385 matches
-
Deci, suntem din nou singuri. Nu pentru mult timp. Dau să plec, grăbită, gata să-l las în urmă. Atunci el trage un glonte în pistolul meu. Nu te îndepărta. Bine, dar uite, nu ți-aș fi făcut nimic, spun panicată. Vino, apropie-te. Pe dracu, îmi spun în gând. Nu fi proastă. Și închid ușa revenind în cameră. Uite, arunc pistolul. Și iată-ne amândoi ca și cum ne-am fi întâlnit îmtâmplător pe stradă. Crezi că m-am răzgândit? Și te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu era punctul forte al lui Susan. La fel cum nu erau nici spiritul organizatoric, planificările făcute cu mult timp înainte sau orice altă formă de comportament domestic. În fiecare zi, Susan cobora la supermarket sau la magazinul din colț panicată, căutând înfrigurată lucrul care i se terminase atunci. Susan tânjea să fie una dintre femeile alea care au totul pus la punct, una dintre femeile alea care, în consecință, duc niște vieți calme și nestresate. Rafturile bibliotecii erau burdușite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
maică-sa și s-a dus acasă la un prieten, unde s-a făcut criță și-a căzut într-un somn alcoolizat pe canapeaua ălora. Exact ceea ce am presupus și eu că s-a întâmplat atunci când Belinda a dat telefon panicată peste poate. — Dar nimeni nu te-a ascultat, nu-i așa? Alison o înțelegea. Știa, din proprie experiență, cât e de greu să te faci auzit atunci când e vorba de copiii vitregi. Fiona a dat din cap. Da. Plănuisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe care o simțise la început se stingea ușor. Știa că nu-i va face nimic rău, nu fizic. Ajungând pe cealaltă parte, simți cum pământul îi tremură sub picioare. Se opriră amândoi. Clădirile începură să se clatine ușor, oamenii panicați să țipe speriați. Un copil plângea ținându-se de piciorul mamei care mai avea încă unul mic în brațe. Panică, țipete, agitație. Străinul o cuprinse cu ambele mâini și o lipi de pieptul său, îmbrățișând-o. Era în siguranță, era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și noapte, tu ești aceea, Doar tu sub lună și sub soare. De ești aproape sau departe, nu contează, iubito, unde ești, Eu mă gândesc la tine. Zi și noapte.“ 02.34: „Trezește-te, mami, trezește-te, somnoroaso!“ Mă ridic panicată. Îmi acopăr sânii cu mâinile și Îmi dau seama că e Întuneric. Emily? Aici, În New Jersey? Îmi ia câteva secunde să-mi dau seama că vocea vine de la ceasul deșteptător de călătorie, cel cu mesajul lui Emily Înregistrat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din vasul de metal, a rezultat o supă tulbure. Dar la Început laptele nu voia să iasă. Ca să-l fac să curgă, trebuia să mi-o imaginez pe Emily, mirosul ei, ochii ei imenși, pielea ei la atingere. Transpirată și panicată, am auzit pe cineva tușind dincolo de ușă. Se formase o coadă și eu nu-mi golisem nici sânul stâng și-mi mai rămânea dreptul. Apoi am auzit o voce de femeie vorbind pe un ton animat, o voce care impunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Habar n-aveam ce fac sau unde aveam să mă duc: știam doar că nu pot sta în casă în următoarea oră sau cam așa. Ridicol - mă comportam ca o adolescentă dezamăgită de iubitul ei. Simțeam în fundul stomacului durerea aceea panicată care te face să fugi după cineva care, probabil, s-ar simți mult mai bine dac-ar fi lăsat în pace. Am cotit pe Victoria Street și vântul m-a lovit în față. Aducea cu sine o răceală profundă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o pun pe mama să te sune, da? Te rog, Sally. * Când am sunat-o pe mama pe mobil (tata a zis mereu că sunt o pierdere de bani, așa că nu se deranjase să-și ia unul), eram încă ușor panicată și-am întrebat dacă ar trebui să-ncep să sun pe la spitale sau la poliție, sau ceva. Era doar extraordinar de calmă și a zis că nu e deloc surprinsă și că n-ar trebui să fac nimic și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
