373 matches
-
și în legătură cu stalinismul lui N. Ceaușescu, precum și despre necesitatea suprimării radicale a comunismului (capitalism malignizat) printr-o terapie de șoc. Tonul calm, analitic proiectează aceste idei și constatări în spațiul tot mai abstract al ideilor generale. La Nicolae Manolescu, tonul pamfletar, vindicativ, recriminator a dispărut. Unele idei sunt controversabile, mai bine spus susceptibile de câteva completări și nuanțe. Despre oportunism ar fi un exemplu. Dar problema trebuie pusă și tratată cu toată răceala. în caz contrar, s-ar respinge, de fapt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
astfel de manifestări. Reținem doar sensul lor esențial: dirijist și normativ, birocratic și represiv, tipic oficializării culturii. Portretul robot al activistului cultural Problema n-a fost încă studiată atent și în profunzime. Uneori ea este doar atinsă în unele texte pamfletare, memorialistice, jurnale și, destul de rar, în polemici literare. De cele mai multe ori, ea nu are decât un caracter anecdotic. Este vorba de psihologia foarte specifică a funcționarului cultural, produs nu mai puțin tipic al noii clase. Mentalitatea etatistă, deși foarte puternică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să îl presteze oricare autor când e vorba de texte de o anumită vârstă. Inițial am dorit să elimin câteva din textele prea polemice, fiindcă, în realitate, prețuiesc foarte mult unele din victimele acelor tușe. Dar, cum regret doar excesul pamfletar nu și faptul că am scris acele texte, până la urmă le-am păstrat. Intelectuali ca dna Zoe Petre ori dnii Andrei Cornea și Adrian Cioroianu sunt profesioniști pe care îi respect. Ce să mai spun de dl Andrei Pleșu? Cu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
demersului) care trebuie date haimanalelor, un editorial excelent scrie dl Dan C. Mihăilescu în revista LA&I, nr. 29. Cu ce mă declar în dezacord sunt două lucruri. Primul - neîncrederea totală în eficacitatea unui răspuns tactic - bătaia scurtă, de tip pamfletar. Evident, pentru a evita să te angajezi exact în ceea ce doresc haimanalele - o încăierare - strategia trebuie preferată tacticii. Un adevăr pe care pune degetul dl Mihăilescu este acela că haimanalele provoacă, așteaptă „reacții de răspuns teleghidate”. Cu toate acestea, consider
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de la confluența veacurilor XIX și XX. " Iartă, dar tu știi că de câte ori îmi vorbești de curtezani, îmi înfigi un ghimpe în inimă ", scrie voit mucalit Eminescu la 14 ianuarie 1889"; "La imputări, "Emin" poate atinge, deci, la o adică, tonalitatea pamfletară de la Timpul. În schimb, la disculpări e confin cu Chiriac. " N-am nici viață, nici mângăiere, nici petrecere fără tine. Ție-ți trebuie să mor eu ca să crezi deplin în iubirea mea ", declama el în 28 decembrie 1879". Etc. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
reclamă și Dan C. Mihăilescu în privința limbajului celor doi corespondenți: Eminescu Veronica Micle: "Vorbeam de pasionalitatea sfârșitului de secol XIX deopotrivă în retorica politică, erotică, gazetărească, în moravuri, mentalități, pulsația invențiilor economice, ritmul financiar, în budoar ca și în stilul pamfletar, în teoriile rasiste sau psihanalitice, în activitatea francmasonică, în arhitectură, transporturi... mă rog, pretutindeni se trăiește într-o accelerație aproape hipnotică, într-o locvacitate aiuritoare, cu stiluri flamboiante fie în lumea baroului, a cazinourilor sau a modei, fie în codurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poetică a mitizării /.../ o poetică de tip maniheist". Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută o identitate și își construiește un mecanism de funcționare", articolele sale surprinzând prin "nota lor pamfletară și, în același timp, mesianică". Fără a insista asupra abordării chestiunilor delicate din această proză politică eminesciană, Eugen Simion este ferm în recomandarea de a le înțelege și judeca "în marginile adevărului istoric și în structura lor, dacă vreți, metafizică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un cui de briceag“, îi ziceam să pună mâna de la mână toți din echipă și să-i găsească bocanci mărimea 48. Îl demoralizam pe portarul ăla, îl tachinam, îl îmbolnăveam de nervi. Aici mi-am exersat pentru prima dată vocația pamfletară. Cu aceste invective cu care otrăveam portarii. Trebuia să găsesc mereu ceva nou, amuzant. Lucram sub presiune, pentru ca, în ochii golanilor, să-mi păstrez reputația de gură spurcată. Sau, mă rog, pentru a nu deveni plictisitor și să nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
