20,853 matches
-
stăpâni mirarea acesta lăsându-se pe vine. Din interior fojgăiala vietăților se auzea tot mai clar. Elitrele uriașe se frecau unele de altele, scoțând sunete stridente, explicându-mi astfel zgomotele auzite anterior. Unghiile mi se umpluseră cu pământ, iar dosul palmelor se Îmbibaseră deopotrivă de țărână și transpirație, năclăindu-mi pilozitățile, cu pete Întunecoase. Joo era dimpotrivă, spilcuit și aranjat În halatul lui, de parcă el era șeful iar eu subalternul, de parcă el venea de la centru, iar eu eram cel ce trebuia
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
și spleen lume ca un imens vas de lut gata să plesnească în care se vântură semințe la un loc cu ispite sfâșieri și răsfățuri întinse pe lujere palide pe cojile aruncate sunt chipuri se aud și rostiri dincolo de ecoul palmelor văd oamenii tot mai mici câte un greier ca o pradă aduce liniște cât o înserare vieții sociale vârfurile acelor ce au ieșit prin vocabular ca dintr-o pernă zburătoare au dat în floare la umbra lor nici vorbă de
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Cuvinte nerostite grindini negândite întâmplări înșelătoare îmi cad în palmă de-a lungul cuvintelor pe care nu le-a rostit cel pierdut prea devreme zadarnic câte o stea zburătoare se nimerește în cununa neuitării cuvintele rămân tăinuite în tăcerea neclintită din iarba mormântului Răstimpul dat port în auz stârnirea ascunsă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
Tiberiu Stamate Emilian Bălănoiu, scriitor care a debutat la sfârșitul anilor '60 și de atunci a publicat constant volume de nuvele sau romane, este și autorul recentului roman Țară ca un dos de palmă. Deși o așază în centru, ca protagonistă, pe tânăra profesoară Raluca Nicolae, autorul urmărește, de fapt, un "personaj" mai amplu, pe care îl precizează încă din titlu. Raluca, bucureșteană prin adopție, studiază în capitală și devine profesoară la o școală
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
primi - din poezia lacurilor - maceratul de aur, pana de vultur și calul său, pentru ziua de dresare a șoimului, pe Insula Șerpilor... Stigmatele într-una din nopți, de dincolo de Munții Pădurea Neagră, din pustia multă, apăru tata, cu stigmatele �n palme pe una din mîini, era crestată Medalia pentru Spadă și Credință din Al Doilea Război Mondial cum era în tăuri pîn' la brîu, "Să-ți văd mîna iubită", i-am zis " Aici este crucea, aici este spada iar, în asta
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
în veninul de viperă" "Unde-ai văzut așa stigmate"-l întreb "Sunt din toate războaiele în care-au răpus ai noștri din urmă, pînă sub anul 100 după al nostru Hristos" Cînd să-l ating, strînsura de gheață din podul palmelor mi se topi la para focului tocmit de tata, pe șira munților, în patria mică, sus la hotare... elegie la umbra lui P îi dau jeratec și nu mai vrea nimic, îi este sete și nu e nici o apă; asudă
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
fructe mișcau sîmburii grei. Se prelingea o rîmă pe ceafa lui, bălană... Greieri răscopți de cîntec îi țîrîiau în rană Și îl mînjeau copacii, blajini și surzi, cu clei. Ce-adînci îi erau ochii de-adolescent, deschiși... Cu sînii prinși în palme se aplecau să-l vadă Căpșunele... și-alături vîrtejuri de zăpadă Rupeau din prospețimea subțirilor narciși. Pe gură-i cădeau dude, ușor, să nu-l deștepte. Ca-n nări de bou răcoarea pufoasă i-ar fi șters Tîmplele tari. Și
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
schimbarea decorului. XVI. Cu o zi mai-nainte Mereu deșertul, deșertul, nu era nici țipenie de om acolo mi s-a întâmplat una bună cu o zi înainte norocos în iubire din umbră doar păsări mari cât ai bate din palme în grabă poezia truverilor și moartea doar moartea în ultima zi din carnaval. XVIII. La cuțite Acuma știu adevărul nu-i rău deloc cu limba scoasă de-un cot fără frâu, la cuțite, este ciudat într-adevăr mi-am ieșit
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
