494 matches
-
s-ar fi iscat o adevărată hărmălaie. Toată lumea ar fi țipat: «Ce se întâmplă?» și ar fi căutat împreună cauza. M-am gândit mult timp la lucrul ăsta. În ziua următoare, la interogatoriu, polițiștii m-au întrebat: «Oamenii s-au panicat?» «Toți au fost foarte tăcuți», mi-am reamintit eu. Nimeni n-a scos nici un cuvânt. Cei care coborâseră din metrou tușeau în continuare. Se vedea dinăuntru. După ce am trecut de Kōrakuen, respirația mi-a devenit din ce în ce mai greoaie. Galbenul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
într-o asemenea situație de criză. Dar, dacă ai niște informații exacte dinainte, poți da indicațiile cu calm: «După o perioadă o să-ți revină vederea. Nu te îngrijora, totul este bine. Odihnește-te!» În acest fel nici pacientul nu se panichează, iar doctorii și asistenetele pot administra tratamentul conform procedurii. — Nu există manuale practice despre dezastre în masă, pe care să le înveți în timpul rezidențiatului? Nu, nu înveți nimic de genul acesta. Nici noi, până să aibă loc incidentul Matsumoto, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
femei sau bărbați. Mai era una care se sprijinea de perete. Dar nu era nici un observator. În afară de oamenii ăia, nu mai era nimeni. Mi se părea o priveliște destul de ciudată. « Tipul ăsta pare cam periculos!», îmi ziceam. Nu eram deloc panicat. Da, absolut deloc. Chiar dacă am auzit de gaz toxic, nu simțeam că ar fi fost o problemă de viață și de moarte. În timp ce mă gândeam cum să ajung la firmă, se auzeau sunetele sirenelor, fie de la mașinile de poliție, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unul singur la microfon. Când l-am auzit, m-am gândit că nu prea era de bine. Însă cei din jur nu păreau chiar atât de speriați. Dacă s-ar mai întâmpla același lucru acum, cu siguranță s-ar instaura panica, dar atunci nu se știa nimic. Mie mi-a venit într-o clipită în cap incidentul cu sarin Matsumoto. Nu m-am gândit chiar la sarin, însă am făcut legătura cu incidentul Matsumoto și am bănuit că s-a răspândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
speriate. Nimeni nu alerga. La scurt timp, s-a dat alt anunț: «E vorba de gaz otrăvitor. Pentru că e periculos să rămâneți în metrou, vă rugăm să evacuați zona!» Toți călătorii s-au ridicat și au coborât. Nimeni nu era panicat. Mergeam destul de repede și ne îndreptam spre ieșire. Oamenii nu se împingeau. Erau persoane care-și țineau batista în dreptul gurii sau care tușeau, doar atât. Când am coborât din metrou, am simțit un curent care a venit din spate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mari). La firmă am ajuns la 09.10, adică am întârziat puțin. Deși aveam treabă, nu puteam să fac nimic. Chiar nimic. Colegii de la muncă se uitau la televizor și am auzit că la metrou fusese răspândit sarin. M-am panicat și m-am dus cu taxiul la cel mai apropiat spital, Kantō-teishin din Gotanda. M-a însoțit o doamnă de la firmă. Am fost internat doar o noapte. Sincer să fiu, nu prea îmi amintesc ziua petrecută în spital. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bine) și am luat-o la fugă. Orice secundă era prețioasă. Nu am mai scos abonamentul, am sărit peste barieră și am luat-o la fugă pe scări strigând: «Gaz! Gaz! Fugiți!» Toți mergeau încet pe scări. Nimeni nu era panicat. Pe deasupra, erau mulți care coborau la metrou. Nu se zărea nici un observator. Nu era nimeni care să le interzică oamenilor să coboare în stație. Am strigat în gura mare, iar cei de sus spuneau: «Nu te alarma!» sau «Ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Săracul. „Nu am avut prea multe probleme în timpul boomului economic. Cel mai greu ne-a fost în timpul crizei de benzină. Atunci se zvonea că nu se vor mai face chimonouri. Însă zvonul nu avea o bază reală. Dar, m-am panicat și m-am dus să comand mai multe la un magazin mai mic ca să le am în stoc. Zvonurile acestea circulau prin Kansai. Mulți s-au dus să-și cumpere din Tokio. Și apoi... E o muncă dură. La cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
