348 matches
-
clienților. Importanța covârșitoare pe care o va avea America de Nord în promovarea și reinventarea caricaturii este fără echivoc. Înainte de războiul civil, apetitul pentru caricatură pe noul continent se leagă indestructibil de influența periodicelor britanice și al simțului umorului caracteristic Albionului. Majoritatea pamfletarilor și a caricaturiștilor abordau un umor virulent, deocheat dacă nu chiar grosier. Această abordare directă și adesea "fără perdea", prea puțin sau doar convențional restricționată de anumite principii etice și legi de bună cuviință, a caracterizat perioada colonială. Anglia și
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
mai degrabă, decât a lui Macedonski sau Minulescu, despre care s-a vorbit) întreține suflul liric al mai multor poeți uniți într-o singură voce: un autor de imnuri și ode, altul tentat de dimensiunile epopeice ale poeziei, altul, un pamfletar virulent. În orice caz, indiferent de nuanțele atitudinii, Adrian Păunescu este implicat în evenimente, cu vocație pentru social, întrebându-se (și ca foarte talentat și incisiv publicist) asupra problemelor zilei, forțând auzul colectivității și insinuându-se drept conștiință reprezentativă a
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
fără nici o îndoială cea mai cunoscută frază din toate documentele politice ale Statelor Unite ale Americii, întrucât idea exprimată este considerată a fi una din cele de bază ale fondării democrației americane. S-a spus adesea că formularea ar fi aparținut patriotului și pamfletarului Philip Mazzei, un italian imigrat în Statele Unite, care este considerat unul din Părinții Fondatori ai țării. Ulterior, această expresie a fost încorporată în Introducerea Declarației de independență a Statelor Unite ale Americii de către Thomas Jefferson, care a parafrazat ceea ce prietenul său apropiat, Philip
Toți oamenii sunt creați egali () [Corola-website/Science/308303_a_309632]
-
(n. 29 ianuarie 1737, Thetford, Anglia - d. 8 iunie 1809, New York, Statele Unite) a fost un pamfletar, revoluționar, radicalist și intelectual. Născut în Marea Britanie, a imigrat în coloniile americane în preajma Revoluției Americane. A participat la Revoluție în principal prin pamfletul puternic și îndelung răspândit „"Common Sense"” („"Bun simț"”) (1776), apărând independența coloniilor americane față de Regatul Mării Britanii
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
fi vânduți în Louisiana, unde proprietarii de plantații i-au obligat pe lucrătorii captivi să lucreze fără plată pe plantațiile lor de trestie de zahăr aflate în expansiune. În ciuda cererilor formulate de James Hillhouse, membru al Camerei Reprezentanților, și de pamfletarul Thomas Paine de a se aplica legea federală care era în vigoare la acel moment împotriva sclaviei din nou achiziționatul teritoriu, sclavia a învins deoarece era o sursă de profit maxim în condițiile în care costul mâinii de lucru era
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
(28 aprilie 1874, Gitschin, Republica Cehă - 12 iunie 1936, Viena, Austria) a fost un eminent scriitor și ziarist austriac, poet, eseist, dramaturg și pamfletar. Este cel mai apreciat satirist de limbă germană al secolului XX, atacurile sale vizând presa, cultura și politica, atât germană cât și austriacă. De un succes deosebit s-au bucurat lucrările sale, "Literatura demolată" ("Die demolierte Literatur", 1897) și "Ultimele
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
responsabilitatea lui Carol. Mult timp s-a crezut că masacrul a fost preparat și provocat de monarhie. Din secolul al XVII-lea Carol al IX-lea a fost văzut ca un monarh fanatic care-i încuraja el însuși pe ucigași, pamfletarii și romancierii au exagerat, spunând că trăgea el însuși cu archebuza asupra protestanților de la un balcon al Luvrului, balcon care a primit numele de "balconul lui Carol al IX-lea". Carol a avut întotdeauna o sănătate precară. După aceste evenimente
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
născut la data de 11 decembrie 1875, în satul Mărculești din districtul Soroca (astăzi raionul Florești), pe atunci aflat în gubernia Basarabia (parte componentă a Rusiei), numindu-se la naștere Yehuda Leib Fishman. Fratele său, Zaharia Fishman (1891-1926), a fost pamfletar, arhivist și bibliotecar la Ierusalim. Sora sa mai mică era Ada Maimon (1893-1973), aleasă ulterior ca deputat în Knesset (1949-1955). Fishman a făcut studii la o școală evreiască (yeshiva) din Lituania, obținând titlul de rabin. El a lucrat ca rabin