urma alege, dacă nu-i azi e mâine, m-am învinețit de frig și primul pas este cel mai greu ; de-aici greutatea alegerii în marele țipăt. XXII. Asta-i totul Ca lumina zilei e limpezimea cât ai bate din palme asta-i; ca piatra de tare înainte de vreme risipitor cu laudele cu atât de puțin, cu-atât mai mult de acuma-nainte nici mai mult nici mai puțin asta-i totul, totul. XXIV. Focul mocnește sub cenușî Puțin câte puțin
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
din ieslea de la Betleem, din cruce. 3. Rusalina, Sentia, Tisia, Aburia - cuvinte line acestea peste ape, corăbii îngropate în stele. ...catarge, catarge... 4. mănînc cireșe pe întuneric număr stele și o pasăre se așază în fereastră și-mi pune în palme luna. 5. Magnifica zăpadă, murg și mărgea și îndrăzneala celor trei trandafiri și drumul la poartă în vara din iarnă. 6. O umbră a numelui Tău eram și mă bucuram întru singurătatea mea bogată. Salvarea insulei în casa, cît de
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
cuvintele noastre astăzi 13 martie 2007 după Hristos cînd tu aveai în geantă "Rugăciuni la malul lacului" și Acatistul Sfîntului Serafim de Sarov și un poem abia început pentru tatăl tău și povestirile lui de pe front iar eu purtam pe palme un stup miniatural și-n fiece hexagon auzeam cum respiră cîte o rugăciune la Maica Domnului Căte puțin despre Rai Raiul? O plutire. Cît urma unui greiere în grădina de lîngă gară. Cît jarul din poiană după plecarea sihastrului. Raiul
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
viața mea, lăsând bale în permanență. Același melc inocent și anonim pe care Dumnezeu l-a argintat dintr-o greșeală Lângî bîrbat Stau îngropată în ninsoare Sub cuvintele Așteptând să ajungi până începe o nouă zi Cu niște lopeți, cu palmele, cu picioarele Să sapi până simți că nu mai poți Să trăiești fără mine Stau într-o mare uscată de gheață sfărâmicioasă Uitându-mă în poza ta din buletin ca la fața unui bărbat extenuat în absența femeii Nu mai
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
gulerul țeapăn, întins de balene, al cămășii. Toți păreau că-și țin fără efort ochii goi pironiți pe masa, învelită în roșu, a prezidiului, doar ea, un biet animal sălbatic închis într-o cușcă, cu nerăbdarea zvîcnindu-i în glezne și palmele inerte cînd venea momentul aplauzelor, număra pînă la o mie, și iar o lua de la capăt, încordîndu-și și relaxîndu-și mușchii, ca la ora de aerobic. Zidurile încă mai vibrau de aplauzele prelungite care anunțau pauza cînd țîșnise, ca presată de
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
că e-n rai eu spuneam Că raiul e mult mai departe Acum e doar cămpul și-n zori Verzui și subțiri ierburi nalte Răzănd le certai uneori ßi blănd păn'la săni sî nu-ți salte Ci numai lin palma-mi primeai Să-i măngăie fără sfială Mergeam și mergeam tu erai Alături de mine și goală Căci orice veșmănt e-un păcat Greoi cînd iubești și-o rușine ßi îngeri cu nimbul lor lat Tîcuți te-nveleau în lumine Sî
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
până la cer După ce l-am stropit cu votcă vântul îl umflă ca pe un zmeu copilul din mine se aruncă în beznă ca pe un derdeluș argintiu o pasăre albă îi soarbe zâmbetul de pe chip și mi-l stoarce în palme stau cu fața la Dumnezeu și aștept să-mi regenereze trupul doi maidanezi și-au făcut culcuș în orbitele mele adâncite și calde ies doar noaptea la pradă îmi adulmecă pe rând splina, ficatul, rinichii fără a se înfrupta însă din organele
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
clipă și murindă / alta vine să-i dea ac și ora / îi dă ghimpe și roind cununa / se-nnoiește-n zbor și trupul lui / pluricelular e ca un fagure: / nu-l mai ține cruce, chingi, nu-l țin / cuiele din palme, doar cununa / de albine, cea roindă,-a cărei / miere grea și ceară străvezie / carnea trupului prelins îi / este". Evidențierea lui este, prin situarea aparte și la urma întregii descrieri, subliniază existența divinității . Avem aici, așadar, un exemplu convingător că despre
