459 matches
-
asupra proprietăților persoanelor absente. Dacă este exploatată, proprietatea are 50% șanse să fie confiscată din motive de securitate. Iar expropriații sunt expulzați și li se alocă o suprafață de teren în perimetrul vărsătorii de gunoi a muncipiului învecinat. Cap sau pajură, pentru noi e totuna. Cap pierdem, pajură pierdem. Și trebuie să continuăm jocul, altminteri ajungem ori în exil, ori în închisoare. Suntem efectiv lipsiți de șanse. Toți, inclusiv vecinii arabi, ar vrea să ne vadă plecați odată de aici. Problema
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
proprietatea are 50% șanse să fie confiscată din motive de securitate. Iar expropriații sunt expulzați și li se alocă o suprafață de teren în perimetrul vărsătorii de gunoi a muncipiului învecinat. Cap sau pajură, pentru noi e totuna. Cap pierdem, pajură pierdem. Și trebuie să continuăm jocul, altminteri ajungem ori în exil, ori în închisoare. Suntem efectiv lipsiți de șanse. Toți, inclusiv vecinii arabi, ar vrea să ne vadă plecați odată de aici. Problema este însă cum. Aici le va veni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de secară și de grâu! Și buruienile și ierburile plivite le strâng cu scumpătate pentru hrana animalelor gospodăriei. Dicționar țintirim de cuvinte. Tarnov (ora 4). Acelaș pământ sărac, lucrat în răzoare înguste: secară și iar secară. Ogoare rectiline. Stema Lehiei, pajura încoronată. Trupe. Tarnov firmă: Szaja zsilberfewerg Saia! Locuri mlăștinoase plantate cu pini. Doi băieți balani, curățel îmbrăcați și desculți, țipă amenințători la tren ca să nu fugă așa de tare, să nu facă atâta zgomot... Iar păduri de pini în locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tare. Ulciorul îl sparge numai acel care cară apă. Să sapi fântâna cu acul. Ziua s-o lauzi după ce a înserat. Nici n-a murit bogatul și calici se grămădesc la poartă. Când ești între orbi, închide și tu ochii. Pajura nu vânează muște. Lenea umblă încet și se întâlnește cu sărăcia în drum. Lenea nu-ți câștigă mierea. Tinereță desfătată, bătrâneță întristată. Învățații nu se culcă pe saltea de puf. Săptămâna leneșului are șapte sărbători. Agale și înainte, zice broasca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trebuiesc astfel construite încât să le saluți dacă le-ai întâlni pe stradă... Un scriitor a făcut o carte, pornind cu o intenție și ajungând la alt sfârșit decât cel pe care îl imaginase la început. A clocit ca o pajură, însă din ou a ieșit un pui de curcă. Taine citează un autor care, vorbind de Spania, afirmă că națiunea spaniolă, prin torturi și prigoane a fost golită de liberi-cugetători, în proporție de o mie de persoane anual în trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
afară Și m-am uitat la deal Nimic n-am văzut. Și m-am uitat la vale Am văzut tot nimica. M-am uitat la asfințit Tot aceea am văzut. M-am întors spre rărărit Și-ntr-acolo am zărit Pajură împăjurată Cu foc îmbrăcată De foc încinsă De foc cuprinsă. Și cum am văzut-o Am și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i pârlesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
uitat la asfințit Tot aceea am văzut. M-am întors spre rărărit Și-ntr-acolo am zărit Pajură împăjurată Cu foc îmbrăcată De foc încinsă De foc cuprinsă. Și cum am văzut-o Am și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i pârlesc Câmpii ca să-i veștejesc, Văile ca să le sec Și pietrele să le crăp. Lasă codrii să-nfrunzească Câmpurile să-nflorească Văile să înverzească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asupra companionilor întru mit: „Rudă bună se găsiră,/ Rudă bună, frățiori,/ Și caii lor veri premari” (Robești - Vâlcea). Legătura mistică dintre cei doi este nuanțată de textele basmelor, frații născuți în urma aceleiași fecundări magice parcurg un traseu similar. Musuioc ucide pajura, sub al cărei chip stă monstrul înghițitor, și scoate din ea pe Busuioc, care și-a încheiat astfel etapa inițiatică liminară. Într-o altă variantă a baladei Iovan Iorgovan I, (6), care începe cu subiectul baladei Trei fete surori (călătoria
