8,062 matches
-
piele - 2300 000-3500000 de lei, pantofi de seară - 2800 000-3 500 000 de lei, încălțăminte sport - 1 000 000 de lei, precum și poșete din piele, modele deosebite, la prețuri cuprinse între 1100000 și 3350000 de lei. Bărbații pot opta pentru pantofi eleganți - 2000000-3500000 de lei și pantofi sport - 1800000-2 300 000 de lei. Magazinul este deschis de luni până sâmbătă între orele 10-18. CAMELIA BLADA Lenjerie italiană l Marca „Pompea“ Distribuitor unic în România al firmei italiene „Pompea“, S.C. „Gittanos Company
Agenda2003-13-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280849_a_282178]
-
de seară - 2800 000-3 500 000 de lei, încălțăminte sport - 1 000 000 de lei, precum și poșete din piele, modele deosebite, la prețuri cuprinse între 1100000 și 3350000 de lei. Bărbații pot opta pentru pantofi eleganți - 2000000-3500000 de lei și pantofi sport - 1800000-2 300 000 de lei. Magazinul este deschis de luni până sâmbătă între orele 10-18. CAMELIA BLADA Lenjerie italiană l Marca „Pompea“ Distribuitor unic în România al firmei italiene „Pompea“, S.C. „Gittanos Company“ deține două puncte de prezentare și
Agenda2003-13-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280849_a_282178]
-
o gamă largă de încălțăminte destinată atât femeilor, cât și bărbaților. Se pot achiziționa saboți din piele, într-o mare diversitate de culori și modele, la prețul de 833 000 de lei, mărimile 35-41 (pentru femei). Bărbații pot opta pentru pantofi ai căror preț oscilează între 696 000 - 911 000 de lei, mărimile 39-44. De asemenea, se comercializează și confecții pentru femei, purtând marca „Edith Collection“: pantaloni - 387 000 de lei, cămăși - 309 000 - 425000 de lei, fuste - 386 000 de
Agenda2003-14-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280871_a_282200]
-
000 de lei, trusa manichiură - 200 000 - 250 000 de lei, prosop - 30000 - 150000 de lei, ștergătoare de parbriz - 70 000 - 100 000 de lei, pantaloni din stofă - 250 000 - 550 000 de lei, pulover - 200 000 - 500000 de lei, pantofi din piele - 350000 - 1 000 000 de lei, slapi - 50000 - 200000 de lei, pantaloni de trening - 150 000 - 250 000 de lei, trening pentru copii - 150 000 - 400 000 de lei, scurtă din piele - 1800 000 - 4 500 000 de
Agenda2003-14-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/280872_a_282201]
-
la 50 de kilometri de București, de abia aștept să ajung aici, acum, unde, de-a lungul anului, sap, am făcut o fântână, am pus 36 de pomi, singură fac țuică, mă pun în gumari, abia aștept să ies din pantofii orașului. Din păcate nu am prea multă vreme să stau aici. Mi-am luat această casă pentru că are prispă, ca toate casele vechi, e ca bojdeuca lui Creangă. E acolo un nuc sub care mă gândesc să stau cealaltă parte
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
-se/ în nostalgia sângerie a serii/ trupuri de cretă se spulberă." Între acceptare și rictus învinge osânda veacului - cum îl știm: ăĂ trecut cu pași grăbiți/ ce loveau ritmic asfaltul/ turnat peste trupuri întinse/ sub solzii de smoala./ Zărind urma pantofului/ incrustata în straturi de sânge/ zeul m-a întrebat ce număr port" - Pași. Sunt mistere ale destinului pe care poezia le încercuiește, desenându-le hartă și, în momente faste, forându-le solul. Febrila notație lirica a Doinei Ispirescu ne adresează
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
numai stilul de viata comunist, ci și civilizația secolului douăzeci în întregime: "Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine/ arta-i mașinăria de curățat cartofi,/ chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine/ actor retras că melcul în pantofi.// Iată cum din teroare pianul spală rufe/ și sar din pieptul nostru cameleoni de preț,/ iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe/ că vipera aprinsă de fiere și dispreț, // iată cum umblă foamea prin cântec că o mamă / cum
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
bulevard, de-a lungul țărmului, cucoanele elegante se perindau cu fetele crispate ale unora care n-au prea reușit în viață, etalînd în îmbrăcăminte o varietate bufona. Provincia balcanică zăpăcita de jurnalele de modă pariziene da cele mai neverosimile rezultate!". Pantofii scumpi și eleganți stau pe același plan cu arta plastică: "Sufletul meu drag - pantofii îmi vin bine! Capul făcut de Militza e remarcabil!!". Lumea în care se mișcă muziciana e cea mai bună dintre toate lumile posibile, atît de încîntătoare
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