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
2 băieți și 5 fete. A devenit comerciant în diverse domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de multe ori ruinat, falit, închis, în același timp a realizat și o producție literară bogată, o operă de poet și ziarist, de pamfletar și istoric, de economist și călător, de moralist și romancier. Comerțul va continua să-l fascineze pe tot parcursul vieții, oferindu-i în același timp posibilitatea de a observa în amănunt viața și obiceiurile englezești. Interesul lui se îndreaptă totuși
Daniel Defoe () [Corola-website/Science/313154_a_314483]
-
Édouard Adolphe Drumont (3 mai 1844, Paris - 5 februarie 1917, Paris) a fost un ziarist, pamfletar și scriitor francez, renumit că ideolog și agitator al antisemitismului (al propagandei împotriva evreilor) în timpul celei de a III-a Republici franceze, fondator al „Ligii Antisemite a Franței” și editor al gazetei "La Libre Parole" („Cuvântul Liber”) profilata pe această
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
(n. 16 noiembrie 1940, Dalboșeț, județul interbelic Caraș, actualul Caraș-Severin) este un antologator, autor, eseist, director de editură, jurnalist, monograf, om de cultură, pamfletar, poet, prozator, publicist și scriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Urmează studiile școlilor elementare din Dalboșeț și Bozovici, județul Caraș Severin, Liceul „Constantin Diaconovici Loga”, din Timișoara, Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția româno-germană. Între anii
Ion Marin Almăjan () [Corola-website/Science/314912_a_316241]
-
aici, printre altele, două articole semnificative: "Cum suntem guvernați" și "Fiii poporului și sărăcia poporului", fiind prezentată, pe un ton patetic, starea de înapoiere și de mizerie a celor sărmani. Prin dezbaterea acestor probleme rurale, sunt dezvăluite primele note ale pamfletarului și ale politicianului de mai târziu. Continuându-și colaborarea la "Lupta", ziar condus de Gheorghe Panu, gazetarul probează o bună conduită critică. În 1888, Delavrancea se angajează ca redactor și colaborator la ziarele "Democrația" și "Voința națională", unde se va
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
(n. Haimanale, județul Prahova, Țara Românească, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, România - , Berlin, Imperiul German) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. S-a născut la
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
din cauza folosirii limbajului inflamator, Priestley a refuzat să se dea înapoi de la opiniile sale de sub tipar și l-a pus la socoteală, catalogându-se la infinit drept „Gunpowder Joe”. După publicația acestei chemări aparente la revoluție din mijlocul Revoluției Franceze, pamfletarii și-au intensificat lupta împotriva lui Priestley iar el și biserica sa au fost chiar amenințați cu acțiuni juridice. În anii 1787, 1789 și 1790, disidenții au încercat din nou să abrogheze Testele și Actele Corporației. Deși la început se
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Piotr Nicolaevici Krasnov (10/22 septembrie 1869, Sankt-Petersburg - 16 ianuarie 1947, Moscova) a fost un general rus, ataman al cazacilor de pe Don, politician și pamfletar. În timpul celui de-al doilea război mondial a colaborat cu autoritățile Germaniei Naziste. s-a născut în 1869 în Sankt Petersburg în familia generalului-locotenent Nicolai Krasnov. El a fost fratele savantului și exploratorului Andrei Krasnov și al scriitorului Platon Krasnov
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
(n. Ionel Iacob, 18 decembrie 1940, satul Bencecu de Jos, comuna Pișchia, județul Timiș) este un epigramist, poet, prozator, pamfletar, publicist, poet dialectal bănățean, realizator de emisiuni radio în grai bănățean, președintele "Cenaclului de Satiră și Umor ”Ridendo”" Timișoara, membru fondator și Membru de Onoare al Uniunii Epigramiștilor din România, membru în Uniunea Scriitorilor din România (2009), membru în Uniunea
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
