1,096 matches
-
mii de zei și în care nici unul dintre acești zei nu putea fi bănuit de prea multă moralitate și de o atitudine diferită, în bine, față de cele lumești. În lumea romană, Zeus era acuzat de incest, iar ceilalți zei din Panteon aveau fiecare păcatele sale, semănând foarte mult cu oamenii care îi venerau. În dezordinea aceasta de tip religios, Isus vine ca o lumină pe care oamenii o vor urma inspirați fiind de credința și jertfa sa. În acest context putem
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Antică aceste stabilimente purtau numele de "tabernae argentariae" (prăvălii cu bani, la propriu). Proprietarii acestor prăvălii plăteau dobândă asupra banilor primiți spre păstrare și făceau un profit percepând o dobândă și mai mare asupra împrumuturilor pe care le dădeau. Lângă Panteonul din ruinele vechiului Pompei s-au găsit vreo șapte asemenea tabernae argentariae, din primul secol al erei noastre - niște dughene înșiruite pe aceiași stradă, unele dintre ele având încă înăuntru unele dintre monede. Erau prăvălioare simple, care adăposteau un zaraf
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
întâi de retipărirea scrierilor cărora autorul lor le-a dat versiuni românești. Două cărți, purtând titlurile generale Chira Chiralina (1982) și Viața lui Adrian Zograffi (1983), însumează opera de expresie românească și reprezintă o remarcabilă contribuție la integrarea prozatorului în panteonul spiritualității naționale. Aceeași menire o au Neranțula și alte povestiri (1984) și Amintiri. Evocări. Confesiuni (1985), volume în care editorul a inclus, în tălmăcire proprie, texte scrise de Panait Istrati în limba franceză, însoțite de bogate note și comentarii. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
se numește, caracteristic, Adaosuri la o hagiografie, textele fiind în ansamblu „un fel de scholii, de comentarii cvasiepicizate sau cvasipoematice în jurul câte unei «scripturi» adeseori la fel de inventată ca și meditațiile prozatorului mascat în mitograf” (Ion Vartic). Punând în scenă un „panteon eclectic, de la cel elin la cel oriental”, contextualizat în „epoci amestecate, de la un Ev Mediu tenebros la epoci vag protoistorice” (Adrian Oțoiu), prozatorul acționează un mecanism în care trapele livrescului se deschid continuu către surse obscure sau concrete, colate, trunchiate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
degrabă ca istoric decât ca adept al religiei. Istoria veche descoperă și un alt orizont decât acela al popoarelor citate în Biblie, revelează și alte lumi. în pofida - deocamdată nu împotriva! - Dumnezeului monoteiștilor, savanții încep să țină cont și de zeii Panteonului grecesc. Mecanismul angrenajului creștin începe să cunoască și rugina... Cartea revoluționează gândirea. Dar și forma se modifică. începe să se renunțe la metodele greoaie ale exprimării scolastice. Răsfoirea Expunerii în rezumat a teologiei a lui Toma d’Aquino permite oricui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Vaticanului. Gândind astfel, Montaigne evită să se conformeze unui Dumnezeu antropomorfizat care ar vedea tot, ar auzi tot, ar ști tot, și ar vrea tot, până în cea mai intimă părticică a vieții oamenilor... Dumnezeul său ține în mod evident de panteonul filosofilor, situat departe de acela al lui Abraham și al lui Iacob. Respingând această concepție a unei voințe a lui Dumnezeu confundate cu manifestările lumii, Montaigne intră într-o anumită relație cu adepții deismului îtermenul apare de altfel în 1564
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lovea cu capul de vreo ușă, strigând: Quintilus Varus, dă-mi înapoi legiunile!. Octavianus s-a stins din viață la 19 august, 14 d.Hr., la Nola, fiind înmormântat cu mare pompă în mausoleul său din Roma. A intrat în panteonul roman, fiind numit Divus Augustus. Pacea romană, pax Romana, fusese instaurată. Stiati că.. Octavianus era mare amator de vorbe de duh? Spunea adeseori Grăbește-te încet! și Mai bine cu un șef prudent, decât cu unul îndrăzneț sau Ceea ce se
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
acoperirea acestora cu mască, ori cu reprezentări mascate, animaliere, aici credem că ar trebui să vedem cel puțin două elemente cultice: mai întâi, obligativitatea imaginii interzise a divinității, potrivit canoanelor artistic-spirituale (A. Besançon, 1996, p. 36, precizează, cu exemplificări din panteonul grec: Corpul zeilor posedă, prin natura sa, o constantă de frumusețe și de glorie ... El poate să devină invizibil pentru oameni ... Ascunzându-se de ochii muritori, el îi protejează. Fiindcă pentru greci, ca și în Biblie, a-i vedea pe
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