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu fertilitatea soției. Toate celelalte creații populare cunosc evoluții ale motivului, de la înghițirea pe jumătate, la înfășurarea în coada fiarei și scufundarea în apă. O înghițire completă, dar momentană, pătimește eroul din basme, scos înapoi mereu într-o formă superioară. Pajura este frecvent figurarea monstrului înghițitor și catalizator al mutației ontologice: „Dă trei ori l-a lăpădat, dă trei ori l-a-nghițât și l-a făcut mai mult mândru șî frumos pă cum era” (Voia - Dâmbovița), „da’ ea când s-a făcut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bine, fă-mi și tu mie bine. Dă trei ori le-anghițât, dă trei ori le-a lepădat, de trei ori lea-nghițât, dă trei ori le-a lepădat și l-a făcut mai mult mândru și frumos după cum era” (VoiaDâmbovița). Mama pajură este ipostaza solară a devorării, în timp ce mama șarpe transferă prăzii sale temporare energii htoniene: „Mă-sa, când s-a dus să-l sărute, l-a șî înghițât. Atunci, bătrânu șî șarpele, când a șuierat o dată, i-a dat bătrânu o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al Armatei, prin Înaltul Ordin No. 30 din 11 octombrie 1916, transportîndu-mă la Mănăstirea Surpatele județul Vâlcea, însoțit de subsemnatul Al. Măciuceanu, primar al comunei Mănăstireni, în lipsa preotului titular, am ridicat de la numita mănăstire un taler de argint (anaforniță) cu pajura cantacuzinească. Acest taler, prezentând o valoare artistică și istorică, a fost ridicat de delegatul Marelui Cartier, potrivit Înaltului Ordin. Drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal în dublu exemplar, din care unul s-a lăsat spre descărcarea inventarului bisericii. Delegat al
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
prea preocupați să cutreiere străzile cu drapele tricolore ieșite din pământ, din iarbă verde. La Cercul Militar, „Hauptwache“, au venit jandarmi în locul celor 100 de soldați germani rămași. Steagurile și le strânseseră, dar mulțimea s-a repezit să dea jos pajura, firma și hampele steagurilor, le-au luat la spinare și au pornit în manifestație; pe cap puseseră un coif german pe care altul bătea toba. Răzbunau cum puteau pe liceanul și femeia răniți în ajun de o mitralieră, fiindcă strigaseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
N. Bogoescu, G. Buzdugan, Maria Grigorescu. Ion Buzdugan, Petre Cancel, Gr. Costandache, Nichifor Crainic, C. Crișan, Zoe G. Frasin, N. Lenguceanu, Mihai Lungeanu, M. Lupescu, N. Lupu, Donar Munteanu, A. Mândru, Iuliu și Virgil Nenițescu, I. Palodă (Isac Weinfeld), I. Pajură, George Pallady, Victor Ion Popa, I. M. Rașcu, George G. Ursu, Vasile Voiculescu, Ion Valerian, Gheorghe Vrabie. „Puțini scriitori s-au aplecat cu mai multă dragoste și răbdare asupra manuscriselor celor începători, transmițând tinereții entuziasmul său pentru viață și creație
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
glasul îmi amorțea în gât. Mă simțeam împresurat, înădușit, strivit de înfricoșatele fantome, aveam sufletul la gură..., când, în sfârșit, iată că vine, vine în fuga mare în ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi într-o aureolă de lumină ca o pajură 159 din poveste, ca un zmeu răzbunător, se repede asupra fantomelor dușmane... și în aceiași clipă dânsele dispar într-o pozderie de scânteie, iar eu... m-am deșteptat. ............................................................................................................................... Multe, multe aș mai avea de spus despre bietul Milordachi, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
derivat din vulturul (aegypius monachus) așezat pe scutul primilor Basarabi existent, probabil, și în perioada prestatală a acestui principat, a fost transferat din stema de arme a acestei familii domnitoare/ dinastii în stema de țară și s-a contaminat în pajură sau corb de-a lungul timpului, în Moldova, „bovideul heraldic trecând din stema de stat, unde figura ca mobilă în scut, văzut din față, în cimierul stemei dinastice unde va fi reprezentat cu gât și va fi plasat fie din
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
care i-ar putea interesa și pe alții, iar Însemnările sale aleatorii ar putea semăna cu acestea de mai jos. Astfel că moneda a fost aruncată În aer, s-a răsucit de cîteva ori și a căzut uneori cap, alteori pajură. Omul, măsura tuturor lucrurilor, vorbește aici prin gura mea și narează pe limba mea ceea ce mi-au văzut ochii. Se prea poate ca din zece capete, eu să fi văzut doar o pajură, sau invers. De fapt, lucrul e destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ori și a căzut uneori cap, alteori pajură. Omul, măsura tuturor lucrurilor, vorbește aici prin gura mea și narează pe limba mea ceea ce mi-au văzut ochii. Se prea poate ca din zece capete, eu să fi văzut doar o pajură, sau invers. De fapt, lucrul e destul de probabil, fiindcă buzele mele nu pot descrie decît ceea ce văd ochii mei. Poate că viziunea noastră nu a fost nicicînd completă, poate că s-a format prea În trecere și n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Prieten. Prin sat trecea Valul lui Traian care, atunci când rușii luaseră din nou Basarabia, despărțea satul în două. Două țări vecine în același sat! Partea de nord cu școala, la români, partea de sud, cu primăria, la ruși. Cap și pajură! Luca Guțaga era român din județul Ismail, din satul Pocrovca Nouă. Ne înțelegeam ca frații: ne certam, ne împăcam, că atfel nu se putea pentru niște chiriași într-o odaie cât un chibrit, cu patul de câteva scânduri aninate pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
