952 matches
-
pentru sublinierea insistenței cu care s-a încercat individualizarea, sau, într-un termen de factură recentă, personalizarea acestui tip de conferință. Și, în bună mă-sură, conferirea acestui caracter de incon-fundabilitate a reușit cu succes. Fie și pentru că, așa cum observă Panu, toată lumea înțelesese că "nu se glumește cu asemenea lucruri". Nu se glumește cel puțin oficial, pentru că, în notă particulară, existau suficienți cârcotași. Dar să amintim, cu titlu de inventar, câteva din rigorile 23 cărora trebuia să se supună prelectorul, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
se încheia "just la trei ore fără cinci minu-te"; punctualitate de tip nemțesc, contra-pusă simbolic autohtonului "lasă-mă să te las", menită a introduce valențele simbolice ale unui "gentlemen's agreement"; cine nu se încadra în acest timp, notează Panu, "era descalificat"; înainte de a intra în sala principală, oratorul aștepta într-o cămăruță în care, în afară de unul sau doi prieteni, nu mai avea nimeni voie să intre. Se cultiva astfel solitudinea ca teren prielnic actului creației. Așteptarea în singurătate avea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
actului creației. Așteptarea în singurătate avea conotațiile nerostite ale unei purificări esențiale pentru îndeplinirea onestă a misiunii. "Clauza" intrării a maximum doi oameni avea ca scop observarea "stării sufletești a oratorului", și, dacă era cazul, încurajarea acestuia, ca și cum, observă ironic Panu, ar fi fost vorba despre un condamnat la moarte care primea vizita preotului. Nici după terminarea prelecțiunii, nu erau indicate convorbirile conferențiarului cu publicul, în așa fel încât aura de mister, de "semizeu" (Panu), să nu fie știrbite; "oratorul își
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
cazul, încurajarea acestuia, ca și cum, observă ironic Panu, ar fi fost vorba despre un condamnat la moarte care primea vizita preotului. Nici după terminarea prelecțiunii, nu erau indicate convorbirile conferențiarului cu publicul, în așa fel încât aura de mister, de "semizeu" (Panu), să nu fie știrbite; "oratorul își făcea subit intrarea"; elementul de surpriză, important ca efect asupra unui public ce trebuia "preparat" pentru subtilele și uneori dificil de urmărit demonstrații ce urmau; formula standard de începere era "Onorat auditor"; dincolo de caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
să insufle publicului sentimentul că cel ce vorbește este absolut sigur pe sine, siguranță de sine care se transferă apoi asupra conținutului in-formațional25 nu doar note nu avea prelectorul la îndemână, ci și apă. Explicația acestui fapt, așa cum o furnizează Panu, este foarte importantă pentru a înțelege cu justețe cum era privit conferențiarul de ceilalți: " Această tradiție pleca din aceeași idee că conferențiarul este un om aproape supranatural, el vorbește fără efort, el nu obosește, glasul lui nu slăbește, gâtlejul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Junimii. Da, era inevitabil ca anumite critici la adresa grupului să se reflecte asupra unuia sau altuia. Grupul însuși nu era deloc unitar. Știm de exemplu că raportarea la istorie era diferită la Maiorescu și la unii apropiați ai săi (Xenopol, Panu ș.a.). Eminescu făcea parte din grupul dispus să reconsidere istoria, la modul serios, critic, dar cu respect pentru tot ce însemna tradiție activă, decantări ale timpului. Maiorescu însuși nu poate fi atât de simplu pus în formulă. Un anumit schematism
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
tehnice la locația cunoscută astăzi sub numele de Muzeul "Vasile Pogor". Expresia este asociată de cele mai multe ori cu faptul că locuința junimistului Vasile Pogor fusese prima din Iași iluminată electric. În fapt, despre "ferestrele luminate" vorbește pentru întâia oară George Panu, cel care, la începutul anilor '70 ai veacului nouăspre-zece, frecventează Ședințele Societății "Junimea" găzduite în acest remarcabil spațiu. "În acea seară, Junimea era la dl. Pogor, care stătea în niște case mari părintești, cu imensă curte și grădină mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în acest remarcabil spațiu. "În acea seară, Junimea era la dl. Pogor, care stătea în niște case mari părintești, cu imensă curte și grădină mi se pare strada se zice Patruzeci de Sfinți; ferestrele toate luminate, ușile toate deschise", scrie Panu în ale sale Amintiri de la "Junimea" din Iași (p.63) Într-adevăr, o imagine de o deosebită plasticitate, dar și cu semnificații subsidiare pentru că, dintr-un anumit punct de vedere, "ferestre luminate", "uși deschise", "imensă curte și grădină" sunt tot
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