care n-au prea reușit în viață, etalînd în îmbrăcăminte o varietate bufona. Provincia balcanică zăpăcita de jurnalele de modă pariziene da cele mai neverosimile rezultate!". Pantofii scumpi și eleganți stau pe același plan cu arta plastică: "Sufletul meu drag - pantofii îmi vin bine! Capul făcut de Militza e remarcabil!!". Lumea în care se mișcă muziciana e cea mai bună dintre toate lumile posibile, atît de încîntătoare, încît sforțările de maliție sfîrșesc prin a nu mai avea efect, dizolvîndu-se în voluptate
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
o lovitură de peretele bleu mereu văruit de coana Săftica. Dacă vreun cîine se apropia de el gudurîndu-se cînd îl vedea cu plasa în mînă și se apropia mai mult, dl. Sache îi repezea un vîrf de bocanc sau de pantof în coasta, iar animalul o tulea schelălăia, - marș, javra, d-aici! * Pînă într-o bună zi... Atunci se produse revelația. Ori citise dumnealui niște tratate, pe care tot timpul le căra după el unul cîte unul. Ori văzuse ceva filme
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
nimănui. Aduse la viață, dacă nu chiar create, în vremea comunismului, aceste aglomerări rur-urbane sunt, în ele însele, radiografia unei tragedii naționale. însetat de succesul ieftin, Păunescu a sesizat că în astfel de localități de care politicienii își păzesc tălpile pantofilor de lux există un potențial demn de exploatat. Nu țin minte ca prin Salonta, Buzău, Vaslui, Turda, Babadag, Ineu, Reghin sau Urziceni să fi călcat picior de liberal sau țărănist, ba chiar de udemerist, altfel decât în goana cu aspect
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
de state; greieri schiopi în nodul cravatei, la intonarea de imnuri; gușteri gușați în batistă, la ștersul pe frunte, la miting; lapte de măgăriță în stiloul cu care să semneze tratate de incomensurabilă însemnătate pentru patrie; încărcături electrice în șireturile pantofilor, la călcatul mai repejor pe covorul roșu; viruși sub unghii, făcîndu-le să crească șase milimetri pe secundă, tocmai când arată cu mâna către viitorul luminos, către mineri; plombe dentare explozive, la gustările diplomatice, spray bucal care încleștează limba, tocmai când
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
îi explicasem preotului spaniol pîntecos ce semăna cu un popă de-al nostru din ăia care îți pun patrafirul în cap, ca să te spovedești, și unde, de mic copil, știam că era poziția din care se vedea ce fel de pantofi ori ghete poartă popa și dacă erau ori nu făcuți sau lustruiți cum ne vorbea învățătorul la școală. Era un preot simpatic. Atît că atunci cînd îți vorbea, - cu mine convenisem să vorbim în italiană, - îți arunca în nas un
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
o intelectuală toată ziua cu nasul în cărți: "- Iar cu cartea-n mînă!... Da' mai dă-le naibii de cărți, fă copii, croșetează!" * Portretul unui dramaturg pueril, de ocazie. "Avea un costum gri, nasturi la haină înveliți, îmbrăcați în cîrpă, pantofi scîlciați, tot gri, cu găuri, împletiți, vorbea repede sugîndu-și măselele din cînd în cînd în pauzele dese și la întîlniri îl pupa vesel și afectuos pe orișicine. La despărțire, cei rămași aveau să observe cu timpul că imediat îl bîrfea
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
Deși poet al dezagregării sub toate formele, Bacovia, după cum la facultate își lua conștiincios notițe, se arată atent la ținuta vestimentară". Itinerariul deducțiilor este absolut imprevizibil: În tinerețe dansa (firesc cu atâtea surori)" sau "A sta culcat cu picioarele în pantofi pe canapeaua de mătase, cum făcea ades citindu-și versurile, este o fineță". Instrumentele cu care reconstituie viața poetului sunt tipic călinesciene - în plus, preia situații anecdotice din diferite surse (I.M.Rașcu, G. Călinescu, Agatha Grigorescu-Bacovia sau Cezar Petrescu) și
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
rol, de vreme ce indicațiile șefului de orchestră nu pot fi surprinse decât pe micul ecran al unui televizor. Se joacă amănunt cu amănunt, episod cu episod. Decorul: două bănci roșii, un covor negru. Costumele: bărbații în alb (Don Giovanni poartă și pantofi albi ceea ce...), femeile în negru. Simbolul dualității contrastante. Două fulare. Unul roșu, schimbul viață-moarte între Seducătorul ucigaș care îl smulge Comandorului răpus, și îl pierde la sfârșit, când acesta îl duce în infern. Celălalt fular negru, conviețuire bună-rea cu Leporello
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
de el, scîrbit, cu palmele răschirate, leu al modei, întărîtînd opinia publică, personajul nostru se fandosea, mîncîndu-l pe "r". De obicei, purta redingote fistichii, vert-bouteille, cu nasturi mari, cu pulpane lungi, acoperindu-i pe jumătate pantalonii încrețiți. În picioare, purta pantofi subțiri, cu vîrful ascuțit, ciorapi galbeni, albaștri, liliachii. Gîtul i se înalță trufaș dintr-o cravată somptuoasa de muselina. O pălărie bicorn îi acoperea capul împodobit cu o perucă mov, iar în mînă albă, îndantelată, scînteind de giuvaiere, răsucea elegant