substrat foarte profund, din perspectiva căruia carnavalul critic dezlănțuit la suprafață cu atâta vervă provocatoare nu mai e un joc în sine, ci decurge ca o consecință secundară. Cartea aceasta este, în substrat, o carte despre moarte. Bufoneria, ireverența, molestarea (pamfletară) sunt de esență carnavalescă și au în Nu funcția pe care o au în scenariile de carnaval. Or, accepția originară a carnavalului e de exutoriu al morții. Funcția lui simbolică e cea de paricid (= regicid), cu efect eliberator în sensul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Spalaikovici. Mai tîrziu urma să se facă și mai cunoscut, ca ministru la Petersburg în timpul războiului din 1914-1918, prin felul curajos în care îi ținea piept lui Lenin în dialoguri virulente purtate direct în limba rusă. Temperamentul său de jurnalist pamfletar îl făcea să-și depășească intențiile; în felul acesta a putut guvernul german să se folosească de depeșele sale pentru a încerca să dovedească că declarația de război din 1914 era o capcană întinsă de Rusia. În plus, era foarte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. În mare măsură satira e pamfletară, trăind dintr-o indignare furioasă, transcrisă într-o năvală de epitete cacofonice: pocitură, broască, bulgăroi, grecotei, smintit, stârpitură, fonf, flecar, găgăuță, gușat, bâlbâit. Injuriile sunt indiciul unui lirism maxim întors de la extatic la grindinos: Vezi colo pe urâciunea fără suflet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lumea m-a schimbat” (Nu acum). Ț. este și coautor al volumului El și Cel...?! (1994, tot cu Nicolae Dudaș), o carte experimentală, greu clasabilă, subintitulată „film bărbătesc”, în care elementele de absurd se grefează pe o parabolă cu tentă pamfletară la adresa totalitarismului. SCRIERI: Nisipuri cu pelerini, postfață Victor Felea, București, 1991; El și Cel...?! (în colaborare cu Nicolae Dudaș), postfață Nicolae Mocanu, Cluj-Napoca, 1994; Plouă aseară (în colaborare cu Nicolae Dudaș), Cluj-Napoca, 1996; Aureole, postfață Adrian Popescu, Cluj-Napoca, 1997; Statuile
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
Observația socială - studentul și publicistul înregimentat în mișcarea naționalistă de dreapta, socialistul veșnic urmărit și persecutat, funcționarul conștiincios și plafonat, femeile care își vând trupurile - se îmbină cu notația psihologică, pentru a sugera o atmosferă și mentalități caracteristice. O tușă pamfletară se alătură crochiurilor pline de umor (replici, gesturi, îmbrăcăminte) care, în pofida unor inserții de senzațional în manieră comercială, foiletonistică, însuflețesc când și când personajele. Scriitura precisă, amănunțit realistă, proprie gazetarului, nu obturează perspectiva psihologică, nu foarte adâncă, dar trasată cu
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
se referă Bacalbașa (1872- 1875), poetul Alexandru Macedonski, întors din străinătate, se avântase în viața politică, devenind un adept fervent al grupărilor liberale; în 1873, la 19 ani, editează gazeta Oltul, subvenționată de liberali, în care își expune, cu energie pamfletară, opiniile antidinastice, foarte la modă pe atunci, reluate apoi de el, cu nuanțe republicane, în Telegraful. Legăturile sale cu lumea școlară a Bucureștilor sunt acum puternice, e admirat de adolescenții încălziți de ideologia încă revoluționară a liberalilor și, în semn
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vreun rînd cu semnătura sa...” „Ai scris un asemenea articol, că eu nu eram la «Ateneu» în vremea aceea?” „Da - i am spus -, e un articol despre G. Călinescu, după moartea sa, intitulat « Titanul», în care sînt și cîteva rînduri pamfletare la adresa lui Agavriloaiei, motivate de ranchiuna că el ne-a vorbit denigrator de autorul Vieții lui Eminescu, «estetizantul», despre care afirma mereu că «n-are dreptate...». În articol exaltam imensele merite ale acestuia și mă distanțam de răutățile unui cîrciogar”. După
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În Istoria de care cotidianul se Înlănțuie. Retrospectiv privind, rezultatele sunt relative, firește. Destui au fost scriitorii care și-au găsit, Într-adevăr, o nouă Înzestrare și misiune, Întregind-o pe cea anterioară, destui au eșuat Într-o ieftină exhibare pamfletară sau În rutina profitabilului comercialism. O anume senzație de zădărnicie pare greu de ocolit când recapitulăm vârstele jertfite În afara vocației. Complementarele angajări nu sunt, totuși, neglijabile. În momente privilegiate, scrisul convertește efemerul În durată, dar suntem definiți de tot ceea ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Volumul din 1999, Posibilă glorie, nu se abate de la stilistica personală pe care și-a alcătuit-o autorul. Același filon nostalgic-tradiționalist se îmbină cu unul amar-ironic și chiar parodic, fapt vizibil în Turbanul, ecou al poeziei nouăzeciste. Câteodată, unele accente pamfletare diminuează efectul poetic, așa cum se întâmplă în Rime sau în Oda (în metru pătrat). SCRIERI: Mai jos cu o noapte, București, 1993; Frigul dragostei, Pitești, 1994; Supunerea pe arbori, București, 1995; Posibilă glorie, București, 1999; Câinele din vis, București, 2001
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