din nou la scrierile lui M. Eliade (1992, passim). * Revenind la imaginea orantei în arta preistorică, vom constata că, prin această realizare canonică, artiștii epocii au marcat, ca și în cadrul erminiilor din iconografia creștină, locul divinității feminine în ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile de specialitate precizează existența reprezentărilor feminine sub forma orantei, a divinității feminine în picioare și cu brațele înălțate, care are ca
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
aventură a fost de fiecare dată „negativ”, dar nu inutil: s-a ivit, cu sacrificiu greu, un reper necesar în împlinirea cunoașterii, în sensul că viața, care trecea drept singura formă de existență la începutul începuturilor mitice, chiar și în panteonul divin, s-a delimitat de tărîmul morții, înțelese de acum înainte ca realități opuse, cu statut propriu. În logica paradoxului, opoziția nu exclude asociere pe un plan mai înalt, de complementaritate și universalizare, așa cum în matematici, plus și minus infinit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și „apoi” la oameni. Asemănările sunt atît de frapante, încît nici n-au putut fi observate. Două exemple din multe altele. Într-unul dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, zeul-păstor, Dumuzi, deși se bucura de o poziție înaltă în panteonul sumerian, ca și Proserpina din repertoriul greco-latin, primește vestea că urmează să fie ucis, „în strunga cu oi”, de către duhurile infernale Galla. Eroul, puternic și divin, nu se gîndește să ia măsuri de apărare, nu pune mîna pe ciomag să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
devenit „obișnuit”, un simbol ritualic. Călătoria imaginară a Inannei este dată ca reală și credibilă, în măsura în care, la acel nivel al instituționalizării mitice, tărîmurile: Cerul, Pămîntul, Aerul, Apa încă erau corespondente și penetrabile, divinitățile tutelare erau înrudite și constituiau o familie (panteon) unică, în chip de părinți, fii, fiice, frați, surori. Ei își împărțeau prin convenție zonele de influență. În Odiseea și în Vechiul Testament, lumile deveniseră deja rigide. Ele continuau să se „deschidă”, adică să fie accesibile, ca și în folclorul de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe lîngă zeii cei mari, Enlil, Utu, Enki, în cazul în care situația ar deveni critică. Așa se și întîmplă. Cînd Ereșkigal primește înștiințare că sora ei „mai mică” îi încalcă domeniul, fără nici o înțelegere prealabilă, nici cu acceptul întregului panteon sumerian, ordonă paznicului infernal, Neti, s-o primească, dar s-o deposedeze de „legile divine”, care, oricum, nu aveau nici o putere în Marele de Jos, ci numai în Marele de Sus. De altfel, Inanna nu opune nici o rezistență, așa cum nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Iștar: Boala de ochi asupra ochilor; Boala de șale - asupra șalelor; Boala de inimă asupra inimii; Boala de glezne - asupra gleznelor; Boala de cap asupra capului. Din trupu-i nici o boală să nu-i scape. Dacă dispariția Inannei pune în alertă panteonul divin sumerian, confruntat cu realitatea morții ca moarte, pierderea zeiței Iștar periclitează însăși existența cosmică, iar aventura eroică a coborîrii capătă înțelesul unui mit al fertilității: Cum coborî Iștar, zeița, în Țara - fără-cale-întoarsă, Pe junci n-a mai sărit un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care facem referință), buruiana vieții (din Epopeea lui Ghilgameș), spațiul însorit (basmul Tinerețe fără bătrînețe...), insulele fericiților (din ficțiunile mediteraneene). Greu de spus, totuși, în ce măsură mitul vegetal al zeiței, care pornește în călătorie și se întoarce cu sprijin venit din panteon, reprezintă o premieră sumeriano-babiloniană. În domeniul ficțiunilor de această natură, cronologiile devin, se știe, inoperante. Și egiptenii cunosc povestea unei divinități feminine, pe care au asociat-o, mai hotărît, cu riturile de fertilitate: Legenda despre întoarcerea zeiței Hator-Tefnut din Nubia
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe care au asociat-o, mai hotărît, cu riturile de fertilitate: Legenda despre întoarcerea zeiței Hator-Tefnut din Nubia. Hator sau Vaca Sacră este fiica lui Ra, zeul soarelui, prin urmare o divinitate care ocupă un loc de primă mărime în panteonul egiptean, dominat de spirite astrale, vegetale și zoomorfe. Hator mai este „marea vacă a Cerului”, altfel spus, principiul feminin fundamental, iconografia mitică reținînd-o în chip de bovină, leoaică, șarpe. Ea era principalul aliat al zeului Ră în lupta permanentă cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aveau în stăpînire, fiecare în parte, sectoare distincte din organizarea cosmică și socio-umană. Dacă se făcea resimțită o neregulă pe pămînt, ei credeau că începutul neregulii se făcuse deja la nivelul patronatului. Dumuzi, ca păstor, reprezenta treapta a șasea din panteonul sumerian, poziție destul de înaltă dacă ținem cont că existau în total șaptezeci de autorități patronale în serie ierarhică. Într-o nouă secvență de timp, dacii au valorificat funcția ierarhică a patronatului pe terenul medicinii, fapt ce a dat prilej la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