și largi. Fără îndoială, treptat, un adevărat "spirit al casei" a putut să se nască și să viețuiască într-o asemenea intensitate încât a ține ședințele într-o altă locație devenise aproape ceva de neconceput. Iată ce consemnează același George Panu în acest sens: " Dacă nu ar fi fost dl. Pogor, care deși deputat, politica totuși nu-l pasiona, n-am fi avut în cursul anului 1873 unde să ne adunăm la Junimea, căci atât d-l Maiorescu cât și d
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
și d-l Negruzzi erau mai totdeauna la Cameră în București. Dl. Pogor însă nu voia să strice tradiția, de aceea chiar când lipsea din Iași se grăbea vinerea să fie înapoi pentru ca Junimea să aibă unde ținea întrunirea". (G.Panu, op.cit., p.150). Variantele "atât d-l Maiorescu cât și d-l Negruzzi" erau acceptate probabil mai degrabă din politețe, mai mult pentru "om" decât pentru "loc". Cât despre casa lui Nicolae Gane, aflată la o aruncătură de băț de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
controversat. Susținătorii găzduirii lui Eminescu la Pogor invocă de regulă un fragment din volumul lui Vasile Panopol (Pe ulițele Iașului...): Tot acolo, în niște încăperi mai retrase, a fost găzduit de Pogor marele nostru Eminescu". Se omite însă pluralul lui Panu, "case mari părintești", foarte posibil fiind ca Eminescu să fi fost găzduit în una din clădirile-anexă ce alcătuiau complexul propriu-zis, iar nu în clădirea centrală, principală, cea cu "ferestre luminoase". Un alt episod din "biografia" casei se consumă în 1901
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
dintre cele mai frumoase teatre din România, Teatrul Mare din Copou, care, între anii 1846-1888, a reprezentat un moment de glorie în evoluția fenomenului dramatic românesc. Scările interioare sunt, de asemenea, originale, concepute în 1850 și restaurate între 1995-2006. George Panu povestește, în amintirile sale despre Junimea, că, urcând aceste trepte, l-a zărit pentru prima dată pe Eminescu ieșind din biblioteca lui Pogor, poziționată în dreapta Salonului Junimii. 5. Holul de la etaj este astăzi numit "I.M.Melik", datorită faptului că aici
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
pentru educațiune. Principii psihologice. Idealismul și materialismul în psihologie"; "Temperamentele"; Viața de zi și viața de noapte a sufletului, vis, viziuni, stahii"; "Memoria și fantezia"; "Voința și caracterul", "Voința și inteligența, talentul și geniul"; "Recapitulare. Mijlocul justifică scopul". 4 George Panu, Amintiri de la "Junimea" din Iași, vol I, Editura Minerva, București, 1971, p.8. 5 Zigu Ornea, op.cit., vol. I, p. 22. 6 Titu Maiorescu, Din "Critice", studiu introductiv de Liviu Rusu, Editura Tineretului, București, 1967, p.36. 7 Ibidem. 8
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
123 13 Al. Zub, Junimea, implicații istoriografice, Editura Junimea, Iași, 1976, p.226 14 Scrisoare a lui A.D. Xenopol către Iacob Negruzzi, de la 1869, în Junimea. Amintiri, studii, scrisori, documente, Editura Albatros, București, 1971, vol. II, p.p. 14-15 15 George Panu, Amintiri..., vol.II, p.10. 16 conform I. Hangiu, Dicționarul presei literare românești 1790-2000, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004 17 George Panu, op.cit, vol.I, p.15 18 idem, p.324 19 În anii '70 ai secolului XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
1869, în Junimea. Amintiri, studii, scrisori, documente, Editura Albatros, București, 1971, vol. II, p.p. 14-15 15 George Panu, Amintiri..., vol.II, p.10. 16 conform I. Hangiu, Dicționarul presei literare românești 1790-2000, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004 17 George Panu, op.cit, vol.I, p.15 18 idem, p.324 19 În anii '70 ai secolului XIX, rafinarea continuă a prelecțiunilor a dus chiar la ideea unei teme comune a ciclului anual de prelegeri, astfel încât, dincolo de o "privire teoretică", susținută
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
diverselor chestiuni. Iată, spre exemplu, situația anului 1875, în care junimiștii optaseră pentru o temă generală cu rezonanțe preponderent istorice "Influențe consecutive asupra poporului român", divizată în nu mai puțin de opt subteme, susținute de tot atâția prelectori. (În G. Panu, op.cit., p.157) 20 Junimea, op. cit., vol. II, p.264 21 George Panu, op.cit., vol. I, p.p. 7-8 22 Z. Ornea, op.cit., p.p.25-26 23 George Panu vorbește chiar despre un "ceremonial": "Ceremonialul pe care l-a introdus domnul Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
o temă generală cu rezonanțe preponderent istorice "Influențe consecutive asupra poporului român", divizată în nu mai puțin de opt subteme, susținute de tot atâția prelectori. (În G. Panu, op.cit., p.157) 20 Junimea, op. cit., vol. II, p.264 21 George Panu, op.cit., vol. I, p.p. 7-8 22 Z. Ornea, op.cit., p.p.25-26 23 George Panu vorbește chiar despre un "ceremonial": "Ceremonialul pe care l-a introdus domnul Maiorescu în asemenea conferinți și care a rămas și după ce conferințele au fost strămutate