din Cântece albe (1967), inflexiunile elegiace din Arbore neîmpăcat (1973) sau sonetele din Târziu (1980) izbutesc să contureze, în parte, o altă imagine poetului. Culegerile sale de articole, reportaje, note de călătorie, în care adesea e prezentă o acută tensiune pamfletară (caracteristică, de altfel, și unei mari părți din versurile autorului), aparțin, de asemenea, sferei angajării propagandistice a condeierului. Ca traducător, F. a dat versiuni din Karl May, din câțiva scriitori sovietici, dar și (în colecția „Cele mai frumoase poezii” a
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
ș.a., cu ajutorul cărora redă ziarului caracterul preponderent cultural, dar atrage asupră-i și adversitatea altora, care îl acuză de autoritarism și de influență nefastă asupra instituțiilor teatrale. În pofida unor asemenea reproșuri, lectura numeroaselor cronici dramatice ale lui F., unde vocația pamfletară nu afectează urbanitatea tonului sau eleganța stilului, comunică o imagine ghidată de obiectivitate și de buna cunoaștere a realității scenice. În materie de creație literară, F. va confirma în foarte mică măsură așteptările. Comitetul de lectură al Teatrului Național din
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
Lupta literară”, colaborator la „Revista literară”, „Familia”, „Drepturile omului”, „Românul”, „Literatură și știință”, „Vieața”, redactor la „Revista nouă”. Îi apar volumele Sultănica (1885), Liniște (1887), Trubadurul (1887), Paraziții (1892), Între vis și viață (1893). Gazetarul aduce pretutindeni verva sa critică, pamfletară și o pasionată pledoarie democratică. Ideile lui D. căpătau energie și putere de seducție prin impetuoasa desfășurare a unei logici dominant afective, elocința lui întreținând o foarte personală magie lirică. Mai întâi neînregimentat politic, în timp înscris în Partidul Liberal
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Tu - iarăși adevărul, eu - minciuna.” Sunt numeroase expresiile aforistice care sintetizează starea de contradicție și angoasă, transpusă în vers. În Israel, C. este receptat mai ales pentru poemele sale inspirate din realitatea istorică și politică imediată, scrise pe un ton pamfletar și deschis angajat (pe care nu le-a selecționat pentru antologiile publicate în țara noastră), care stârnesc deopotrivă admirația unora și contestarea altora. În România îi este apreciată îndeosebi poezia cotidianului așezat sub semnul ireversibil al neființei. Cea mai elocventă
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu îi răspunde printr-o eseistică subtilă, sugestivă, colorată, cu nu puține procedee de retorică supravegheată, atent mereu la clipa de ecloziune a talentelor, ca și la depistarea autenticei valori, cu predilecții disociative, cu vervă nu o dată pamfletară, cu fantezie și cu ideație de autentică originalitate. FLORIN MIHĂILESCU SCRIERI: Încercări critice, I-II, București, 1957-1958; Păreri literare, București, 1964; Polivalența necesară, București, 1967; Vârstele tinereții, București, 1967; Coborând, București, 1968; Titu Maiorescu, critic literar, București, 1968; 3 nuvele
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
aici, destul de superficial, filiera expresionistă ori apelează la tehnica scindării eului, la dezarticularea fluxului cronologic, memorie involuntară etc. Pe de altă parte, într-o mezalianță pe care nu a putut să o curme nici mai târziu, aduce în text virtuți pamfletare înrudite cu arta argheziană, dar și habitudini de gazetar vivace, arțăgos. În romanul Femeia cu carnea albă câștigă teren fibra ludică a imaginației. Reintră în scenă domnul Aurel, personaj recurent, și el posibil alter ego al lui A. Inițial, în
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
dânșii cu paloșul sau cu lataierul răposatului Pralea. Ar fi și păcat de Dumnezeu să calomnie cineva de evgheniși niște asemenea creștini"112. Dar trebuie să mai remarcăm aici și o altă preocupare, mai subtilă, pentru traducerea numelui. În registru pamfletar, Heliade Rădulescu speculează cam ce ar vrea să spună acronimul lui Grigore Alexandrescu și oferă două decriptări: "As de ghindă" și "Ghiță Ariciulescul". Dincolo de jocul de cuvinte, rămâne presupunerea oarecum neobișnuită că numele propriu ar trebui să însemne ceva. Heliade
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o reprezenta. În scrisoarea sa Inter gravissimas 108 a prezentat faptul că preoților din Marele Ducat al Toscanei le fusese interzisă predicarea Evangheliei, în timp ce erau permise atacurile publice îndreptate către Biserică 109. Din acest motiv, era mai preocupat de scrierile pamfletare și de cărți decât de publicații în sens strict, pentru că le considera asemănătoare cărților; în consecință, s-a adresat ziariștilor, intelectualilor și scriitorilor, în egală măsură. El privea libertatea presei ca fiind echivalentă libertății de publicare a cărților 110. Pontificatul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]