înapoierii Valahiei. Cât privește arta și frumusețile, Golescu este departe de rafinarea lui Cantemir. El are sperietura primitivului de tot ce e "cu meșteșug" și măsoară valorile estetice cu "stînjenul". În cutare muzeu vienez tot ce-i place este o pajură făcută din săbii și cuțite, pe care de n-ar fi văzut-o cineva ar fi fost "vrednic de pedeapsă". "Cadrele" sunt prețuite pentru "asemănarea" lor și în raport direct cu dimensiunea. Cu sentimentalitatea ușoară a celor de jos, el
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dar se întîlnesc fragmente remarcabile. Iată o pădure crispată, dementă: În cea pădure veche, grozavă, infernală, Cărarea-i încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stânci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dâmburi, de șerpi ascunși în găuri, De toate-acele fiare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă. Copacii întind brațe lungi, amenințătoare, Nălțând pe toată culmea cîte-o spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de a soarbe În umbra lor adâncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a piere de lumină... sau o miniatură persană: Se duce calul Graur spre codrii de stejari, În care greu se luptă balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute-n ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume, Și zmeii fac palaturi de-argint cu turnuri dese Ca-n ele să ascundă frumoase-mpărătese. El trece prin poiene cu tufe aurite, În care se alungă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
București, 1978; Mitraliera, București, 1979; Rouă pe trotuare, București, 1980; Zidarul (Unsprezece variațiuni dramatice pe tema legendei Meșterului Manole), București, 1981; Rămân cu tine, București, 1982; Scene din viața lui Lucaciu. Cetatea de piatră, București, 1983; Albastru deschis, București, 1986; Pajura, București, 1986; Teatru, București, 1988; Două povestiri bizare, București, 1992; Oglinda venețiană, București, 1992; Teatru, București, 1995; Te plătesc ca să mă iubești, București, 1995; Rumegând tăcerile, f.l., 1997; Jurnal de vise, București, 2001; Teatru, postfață Natalia Stancu, București, 2002; Nedumeririle
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
mitice și magice ale cântecului vechi, ludicul și fantezia lingvistică lucrând în sensul folclorului magic, cu infiltrații cărturărești: „Vouă,/ celor din zodii, pecetii și herburi,/ fiarelor nepăscătoare de ierburi,/ nepăsătoare de carne de fiară,/ neumbrite de nour,/ nearse de soare:/ Pajură, Bour,/ cu schiptru și tiară, -/ mă rog/ să vă iviți!” (Invocație). Poeziile par a fi incantații; omofonia, cultivată cu predilecție în multe dintre versurile de mai târziu, intervine de pe acum, mobilizând nenumărate resurse combinatorii. Simpleroze (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor) atrage
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
ai Omului de pretutindeni și de oricând!” Se publică scrieri literare, critică literară, critică plastică și de teatru, traduceri din literatura universală, note și comentarii curente. Cu versuri colaborează Otilia Ghibu, Enric Furtună, Leon Feraru, Cezar Papacostea - sub pseudonimul C. Pajură -, Eduard Sbiera, Adrian Omu, Virgiliu Moscovici. Ion Pas publică în foileton romanul Omul de mâine. Sectorul de critică literară e susținut de Lothar Rădăceanu și sporadic de Barbu Lăzăreanu, în timp ce Ion Pas face comentarii despre teatru. Sarina Cassvan-Pas oferă fragmente
CUGETUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286559_a_287888]
-
comuniste, Reșița, 1990; Șansa hârtiei, Reșița, 1993; Aprilie negru, Timișoara, 1994; Viziuni, Timișoara, 1996; Oglinda de antracit, postfață Sergiu Ștefănescu, Timișoara, 1997; Abisaliile (1987-1997), Timișoara, 1997; Podul spadei, Timișoara, 1998; Clopotul de smaragd, Reșița, 1998; Șaptesprezece, Reșița, 1999; Cap și pajură, Reșița, 2000; Orchestra neagră, București, 2001; Absurdistan, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Gheorghe Tomozei, „Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste”, L, 1992, 10; Jeana Morărescu, Tragism și ironie, L, 1994, 4; Lucian Vasiliu, Arca lui Noe, DL, 1994, 4
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]