilă și subtilă efracție în ochi, aceștia neputând să reziste „unei prea puternice fascinații a imaginației ei”. Totuși, lucru ciudat, când o întâlnise pe Viola, Olivia o întrebase: „Ești cumva actor?”, la care Viola
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să mă... SGANAREL: Aoleu, stăpâne, nu te jura, că eu te crez pe cuvânt. DON JUAN: Și-acuma, dă-mi o sărutare, ca arvună a legământului nostru. Grupa 2 Narcisistul Richard al III-lea de W. Shakespeare REGELE RICHARD, BUCKINGHAM, PAJUL, STANLEY, TYRREL REGELE RICHARD: Stați toți pe lături. Vere Buckingham! BUCKINGHAM: Stăpâne milostiv! REGELE RICHARD: Dă-mi mâna. (Se urcă pe tron.) Sus, aici, se-nscăunează Cu sfatul și-al tău sprijin, Richard rege; Dar dăinui-va slava doar o
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
buza. REGELE RICHARD: (coborând de pe tron) Voi sta la sfat cu proști cu cap de lemn Și neîntrebători; nu-i omul meu Cel ce cu ochi iscoditori mă-mpunge. Cu râvna de mărire, Buckingham A început a fi prevăzător. Băiete! PAJUL: Poruncă, doamne! REGELE RICHARD: Cunoști vreun om ce ispitit de aur, S-ar învoi în taină să ucidă? PAJUL: Cunosc un gentilom nemulțumit; Se vrea mai sus decât îl ține punga, Și aurul, cît zece oratori, L-ar ispiti, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
-i omul meu Cel ce cu ochi iscoditori mă-mpunge. Cu râvna de mărire, Buckingham A început a fi prevăzător. Băiete! PAJUL: Poruncă, doamne! REGELE RICHARD: Cunoști vreun om ce ispitit de aur, S-ar învoi în taină să ucidă? PAJUL: Cunosc un gentilom nemulțumit; Se vrea mai sus decât îl ține punga, Și aurul, cît zece oratori, L-ar ispiti, nici vorbă, la orice. REGELE RICHARD: Pe nume cum? PAJUL: l cheamă Tyrrel, doamne. REGELE RICHARD: Parcă-l cunosc: să
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ispitit de aur, S-ar învoi în taină să ucidă? PAJUL: Cunosc un gentilom nemulțumit; Se vrea mai sus decât îl ține punga, Și aurul, cît zece oratori, L-ar ispiti, nici vorbă, la orice. REGELE RICHARD: Pe nume cum? PAJUL: l cheamă Tyrrel, doamne. REGELE RICHARD: Parcă-l cunosc: să mi-l aduci aici. (Pajul iese.) Pe Buckingham, adânc scormonitorul Și preamintosul, nu-l mai țin de sfetnic. A tras atâta timp neobosit Și-acum stă să răsufle? Bine, las
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Se vrea mai sus decât îl ține punga, Și aurul, cît zece oratori, L-ar ispiti, nici vorbă, la orice. REGELE RICHARD: Pe nume cum? PAJUL: l cheamă Tyrrel, doamne. REGELE RICHARD: Parcă-l cunosc: să mi-l aduci aici. (Pajul iese.) Pe Buckingham, adânc scormonitorul Și preamintosul, nu-l mai țin de sfetnic. A tras atâta timp neobosit Și-acum stă să răsufle? Bine, las'... (Intră Stanley) Lord Stanley! Ce vești porți? STANLEY: Aud, milord, Ca Dorset a fugit către
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
tronul. Ucid pe frați și-apoi mă-nsor cu ea! Greu drum spre țintă! Dar așa de-adânc în sânge m-am vârât, încât păcatul Șir de păcate trage după el. Din ochiul meu nu stoarce lacrimi mila. Se întoarce pajul, împreună cu Tyrrel.) Te cheamă Tyrrel? TYRREL: James Tyrrel, și supusul vostru serv. REGELE RICHARD: Cu-adevărat? TYRREL:Încearcă-mă, slăvite. Cutezi și un prieten să-mi ucizi? TYRREL: Mă rog; dar mai degrabă doi dușmani. REGELE RICHARD: Atunci, pe voia
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
trecătoare și destinul său în Absolut pentru soarta efemeră a omului muritor. Partea a doua (strofele 44- 64), în care se dezvoltă idila pământeană dintre Cătălin și Cătălina, este dominată de planul terestruuman, iar personajul focalizator este acum Cătălin. Portretul pajului, originea sa obscură, limbajul marcat de clișee verbale de proveniență rustică, „idealul“ de iubire pronunțat teluric, definirea în registrul derizoriului (guraliv și de nimic) subliniază antiteza romantică dintre Cătălin și Hyperion. Deși cuprinsă încă de nostalgia iubirii ideale pentru luceafăr
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cel uman-terestru, cu imagini paradisiace: "Căci este sara-n asfințit -/ Și noaptea o să-nceapă/ Răsare luna liniștit/ Și tremurând din apă". Cuplul Cătălin-Cătălina apare într-un cadru romantic, dominat de iubirea pătimașă a tânărului, sub un șir de tei. Cătălin, pajul cu noroc, este atras de concret și imediat, spre deosebire de geniu care are aspirații înalte, fiind însetat de voluptate. "Îmbătată de amor", Cătălina are nostalgia iubirii față de Luceafăr care, în viziunea ei, este steaua norocoasă și-i adresează din nou chemarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]