felicitarea mea? - și m-am gândit c-ar fi o surpriză plăcută pentru tine dacă te-aș duce până acasă. Se bâlbâia un pic acum - mergea un pic cam prea repede pentru placul meu și știam că e un pic panicat. Dar era al naibii de frig și m-am gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc, să nu mai intre vântu’ înghețat. Burnița un pic și m-am gândit că am ghinion c-o să-nceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așa ceva“. Când am început s-o întreb, a dat imediat înapoi și s-a prefăcut mai relaxată, pentru că, bineînțeles, își dădea seama că mă panichez și știu că ultimul lucru pe care și-l doresc ei acum este o mamă panicată. Mă străduiesc, serios, dar mă copleșesc toate și nu sunt sigură că le mai pot face față. Deci cred că va trebui să iau legătura cu Charlie - asta e mișcarea următoare, îmi dau seama. Se poate foarte bine ca Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
altceva decât o stare de nepăsare față de a fi om. * Despre un idiot nu spui că și-a ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este groaznic să trebuiască să recunoască asta. „Îmi pare rău“ era o scuză mult prea firavă din partea unei soții care Îl acuzase pe soțul ei de păcatul marital cel mai grav. Mă simțeam Îngrozitor, mi-era rușine de mine Însămi. Panicată și nerăbdătoare, simțeam cum plămânii mei pompau aer din ce În ce mai repede: simțeam că o să mă sufoc de necaz și de jenă. Când, În sfârșit, am ajuns pe One Fifth, i-am plătit șoferului cursa și am alergat spre clădirea În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a folosit? Acum văd lucrurile limpede: mi-am atins țelul și nu am ajuns nicăieri. —Dar te distrezi, i-am spus, Încercând să o Încurajez. Nu ești Într-o stare nenorocită ca mine. Eu nici măcar nu știu unde este Hunter! Mă simțeam panicată. Ce urma să fac? — O să-l găsim pe Hunter. Tatăl meu poate să găsească pe oricine, este foarte bun prieten cu toți de la FBI. Nu-ți mai face griji. Ne vedem mâine. Salome zice că e o petrecere de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a fost și mai ciudat a fost reacția lui Thack: pentru un puști a cărui afacere era În mare cumpănă, care se baza pe fotografierea la premiile Oscar a lui Lauren Îmbrăcată În rochia creată de el, nu părea deloc panicat, chiar și după acel fiasco pe care el Îl numea „Nina-gate“. —Nu-i așa că pânza este minunată, zise el, privind lung, cu o expresie visătoare, la rochia lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sfătuiau copiii: ori să o ocolească pe cât posibil, ori să o salute fără să o privească direct. Unele domnișoare mai simandicoase, când o observau de la distanță, făceau stânga-mprejur, de teama să nu fie deochiate. Până și persoanele mai puțin panicate, care în momentul întâlnirii aveau totuși tăria să o privească când își despica pupilele și expulza din cele două bobițe negre doi drăcușori invizibili ca două burghie, riscau enorm. Acești drăcușori i se strecurau, nu numai în creier, dar și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la el. Să fii pregătit de internare. Buna dispoziție a dispărut total. Cei doi amici, efectiv speriați, îl roagă pe amicul lor să telefoneze la profesor. După multe insistențe telefonul sună la specialist și Gabi aude vorbele puțin repezite, parcă panicate. Ce a zis? se roagă Gabi. Nu primește răspuns, dar i se întinde telefonul. Ca un condamnat la moarte ascultă și nu înțelege. Ca într-un vis urît, necontrolabil, aude "transaminaza 900" sau poate 800, sau poate 500, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai, mititelule? întreabă puțin panicat. Puiul se ridică chinuit și abia atunci se vede cauza nefericirii căprioarei. Un picioruț era rupt și cînd efortul de a se