suporta presiunea, reia Roja privind în gol, mi se părea că și pădurea era bîntuită, al dracului pădurea Băneasa, dom’ Roja, zice Tîrnăcop, zgomote ciudate noaptea, lumini, OZN-uri și toate alea. Schimbaseră gărzile, nu erau de-ai noștri, eram panicat, dar trebuia să găsesc neapărat o cale de-a mă strecura afară. Imediat am început să-mi încropesc un plan de bătaie, n-am mai trecut nici pe la popotă, am sărit și peste jocul de șeptică de dinainte de culcare. M-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rupă în două în mijlocul furtunii ecuatoriale, refuzul comandantului de a se abate din drum, nedorind nici în ruptul capului să ceară permisiunea de a survola cerul Zairului prietenului tău Mobutu, lucru pe care nu-l puteai înțelege pentru că erai prea panicat. Negăsind altceva mai folositor de făcut te-ai dat de ceasul morții ca unul care vrea să se agațe de viață cu orice preț, fiind convins că fără el omenirea nu poate merge înainte. Cînd colo, dacă ai fi putut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înseamnă Grup? vrea Roja să-i pună la încercare, dacă tot faceți pe deștepții, răspundeți-mi la întrebarea asta. Mai bine zis ce au fost, îi răspunde altă voce, ce au fost și Baricada, și Bisericuța, doar n-o să te panichezi și matale dintr-un fleac ca ăsta, ce naiba viteazule, credeai că nu se știe, că e un secret? Simte cum i se taie picioarele, tocmai ți-ai văzut munca de ani de zile spulberată, se gîndește, trebuie să-mi pun
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la mine, dar încetișor, ca să nu se spargă. E încă buimac, nu știe ce i se întîmplă, abia după ce face cuminte tot ce îi spun începe să se frece la ochi, să-și dea seama că e groasă, să se panicheze. Potolește-te, nu-mi începe să te smiorcăi ca un țînc pentru că n-ai de ce, îi fac semn să-și dea jos chipiul din cap, să-și scoată uniforma, asta-i tot ce-ți cer, nu i nici un sacrificiu, pune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care Saul dorise să mă Însoțească. Se considera fragil pentru a Întreprinde singur Îndelung amânata sa Întoarcere În trecut. Prilejul i se părea o norocoasă ocazie, voia să profite de tovărășia unui mult mai recent exilat al acelor locuri. Excesiv panicat de perspectiva „imposibilei Întoarceri”, eu Însumi eram convins că, Împreună, am beneficia de o bună izolare. Dialogul ar ameliora trauma pe care amândoi, În mod atât de diferit, o purtam În noi. Până la urmă, În zilele În care eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
este declarația publică a unui om decis să păstreze viața sa drept o taină”. Am Înțeles ceea ce ar fi trebuit să știu dinainte. Suspicios, Îngrozit de orice indiscreții, feroce În a-și proteja intimitatea de voracele căpcăun al publicității, era panicat de imprudenta propunere. Deși venind de la un prieten sau poate tocmai de aceea, i se părea scandaloasă. „Să mă imprimi?”, continua să se mire, tot mai morocănos, amicul. Uluit, rănit, confirmat În cele mai negre așteptări asupra speței umane. „Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pantaloni. Un spasm facial îi proclama nevinovăția. Și Mark era în picioare, repezindu-se spre femeie. O luă într-o strânsoare de urs, la care ea, spre uimirea lui Daniel, îi răspunse. —Păpușica Barbie! Unde-ai fost? Începusem să mă panichez din cauza ta. —Domnule Schluter! Am trecut pe-aici acum doar patru zile. —O, mda, așa o fi. Dar asta înseamnă mult timp. Și a fost o vizită scurtă. Nu te mai văicări. Și dacă m-aș muta aici, tot te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ion, vorbind cu glasul atât de scăzut, încât aproape că nu l-am înțeles. „Așteaptă, Ioane”, l-a întrerupt tata, „îi explic eu.” Apoi m-a privit stăruitor, cum făcea mereu când era emoționat. Am simțit cum creștea în mine panica. „Doctorul consideră că e mai indicat să te opereze acum, pe urmă oasele vor putea crește mai bine, cât timp ești încă mic.” A continuat așa câteva minute, până când mie mi-au dat lacrimile. Tata stătea întins pe spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de față. Maria plecase imediat de la serviciu ca să se întâlnească cu mine când a auzit ce disperată eram, deși era doar mijlocul dimineții. Maria era neobișnuit de tăcută. Deodată, am auzit un zgomot ciudat în urma noastră și m-am