2,686 matches
-
nostru cu ardoarea cu care căutăm o monedă pierdută). Asistăm la o "spiritualizare" a banilor (banii virtuali) care va media mai eficient legătura cu cele spirituale ori la o apropiere a banilor de esența lor, care este convenția? Câte alte parabole trebuie resemnificate în acest context? Un exemplu: de la "banul este ochiul dracului" putem trece la "banul este gândul dracului". Politica reprezintă una din patimile sufletului nostru. Pasiunile pe care aceasta le poate stârni în noi își trag seva din două
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe cărți bisericești; 2. Elemente de catehism (II și III); 3. Istorie sacră pe scurt; 4. Cele 4 lucrări aritmetice cu numere complexe; 5. Geografia Principatelor române; 6. Scrierea caligrafică și după dictare; Despărțitura a IV - a: 1. Memorarea de parabole din Evanghelie; 2. Citirea; 3. Memorizări din biografiile domnilor români mai renumiți; 4. Părțile cuvântului și formele gramaticale; 5. Împărțirea politică a Europei; 6. Măsuri de greutate și lungime; 7. Descrierea animalelor, plantelor și mineralelor; 8. Caligrafie după model și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
la un program de dezvoltare a carierei, nici la campaniile interne de comunicare, nici la newsletter-ul companiei sau team building-ul de început de an. Este un concept multidisciplinar și implică orice manager și orice angajat. În branding se vorbește despre parabola aisbergului: partea vizibilă, de deasupra apei, poate fi doar o zecime din întreg (aceasta fiind brandul extern) și este cea în care, de obicei, companiile acceptă să investească sume amețitoare; partea invizibilă este restul de nouă zecimi s-o numim
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
îi programează un recital extraordinar. Pianistul va concerta în fața a 2000 de auditori; nimeni însă nu aplaudă, întrucît publicul e alcătuit exclusiv din manechine. La sfîrșitul concertului, dictatorul izbucnește în rîs, dar, spre spaima lui, manechinele încep să aplaude! Tîlcul parabolei este absolut limpede, iar trezirea la viață a manechinelor sună ca un avertisment. Universul totalitar este evocat și în alte proze. O stradă-n soare: două cordoane de "guarzi negri" (travestire de circumstanță a milițienilor autohtoni) se deplasează de la extremitățile
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
tare,/ ohé, ohé, strig prin ea rătăcind/ cu ecoul pe urme". Pus într-o pagină de poezie veritabilă, chiar și ghetoul se metamorfozează, se colorează; uneori, dispare. După cum, simetric, suferința și moartea, figurate într-un poem aproape ceremonial și o parabolă cvasiperfectă ca Telenovela leoaicei Niobe, nu se volatilizează printr-un hocus-pocus textual, ci se amplifică și se multiplică, arătându-și condiția de funestă generalitate. Cu o desfășurare mai amplă, această "telenovelă" dă cele mai puternice pagini ale volumului și va
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
tare,/ ohé, ohé, strig prin ea rătăcind/ cu ecoul pe urme". Pus într-o pagină de poezie veritabilă, chiar și ghetoul se metamorfozează, se colorează; uneori, dispare. După cum, simetric, suferința și moartea, figurate într-un poem aproape ceremonial și o parabolă cvasiperfectă ca Telenovela leoaicei Niobe, nu se volatilizează printr-un hocus-pocus textual, ci se amplifică și se multiplică, arătându-și condiția de funestă generalitate. Cu o desfășurare mai amplă, această "telenovelă" dă cele mai puternice pagini ale volumului și va
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
la Visconti din Glissando, film cu o ușoară patină tarkovskiană, dramatismul scenei din final din Iacob, de o dureroasă intensitate, jocul psihologic și dilemele din Proba de microfon sau atmosfera sumbră și notele distopice, crude din filmul cu iz de parabolă, A 11-a poruncă. Mi-e teamă însă ca și aceste amintiri să nu se șteargă cu ocazia vizionării celui mai prost film al regizorului.