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
nu le vezi tu plutești în adevărul cel limpede cel tragic. Mi se usucă sufletul de-atâta efort de-a te iubi obrazul tău nu mi se va arăta niciodată în gura mea plouă de mult cu pietre bolnave ai palmele mici nici cât un sărut. N: Ce zgomot este acesta pe care nu-l știu? înot în lichid și mi-s buzele arse de sete precum Tantal nu pot să beau - sunt uscat spre mine înaintează foarfecele morții - și n-
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
la Hotel Eidolon într-un loc în care crestele munților par și mai ușor de atins într-un coș de răchită unde se odihnesc unul lîngă altul pentru eternitate un mosorel de ață albă și altul de ață neagră în palma hotelierului invizibil la îndemîna trecătorilor cu hainele destrămate și pielea intactă
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
DOR DE PRIMĂVARĂ Când se zvonestea primăvară Îmi pun iubirile-n răsad, Pământ cărunt din palmă rară Presar în cuib de dor nomad. În vis, doar Oltul meu îl scalda, Pan-o miji sub brazda apretata Privirea mamei de sub geana caldă Din bulbi de așteptare înghețată. Pe prispa unde iarnă a trecut Doar pânză de paianjen
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
vă aflați, alături de cei dragi și ori de câte ori dorurile vă apasă, veniți acasă. Aici vă așteaptă satul copilăriei Tuzla, MAREA Dvs. ceva NEAGRA , dar cu cu mare drag și o fetiță moldoveanca ANA MARIA. Fie ca Dumnezeu să vă țină În palma mâinii sale , iar Îngerii să vă ocrotească ! «LA MULTI ANI» VĂ ÎMBRĂȚIȘEZ CU MARE DRAG, DE DEPARTE ANA MARIA GIBU Poetului George Filip, Montreal, Canada Te rog, Doamne, dă de sus Într-un loc, departe... Tot ce crezi că-i
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
tablă de șah, cativa copaci albi și negri, iar la poalele lor am să plantez un mănunchi de lăcrămioare și doine. Iar toate am să le încap pe o mică frunză roșiatica de arțar, pe care să o țin în palmă și să o ud cu belșugul lacrimilor de dor, pentru că pomii, înflorind și rodind, să îmi aducă mângâierea unui zâmbet.
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
dintre crevase. lumânare plăpândă, intră-mi În casă. iată, am dat cu mătura, am văruit. vreau să Începem În doi o viață frumoasă, am să te botez MARIA, bine-ai venit !... și lumânarea venită din cer s-a așezat În palma icoanei Maria-Sfințita. de atunci mă Întorc din târg mult mai bărbat și stăm la masă În doi : eu și ursita. sfânta noastră familie este cuib de azur și pe pragul ei veghează inima mea; lumânarea MARIA ninge lumina prin jur
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
bine, latona." am ramas singură Într-o lume cu gust de hârtie... știu că o să mă ardă felul meu de-a fi, dorul de acasă... 16 februarie 2009,15:06 Lui Artur Silveștri ROȘA NEL TUO GIARDINO Îmi sunt dragi palmele tale, Îmi par două semne de mirare, care mă doresc și se apleacă de dor... și vis... aș vrea să le mângâi și să le sărut oglinzile cu psalmi. ești cu mine, Înger păzitor, trimis de timp care curge suav
Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Science/76_a_328]
-
Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud ceva, dar e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul Îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea Îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea În care s-au așezat atomii și s-au făcut vinele pietrei. Și asta e un lucru bun... Să
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
pentru a nu mirosi cumva. Am avut noroc. Nu urcaseră toți copiii, iar supraveghetorul fuma Încă În curte. Pe toți ceilalți, pe care i-a surprins că și-au făcut nevoile fără voia sa, i-a bătut cu nuiaua la palmă, atât de tare Încât, la micul dejun, nu au mai putut ține cana cu ceai În mână. Privindu-i, În mintea mea de copil, Începusem să-i invidiez pe cei care veneau la maternitate, zăceau uitați, Într-un pat mizerabil
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]