literatură și artă, facem cunoștință nu doar cu etnologul, ci și cu scriitorul - cetățean împlicat în viața socială, politică și culturală a timpului său, angajat în lupta pentru adevăr, bine și frumos. Temperament pasional, prin stilul inconfundabil, virulent, al unui pamfletar redutabil, Viorel Rogoz pune sub lupă aspecte ale realității sociale contemporane, tare morale, trăsături de caracter. Procedeele literare la care recurge scriitorul pentru crearea stilului personal, care poate fi caracterizat prin ironie, satiră, caricatură, sarcasm, violență verbală, sunt diverse, reprezentând
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
1948). În Focșani urmează școală primară și o clasă de liceu, după care se pregătește că autodidact. Părăsește de tânăr orașul natal și se stabilește în București. Începând cu anul 1926 este deja cunoscut în presă de stânga că un pamfletar de temut. Este redactor la ziarele "Cuvântul" (1926 - 1927), "Curentul "(1928 - 1934), "ABC", "Zorile" (cu Emanoil Socor), "Lumea Românească" (editat de Zaharia Stancu), coordonator al oficiosului "România". Colaborează la "Mișcarea" (1931 - 1932), "Facla" (directori Ion Vinea și Nicolae Carandino), "Adevărul
Leon Kalustian () [Corola-website/Science/333720_a_335049]
-
la nivelul subiectului, al stratului social din care provin personajele și al mobilurilor care-i animă, unghiul construcției literare și viziunea autorului este diferită. Astfel, Nicolae Filimon realizează o pledoarie subiectivă în scop demonstrativ, încărcându-și cu o vervă de pamfletar personajele de păcate sau de virtuți, în timp ce Ion Marin Sadoveanu întreprinde cu trudă și tenacitate un studiu migălos, mult mai obiectiv. Există cu toate acestea unele manifestări de subiectivism și în "Sfârșit de veac în București", precum în fraza "„Și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
1958 în Albeni, Gorj) o dedică pamfletului lui Tudor Arghezi îl constituie constatarea că scriitorul, înainte de-a se impune "ca un poet de mare forță și certă originalitate", prin Cuvinte potrivite (1927), și-a șocat contemporaneitatea datorită prestației de pamfletar. După debutul "fulminant" din Facla (1911), își continuă discursul de specifică incisivitate în Cronica, Seara, Viața socială, Hiena, Cugetul românesc, Națiunea, Lumea, Țara noastră, Adevărul literar și artistic, seriile succesive ale Biletelor de papagal etc., "diversificîndu-și (...) aria tematică și făcînd
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
al unei mișcări de masă, un lider al colectivității oprimate, ci și-a circumscris insurgența prin solitudine. Simțămîntul său constant a fost cel al unui outsider, așa cum îi stă bine unui artist refractar la rețeta comună a controversei, ilustrînd excepția pamfletarului care "nu se mai înfruntă cu adversarul într-un același plan al disputei, precum polemistul, și nici în numele unei logici universale a valorilor, ca în cazul satiristului". Neposedînd un mandat obștesc, ergo automandatat, "pamfletarul nu se mai plasează, practic, nicăieri
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
rețeta comună a controversei, ilustrînd excepția pamfletarului care "nu se mai înfruntă cu adversarul într-un același plan al disputei, precum polemistul, și nici în numele unei logici universale a valorilor, ca în cazul satiristului". Neposedînd un mandat obștesc, ergo automandatat, "pamfletarul nu se mai plasează, practic, nicăieri" decît în impulsul propriului eu. Se cade a vedea într-o asemenea autoexcludere orgolioasă rădăcina sediției argheziene, în care se intersectează condiția dată de "dezmoștenit" cu osîrdia celui ce-și transfigurează damnarea în prilej
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
Potrivit lui Angenot, pamfletul împreună cu satira și polemica, aparțin discursului agonal, vizînd "o dublă strategie: demonstrarea ideii principale și combaterea/ descalificarea unei opinii adverse". Marcînd "o distanțare și o incizie radicală față de o lume antagonistă, concepută ca absurditate, haos și malignitate", pamfletarul țintește, "cu o tactică desăvîrșită, să învingă adversarul pe propriul său teren, să demonstreze că argumentația sa o înglobează și o domină pe cea adversă". Așadar obiectul diatribei este "înglobat", înghițit de subiect. Raportul dintre ultimul și primul este unul
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]