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
valuri furtunoase. Adio, Europa! nu se vrea, nici pe departe, un roman realist. E destul de clar de la început că, prin confesiunea nestăvilită, nervoasă, retorică, sarcastică, a lui Desiderius Candid, vom asista la desfășurarea unei satire politice. Convențiile abstracte ale unei parabole nu sunt respectate. Conexiunile se fac imediat: dacă personajul se numește Candid, atunci ar trebui să aibă legătură cu atitudinea critică, rațională, demistificatoare, a lui Voltaire. Referința iluministă rămâne oarecum în suspensie, nu e exploatată tezist. Tonul satiric este imediat
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
comunismului. Povestea acestora din urmă pare să explice derapările generației imediat succesive. Mai mult decît orice dezbatere sau analiză, lasă să reiasă cu limpezime drumul de la cauză la efect pe linie generațională felul în care s-a raportat Gioia la parabola propriului tată, profesor, primul licențiat al încercatei sale familii. Constrîns să-și repudieze succesiv crezurile (de la cel religios la cel comunist), mult prea înalte față de realitate și de tovarășii de drum, la senectute, el va fi un resemnat. În ciuda saltului
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
decor de teatru expresionist și într-un timp aparținînd vag secolului XX, după cîteva indicii secundare de ordin material (este evocată fotografia unor piloți, este menționată existența unui aeroport, sînt folosite puști de vînătoare). Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură retorică în
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
de organizarea epică a trăirilor, a obsesiilor și halucinațiilor, amestecate până la indistincție cu banalul cotidian. De aceea romanul se citește cu pasiune, pentru că "întâmplările" se detașează într-o asemenea măsură de personalitatea eroului-povestitor, încât eșecul existențial afirmat aici devine o parabolă a condiției umane în genere. Omul pierdut se confundă, paradoxal, cu "Everyman", tocmai în măsura în care, de la început până la sfârșit, rămâne un individ excentric, aflat în imposibilitatea ontologică de a defini realitatea și propria sa persoană (de aceea personajul se autocaracterizează exclusiv
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
evolueze în salturi uluitoare. Torricelli cu vidul creat în primele barometre cu mercur, pictorul Brunelleschi cu punctul de fugă gîndit ca originea, împinsă la infinit, a liniilor de perspectivă ale unui tablou, Descartes și Leibinz cu calculul infinitezimal, Kepler cu parabolele și elipsele traiectoriilor planetare - toți au deschis drumul înțelegerii moderne a zeroului și infinitului. Au urmat Cantor și Hilbert în matematică, Planck și Schrödinger în mecanica cuantică. Iar mai spre zilele noastre, Penrose sau Feynman. Astăzi micimea particulelor cuantice și
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
amintește și de retorica laconică a acestor eroi poetici precum Billy the Kid care ar fi afirmat odată după ce ucisese un mexican că nu-l trece în palmares deoarece nu merită să-i numeri și pe mexicani. Un gust pentru parabola șugubeață are și șeriful Tom Bell cînd explică ajutorului său festele pe care le joacă destinul chiar și celor mai buni. Se resimte în toate aceste istorii aburdist-povățuitoare un fel de nesiguranță, de imprecizie, și aici se află unul dintre
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
oarecum mutante (consemnarea în timp real a unui regim de teroare sau opera de sertar fiind cam altceva decât proiecția vizionară orwelliană). De la Dimitrie Cantemir, Ion Budai-Deleanu și I.L. Caragiale, trecând prin Ștefan Zeletin sau Tudor Arghezi și ajungând la parabolele antitotalitare ale unor Vasile Voiculescu, Ion Eremia, A.E. Baconski, Octavian Paler, Bujor Nedelcovici, Ion D. Sîrbu, Oana Orlea, lista se întinde și acoperă, mentalitar și punctual, o bună perioadă din istoria literaturii române. Unele scrise cu cifru, altele fățiș
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
Liviu Dănceanu Una este să fii investit cu har și alta e să-l sporești. Ca în celebra parabolă cu talanții, unii îngropați și prezervați, alții răspândiți și înmulțiți. Așa și cu talentul. Dumnezeu ți-l dă, dar depinde numai de tine cât din el bagi în desaga cu care pleci la drum. Am întâlnit destui muzicieni putrezi de
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
yale, de valize,/ de seifuri și lăzi vechi de zestre,/ pe bază de chei/ sau de cifru, apelând la firul de păr/ la firul de iarbă/ sau la cel de păianjen." Altă dată traseul urmat - destul de neatent - este cel al parabolelor zen. Numai că fără concizie, fără simplitate și - în definitiv - fără surpriză. Bătrânul Feofan stând la lungi palavre cu un copilandru pescar și întor-cându-i vorbele. De-a dreptul nefiresc: "Cum așa? Cum poți pescui apa?/ Foarte simplu. Scufunzi plasa goală
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