uitat panicată în jur, gândindu-mă că urma să fim acostate de un pervers care respira greu. Maria era perversul care respira greu, chinuindu-se să meargă pe niște tocuri înfiorător de înalte, respirând repede și greu. Crezi că ai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a pomenit că ați avut o ciondăneală pe tema asta. Ce eufemism minunat pentru moartea violentă a unei căsnicii. Mă întrebam dacă Mark a pomenit de propria indiscreție despre Kieran și Tally. Asta ar explica de ce Kieran era așa de panicat să mă vadă. —Ei, a trecut totul, am trâmbițat eu cu o veselie prostească, neconvingătoare. Kieran aprobă din cap înțelegător. —O, desigur. Bănuiesc că ai venit ca să discutați despre măreața idee a Lisei de a te vinde ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ceva să-mi strice bucuria asta. Învăț din greșelile tale. M-am simțit prea ușurată ca să mă simt și jignită. În mod evident, mesajul prin care-l avertizam pe Kieran nu a mai fost necesar. Speram doar că nu se panicase prea tare când îl primise. Mă bucur tare mult. Sunt sigură că ai făcut ce trebuia. Poți să-ți spun ceva, Jen? Dacă mai afli vreodată ceva despre Kieran, orice - că e criminal în serie sau că se îmbracă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ritmul a încetinit brusc, am rămas pe ring un timp, cu capul învârtindu-mi-se de la gălăgie și dezhidratare. —Dansezi? m-am întors și l-am văzut pe Gary sau Tony stând în fața mea cu mâinile întinse. M-am uitat panicată în jur după Maria, dar ea dansa deja cu celălalt. Mi-a arătat degetul mare ridicat semn că totul e OK. Reușisem. O scosesem la capăt. Misiunea mea pe pământ fusese îndeplinită, acum puteam muri împăcată. Fără să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că te-ai asigurat că nu există nici un risc de a fi lovită cu o bâtă și să-ți fie smulse plombele, am vreo șansă să fiu invitat înăuntru? —Scuză-mă, intră te rog. Timp de o secundă m-am panicat la gândul că-l voi găsi acasă pe Mark, care se va întreba ce caută încă un bărbat în casa noastră. Dar providența era cu mine în mod neobișnuit și aceasta a fost prima dată în ultimele săptămâni când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
hotăra pentru amândoi. El se baza întru totul pe ea. Walter și-a tras nasul. — El pare omul de afaceri la suprafață, dar de fapt nu este așa. Deloc. Așa că atunci când ea începe să piardă controlul, vezi tu, el se panichează. Crede că ar putea pierde totul. —Și ce e cu Laura Archer? Walter era cu adevărat surprins. —Doamna Archer? Lucrează pentru el la bancă. —Știu, am spus nerăbdătoare, dar ce legătură are ea cu toate astea? Părea nedumerit. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o să-ți semene... O s-o lași pe nevastă-ta și-ai să vii după mine, ca să fii lângă copilul tău... Probabil că n-o auzea. Privea în gol și trăgea din țigară cu coatele sprijinite de volan, rumegându-și parcă panica. Se întâmplase ceva ireparabil, și ea, așteptându-i, nerăbdătoare replica, și el, tăcând, uitându-se-n gol prin parbrizul aburit de ger. — Hei! Ce părere ai? — Ce părere? repetă el mecanic. — Ce ai de gând? Recunoști copilul? Te căsătorești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sus. De ce nu te duci să te bagi cu el În pat? Și ieși ca o furtună. Urmă un moment dificil. Regretul, care mă inunda deja, rupse zăgazul. Mi se revărsă În picioare, Îmi făcu băltoace prin inimă. Mă cuprinse panica la gândul că-mi pierdusem prietena și, pe deasupra, Începusem brusc să mă Îngrijorez pentru reputația mea. Chiar eram o târfă? Nici măcar nu-mi plăcuse. Dar o făcusem, nu-i așa? Îl lăsasem s-o facă. Apoi mă cuprinse teama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-un prosop mare și-și studie fața În oglinda de deasupra chiuvetei. Ar fi trebuit să se machieze, dar Își aminti că nu avea la ea nimic cu care să execute această operațiune. Nimic. Absolut. Nu plecase pregătită. Se panică. Să apară nemachiată În fața lui Matthew era ca și când i s-ar fi predat, ca și când s-ar fi dus la el și i-ar fi spus: „Iată-mă, pe mine, cea adevărată, fără rimel, fără ruj, știu că vei fugi speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]