acest scenariu primitiv al morții (pe care aici îl abordăm din perspectivă antropologică, nu vegetațională, ca în altă parte), Telepinus joacă rolul de patron divin al apelor, vegetației și turmelor. Fie din cauza „oboselii”, fie datorită unei dezordini nedorite sus, în panteon, Telepinus ia hotărîri nesăbuite. El „alese calea depărtării și luă grînele, boarea roditoare... și îndestularea din țară, din pășuni, din cîmpii... Telepinus plecă și se pierdu în cîmpie; oboseala îl copleși. Atunci grîul și alacul n-au mai crescut. Vitele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mitologie. Două exemple, tot din arhaitatea deja citată, pot fi invocate pe moment. În Tăblițele de argilă, figurează o narațiune mitică, Pățania lui Adapa.. Simplu muritor la origine, Adapa este ajutat de zeul Eà să ocupe poziție privilegiată printre divinitățile panteonului asiro-babilonian. La un moment dat, eroul intră în conflict cu Vîntul-de-Miazăzi, căruia îi rupe o aripă. Urmarea se anunță a fi catastrofală la nivelul patronatului, ca și în cazul lui Telepinus: vîntul rănit nu mai poate zbura peste vegetații, să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
divin și este repartizat, apoi, în lumea pașnică a fericiților. Spre deosebire de Cartea tibetană, pot fi semnalate unele elemente epice; iar geografia funerară apare mai bine conturată, divinitățile invocate nu sunt simple fantasme ale individului, ci chipuri prestigioase, bine cunoscute în panteonul vechiului Egipt. În Cartea tibetană, mortul nu are deloc personalitate; el se lasă dirijat, prin cuvinte, de guru; egipteanul are inițiativă și intră singur în rol. Cunoaște traseul, chiar punctele mai dificile și, la nevoie, îi înșală pe paznici. Se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de stranii ne-ar părea aceste categorii mentale, nu putem nega existența unui domeniu religios grec, pasibil de studii specifice. Nu există, în această cultură, o persoană divină, o interioritate și o credință subiectivă după moda creștină, dar există un panteon, un sistem de instituții, de mituri și rituri elaborate, slujitori și credincioși pe scurt, un continent identificabil. Există un "domeniu" pentru că există, destul de ușor reperabilă, o polaritate sacru/profan, așa cum în domeniul teoretic există o polaritate adevărat/fals, cunoaștere/ignoranță
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
domestic; adorarea până la prostie a copiilor; frenezia noului, a mișcării; erotismul omniprezent; efuziunile cosmologice. Aceste lucruri apar când "forța și onoarea de a fi om" (Malraux) încetează să vină de la sine. Epuizarea justificărilor oficiale sau ereditare ale existenței, deschiderea vechilor panteonuri spre cele patru zări ale unei spiritualități eclectice, sterila vanitate a vieții publice, sofisticarea maximă a detaliului și pierderea naivităților tradiționale, ecartul tot mai mare între spontaneitățile populare și cunoașterile esoterice toate acestea accelerează căutarea unui coagulant de înlocuire, pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
proza lui Gh. Brăescu eposul destinului capricios, comentează pentru prima dată umorul lui Lucian Blaga, strategia disimulării defensive în epica lui Zaharia Stancu. Bun cunoscător, deopotrivă, al chestiunilor literar-estetice și al celor politice (Z. Ornea), A. publică o masivă sinteză, Panteon regăsit. O galerie a oamenilor politici români (2000), în care figurează și scriitori-politicieni precum C. A. Rosetti, M. Kogălniceanu, D. Bolintineanu, Duiliu Zamfirescu, I. G. Duca. SCRIERI: Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu, București, 1979; ed. Focșani, 2002; Planetariu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
M. Kogălniceanu, D. Bolintineanu, Duiliu Zamfirescu, I. G. Duca. SCRIERI: Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu, București, 1979; ed. Focșani, 2002; Planetariu, București, 1984; Bat clopotele pentru Basarabia (în colaborare cu Georgeta Adam), București, 1995; Inelele lui Saturn, București, 1998; Panteon regăsit. O galerie a oamenilor politici români, București, 2000; Oglinda și modelele. Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu, București, 2001; Proba exilului (în colaborare cu Georgeta Adam), București, 2002. Ediții: Duiliu Zamfirescu interpretat de..., introd. edit., București, 1976; Duiliu Zamfirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]