Greu de spus, dar dilema este tipică pentru stilul de ambiguitate cultivat de autor. Prozele din alcătuirea Prozarium-ului sunt de toate felurile: amintiri, vise, însemnări cvasi-gratuite, prilejuite de observarea obiectelor din arealul poetului, aspecte din cotidian. Apare chiar și o "parabolă a presei" cu un neașteptat final biblic sau alta cu versiunea maramureșană a celebrei formule romanești "Marchiza a ieșit la ora cinci (Marc, Iza a ieșit la cinci - din albie)". Toate aceste mici poeme în proză au delicatețea și fragilitatea
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
sau harponul, nici nu-l hăituiau cu vreun harapnic, necum să-l hărtănească, hain cu herestrăul; ci-l hrăneau, hoțește, cu himera (sau halvița) hedonismului hârtiei, - hăul căreia hârșâitor, se holba halucinant, hipnotizându-l..." (p. 46). Plină de haz este Parabola presei în care, pentru a contracara lipsa de credință a oamenilor, Infernul și Paradisul își trimit pe pământ agenți de publicitate. Aceștia organizează reuniuni de "advertising extra-temporal", celestial și diabolical promotion, iar în final se hotărăsc să facă două cotidiene
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
unei cărți pnetru copii, dar în același timp păstrează și o "igienă" a reprezentărilor cu o evidentă înclinație spre abstract. Guillermo del Toro, asemeni Ofeliei în film, știe să toarne trei picături de sînge, nu mai mult, pentru a însufleți parabola, fără a o îneca în sînge sau a o visceraliza. Una din imaginile care rămîne, de o frumusețe dincolo de orice interpretare: fata spunînd povestea copilului ce urmează să se nască, pîntecul mamei devine translucid și putem vedea fetusul plutind în
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
Un timp al reflecției asupra condiției romanului postmodern și al maturității creatoare. În fapt, trilogia este construită pe două importante personaje - Grigore Plagamat și Miru Rozeta -, care înseamnă lupta dintre Diavol și Înger. În jurul acestor personaje se țese cu migală parabola, alegoria, realismul magic și situarea scriitorului față de cititorul său. O complexitate de situații, care mai de care mai stranii, ce ne dezvăluie o ficțiune greu de stăpânit. Însă, cum orice ficțiune se leagă de realitate, Marius Tupan depune mărturie în
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
de vast. Pe cale de consecință, părțile pierd legătura cu unitatea, devenind de sine stătătoare, iar constructorii acestui proiect megaloman uită limba originară care diseminează într-o mulțuime de limbi și culturi diferite, eterogenitate pe care o moștenim împreună cu tensiunile ei. Parabola biblică se reflectă sensibil și în filmul lui Ińárritu, o parabolă a izolării, a frontierelor cultural-mentalitare și, mai ales, a celor politice care secționează uneori discreționar și dureros legăturile firești. Evenimentele dobîndesc acea pondere halucinantă a infinitezimalelor la Ińárritu, filmele
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
de sine stătătoare, iar constructorii acestui proiect megaloman uită limba originară care diseminează într-o mulțuime de limbi și culturi diferite, eterogenitate pe care o moștenim împreună cu tensiunile ei. Parabola biblică se reflectă sensibil și în filmul lui Ińárritu, o parabolă a izolării, a frontierelor cultural-mentalitare și, mai ales, a celor politice care secționează uneori discreționar și dureros legăturile firești. Evenimentele dobîndesc acea pondere halucinantă a infinitezimalelor la Ińárritu, filmele sale rescriu posibilitatea ca o aripă de fluture care bate undeva
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
consumație și prostituata cu suflet de aur, dar care arată la antipodul lui Pretty Woman - și complet aleator, finalul adună într-o poză de familie aceleași personaje de la început și populația satului kazah, amintind prin deriziune sfîrșitul cu iz de parabolă al filmului Underground, cu o nuntă pe o bucată desprinsă din continentul iugoslav. Ce a însemnat experiența americană pentru Borat? Mai nimic, adică veselie petrecăreață și întoarcerea în glod. Iar restul e înjurătură. În concluzie, este un film minunat. Pauză
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
funcțională. Literatura era un discurs secund, mai pur decât cel al istoriei impure. Referențialitatea, intermediată de oblicvitatea stilistică, se restrânge în timp, producând autarhia textului. (Auto)referențialitatea prozei de ficțiune rămâne una larg deschisă, înglobând (i)realismul, mitul, visul, alegoria, parabola. Pentru Blandiana, proza este calea spre completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici o extensie poetologică spre concret și reconstrucție biografică. Întâmpinăm, prin urmare, aceeași poetică a transgresiunii, ca și în poezie, a substituirii, a reproiecției realității în imaginație, prin metoda
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
și-l descrie. La mijloc de rău și bun e, în fond, culcușul oricărei pedagogii. Primum non nocere. Nu pot să vă recomand decît ca, laolaltă cu poeziile acestea ale lui Barbu, latura juisantă a geometriilor lui, să vedeți și parabolele pe care se bizuie, perle din umorul și chibzuința unei lumi iuți la mînie, vanitoase, în care, de pildă, cocoșat la năsos își scoate ochii, și mincinos la mincinos. Cîntecelor de sănătate, sau de însănătoșire prin pilde, în nădejdea că
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]