ridica i-a provocat o mare durere puiuțul a țipat ca un copil. Doamne, ce necaz a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Parpanghel și beau bere. Între timp hărmălaia crește și cei veniți mai tîrziu fac scandal. Dacă nu ne dă și nouă îi votăm pe ăia... Trimite și mîine seară, promite crîșmarul. Noi vrem acum! Mîine, după ce-l votăm, vedem ciuciu. Panicat, crîșmarul dă telefon. Dom' Parpanghel, e revoluție, zău, răcnesc cu toții. Cum? Să le dau de la mine?! Și dacă..., doamne ferește? Sigur, dom' Parpanghel? Bine, vă cred pe cuvînt. Ce a zis cioroiul? Se va da la toată lumea bere. Și mîncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Învață-te, copilă! N-o să fiu mereu îngerul tău păzitor. Cît cele două femei conversau, Parșivu și-a revenit și a dus mîna la cap, la locul care se pupase cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva. Vrea sa-ți zică ceva. Apleacă urechea, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lucru. Cred că nu te-ai plictisit. Mitică se întoarce spre fată și continuă: Ne-am cunoscut la aeroport. Fata devine iritată și completează: Acum șase ani. La Londra. Nu prelungesc discuția și merg în urma celor doi. Deodată Mitică strigă panicat: Vai, mă așteaptă nevasta... Fata cuminte grăbește pasul și Mitică îl încetinește. Urmăresc atent scena și răspund absent la salutările primite. Bobocelul trece pe lîngă soția lui Mitică și trage cu coada ochiului, curioasă. Ilona sare de gîtul soțului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a dezintegrat într-un concept ud și adânc, iar eu am înotat și-am recitat Mantra lui Ryan Mitchell ca să-mi salvez viața, rechinul s-a întors. Era două noaptea și m-am ridicat în capul oaselor în pat, panicat, scăldat într-o sudoare rece, strângând tare cuverturile cu degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apropii liniștit de partenera dorită, să te oprești În fața ei zâmbind și s-o Întrebi calm: „Vrei să lucrezi cu mine?” Ceilalți păreau să cunoască jocul, așa că În treizeci de secunde totul se terminase. Bruno aruncă În jur o privire panicată și se pomeni În fața unui brunet scund și spătos, Împăroșat, cu sexul gros. Nu-și dăduse seama, dar erau numai cinci femei la șapte bărbați. Slavă domnului, celălalt nu părea poponar. Vizibil furios, fără o vorbă, individul se culcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
scrie, Turturro o cheamă-n ajutor pe secretara celebrului scriitor etilic, ea vine, noaptea trece, și, dimineața, Fink se trezește tocmai la timp ca să vadă cum de sub trupul femeii ce părea adormită Începe să se lățească o baltă de sînge. Panicat, o Întoarce cu fața-n sus și descoperă că secretara nu era atît adormită cît mai ales măcelărită cu metodă. Urlă. Tace. Se ascunde. În cele din urmă Își cheamă-n ajutor vecinul. Agentul vine prompt, vede scena, vomită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care-am fost. Orbită de propria-i feminitate ca de-un bliț, într-o vară cînd traversa lacul, deși abia învățase să înoate. Nu, Iordana, fii mai directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit ca o plantă opărită. Sînii prea grei, gleznele îngroșate, suplețea pierdută a liniei spatelui. Alunița de pe vîrful nasului a dispărut; garoafa de pe piept (vinișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și sub camuflaj și s-a repezit să ia urma Conservatorului refugiat. Gara de Nord era, în 4 aprilie, '44, iadul pe pămînt. Nu știu cum a reușit Etta să-l oprească să nu alerge la trenul de Lugoj. Poate cînd a văzut că, panicată, înnebunită de aglomerație, de strigăte, mă ținea cu capul în jos. S-au întors la hotel Opera, pe strada Cîmpineanu, în urlet de sirene și s-au adăpostit în subsol. Trenul de Lugoj a fost făcut pulbere. Intoarse-n sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]