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
nu mai puțin de opt subteme, susținute de tot atâția prelectori. (În G. Panu, op.cit., p.157) 20 Junimea, op. cit., vol. II, p.264 21 George Panu, op.cit., vol. I, p.p. 7-8 22 Z. Ornea, op.cit., p.p.25-26 23 George Panu vorbește chiar despre un "ceremonial": "Ceremonialul pe care l-a introdus domnul Maiorescu în asemenea conferinți și care a rămas și după ce conferințele au fost strămutate în sala universităței" (ibidem). Mai pomenește și de "dogmă", atunci când subliniază intrarea ceremonialului în
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
procedeu al domnului Maiorescu a devenit, cum am spus, mai târziu, nu numai un uz, dar chiar o dogmă, dogmă care a dat loc la mari discuții iubitorilor de inovațiuni, dar dogma a rezistat la toate atacurile". În alt loc, Panu utilizează sintagma "lucruri sacramentale" 24 O cerință ironizată de "unii zeflemiști", care "susțineau că aparițiunea bruscă a oratorului în sală, ca un Deux ex machina, era cam burlească, în tot cazul, prea teatrală" (Panu, p.9). Se mai considera că
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
la toate atacurile". În alt loc, Panu utilizează sintagma "lucruri sacramentale" 24 O cerință ironizată de "unii zeflemiști", care "susțineau că aparițiunea bruscă a oratorului în sală, ca un Deux ex machina, era cam burlească, în tot cazul, prea teatrală" (Panu, p.9). Se mai considera că "furișarea oratorului prin culuare obscure și nu tocmai igienice, avea ceva ridicol în ea" (ibidem) 25 "...el n-avea note, prin urmare, senin, stăpân pe dânsul și pe subiect, plutind în regiuni științifice înalte
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
foarte risipitor. S-a certat cu cei mai buni prieteni ai lui [...] fiindcă s-a împrumutat de la ei cu bani și nu și-a plătit datorii de felul acestora decît cu mare greutate." Anumite discrepanțe ale personalitații surprinde și G. Panu într-un articol publicat în revista Săptămîna (1903): "Așa am cunoscut un om de o inteligență și o cultură excepțională, om de litere cu gust rafinat, dispoziții artistice admirabile, cunoscător și amator de muzică clasică, pasionat de Beethoven, și căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
politic și apoi a denigrat acea formație, a fost dinastic, apoi antidinastic, junimist și antijunimist etc." (V. Silvestru), adică a trecut pe la grupul junimist al lui Maiorescu și P. P. Carp, grupul socialist al lui Gherea, gruparea radicală a lui Panu, partidul conservator, disidența tachistă, de parcă ar fi fost călăuzit de ideologia moftangiului pe care însuși o proiectase: "Din clasele primare pînă la bacalaureat anarhist. De la bacalaureat pînă la primul examen de universitate socialist. De la primul examen pînă la licență progresist
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mulți susținând faptul că cei doi se numeau prieteni doar din considerente bahice și anecdotice.* Un motiv ar fi lungile lor peregrinări la Bolta Rece sau pe la alte cârciumi din Iași, unde se pierdeau în discuții, amintiri și meditații. George Panu surprinde ineditul și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea” din Iași. Astfel, el notează: „Legătura se stabili astfel, încât, pe urmă, mai nimenea nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă și pe Creangă fără Eminescu; Plecau amândoi
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ori la modernizarea șoselei cu asfalt de la Dealul Morii. După terminarea liceului neavând posibilitatea de a mă întreține la o facultate am decis să lucrez o perioadă în Învățământ ca profesor suplinitor fiind repartizat în comuna Stănișești satul Slobozia Nouă (Panu) unde am lucrat circa șase luni până am fost încorporat militar în termen la UM 0661 Gheorghieni jud. Harghita la trupele de Securitate. După puțin timp lucrat la Uzina Metrom, am hotărât să merg din nou să lucrez în învățământ
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
simplu n-am recunoaște personajele: am avea mari dificultăți să identificăm imaginea oficială a "Junimii", de pildă, serie de portrete academice de bărbați gravi și iluștri, cu cea reală, care rezultă din amintirile lui Iacob Negruzzi și chiar ale lui Panu, din jurnalul lui Maiorescu, din nenumărate alte surse directe. Aici ne-ntîmpină deodată un grup gălăgios de puști (la-nființarea "Junimii", membrii ei aveau între douăzeci și douăzeci și patru de ani; Maiorescu a devenit profesor 95 universitar plin la douăzeci și patru de ani
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]