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
La noi, personajul, potrivind mereu politică cu modă, a devenit prin forță lucrurilor, socialist (însă utopic). L-am întîlnit, într-o zi, pe strada. Ce curios, seamănă cu strămoșul sau de la 1797. Aceiași zulufi căzuți peste urechi, pe frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, si gulerul, cravată, ciorapii, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii. Oricare i-ar fi avatarurile, personajul a rămas același. Este unic, fenomenal, absolut în frivolitate, si frivol în absolut. Dar, iată-l venind. Ssst! Priviți-l
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
se întîmplă. Obiectele au o viață proprie și scopuri opuse celor ce le mînuiesc: umbrela cu cap de maimuță imposibil de găsit, mîinile murdare de cărbune, care așa rămîn oricît ar fi spălate, boneta, cutia cu tutun, șuvița de păr, pantoful găsit în buzunar, toate devin elemente declanșatoare de comic. Domnul Lenglumé și domnul Mistingue au o scuză: "li s-a rupt filmul", după excesul de băutură de la banchetul unde s-au sărbătorit zece ani de la absolvire. Împrejurarea explică și de ce
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
o țară întreagă!). Iată portretul: "- Era atâta tenacitate și orgoliu în gesturile sale, încât, deși la început mi s-a părut un om bun, amărât și căruia eu îi spuneam ăomul care are o vioară la picioră (era șchiop, iar pantoful lui ortopedic îl botezasem o cutie de ăvioară), încet, încet, căpătasem o repulsie față de el." Asemenea informații, de o concretețe sugestiva, există cu sutele în masivul volum și prezintă interes pentru orice istoric literar. Comedia (neagră) a bătrâneții Dar Onoarea
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
vârstă, oricum e prea târziu. E vorba de aceeași categorie care abordează la prinz fulare albe, care întreabă, la recepții, daca nu se servește și ciorbă de burtă, si care nu ezită, în avion, la business class, să-și scoată pantofii. Fiind conduși de astfel de personaje, să mulțumim lui Dumnezeu că mai suntem în viață, că n-a început încă exterminarea fizică pe față. Trăind din cacialmale și provocări grosolane (precum declarațiile sus citate ale lui Nastase), ei nu-și
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
morale ale umanului. Frigul nu e doar o categorie meteorologică, ci și una simbolică: "Gunoaiele tăvălite de ape/ se spălău cu frenezie./ Până și gunoaiele voiau să se spele./ Le simțeam bucuria când o băltoaca/ mi-a mângâiat tălpile prin pantofii vechi./ Laptele nu venise./ Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)/ la coadă dar n-am rezistat./ Era mult prea frig./ Câinii cartierului ăncepuseră să latre,/ beznă era tot mai groasă, n-aveam mănuși./ Tipenie-de-Om zăcea lat la intrarea
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
alte garnituri de istorie literară sau de istorie ca atare: intercity Mihai Eminescu, rapid Ștefan cel Mare), ieșit la o țigară pe culoar, sînt stupefiat de gestul fulgerător al unei fetițe care, mlădiindu-se felin, începe să-mi pupe continuu pantoful, fixîndu-mă, în același timp, insistent, oriental, cu ochii ei de indianca și făcîndu-și, repetat, cruce. Cerșind, adică. Pînă să-mi revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
care tot Constantin Țoiu îl scrisese împotriva lui Petru Dumitriu la sfârșitul anilor ’50: «L-am întâlnit, într-o zi, pe stradă. Ce curios, șPetru Dumitriuț semăna cu strămoșul său de la 1797. Aceiași zulufi căzuți peste urechi, pe frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, și gulerul, cravata, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii». Micul pamflet prozastic a fost acceptat și publicat imediat în „Gazeta literară” din 31 octombrie 1957 de către Paul Georgescu, redactorul-șef al revistei.” (în prefața Cronicii de
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
m-a luat pe genunchi și a început să-mi povestească: „Aveam pe atunci vreo 19-20 de ani. Deja mergeam cu bunicul tău, adică tatăl meu, comerciantul Iosif Hiru, după marfă la București. Ne peste 180 de kilograme, iar la pantofi purta numărul 64. Îl duceam cu „Pakardul” nostru cu care făceam cam opt-nouă chema Gogea Mitu, numele lui de circ, numele adevărat fiind ore. Noaptea rămâneam în capitală. Într-o seară de iunie, neGogu Ștefănescu. Probabil de la Gogea Mitu, uriașul
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]