642 matches
-
că opiniile nu sunt controversate, ci de completare. Alte interpretări li se vor adăuga, desigur, dar clasificările sunt convenționale iar opera cantemiriană este fluidă și, ca atare, greu încadrabilă în tipare teoretice. Modernă și astăzi prin concepere estetică și substrat parabolic, Istoria ieroglifică rămâne opera aperta Cine are curiozitatea și răbdarea să parcurgă opera cantemiriană descoperă forța de creație, înțelegerea conceptului de roman alegoric, o logică implacabilă prin care sancționează sau îndulcește atitudinile precum și frăgezimi de tuturor valurilor de interpretare critică
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
5 milioane, înregistrându-se o creștere de 78,2 % față de jumătatea anului 2006, rata de penetrare fiind de 21 la suta de locuitori 34). Numărul periodicelor, al posturilor de televiziune și de radio crește la rândul său foarte mult. Antenele parabolice care permit accesul la sute de canale și mii de programe TV devin un bun aproape comun. Apar și se dezvoltă exploziv firmele de furnizare de televiziune prin cablu. De exemplu, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA)35 raportează pentru perioada
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
110 2004 2120 324 119 Sursa: INS Ce imagine mai ilustrativă putem găsi pentru toată această situație decât cea a blocurilor care par că stau să cadă, fără încălzire și apă curentă, fără uși și fără geamuri, dar cu antene parabolice? Este evident că, din punct de vedere al resurselor de tip structural, schimbarea socială din postcomunism a adus, mai încet sau mai repede, mai devreme sau mai târziu, mai greu sau mai ușor, un "mai bine". Rămâne să vedem în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
viitorologice, de omniprezența misterului existențial, de raportul între istorie fantastic și science fiction, de risipirea Eului biografic în vechile/ noile obiceiuri ale spiritului, de voința Bunicului scriitor de a salva din Fluviul Uitării, valorile eterne ale umanității, de aura poetică/ parabolică ce-i străbate scriitura, de utopia unui ideal în veci neatins... etc. Într-un mod aproape exhaustiv, autorul romanului Geanta cu cinci fermoare transfigurează temele specifice viziunii literare a scriitorului etern / contemporan: viața ca vis, avatarurile intelectualului în noaptea totalitară
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un fum mă-ntorc la voi. În câteva cuvinte, poetul, cărturar subțire cu studii de filozofie, cu lecturi atente în orizontul artelor, face parte din familia spirituală a lui Blaga (însă mai puțin anxios), apropiat uneori de Al. Philippide (acesta parabolic și cosmicizant), dar mai puțin retoric. În fond, Cântecul câtorva de Al. Philippide și un Imn soarelui de Vasile Nicolescu (din Parabola focului) se situează sub bolta aceluiași cer. Lumina unifică. Modern ca sistem de expresie, Vasile Nicolescu a asimilat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cambio, case de schimb valutar, unde se pot schimba dolarii în pesos și invers; tot mai multe mașini cu numere de înmatriculate de Texas, Illinois, California, Georgia, Florida, North Carolina, Colorado și Oregon; case cu două etaje, garaje și antene parabolice; copii cu jocuri Nintendo și care poartă tricouri cu inscripții americane, teniși, tatuaje, șepci de baseball și toate celelalte articole de îmbrăcăminte care caracterizează grupurile de tineri din Los Angeles, Chicago, Houston sau Miami. În timpul verii, comunitățile rurale par pustii
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
evolua conform propriei sale logici și predispozițiilor lui native. Motivul se va regăsi de la Secolul de Aur spaniol la cel francez, de la Calderón la Molière și, mai târziu, la Marivaux. Principiul educării prin supraveghere permanentă îmbracă o haină mai puțin parabolică în Școala femeilor a lui Molière. El are la bază dorința lui Arnolphe de a scăpa de ceea ce i se pare a fi riscul inevitabil al oricărei căsătorii: încornorarea. Temându-se că și lui îi este rezervată soarta tuturor bărbaților
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
alterarea celulei morale. Mesajul piesei e cu bătaie lungă. Problematica etico-politică pe care Constantin Popa o abordează se constituie, de altfel, într-un atu cert al acestei dramaturgii în a cărei structură de rezistență intră, de bună seamă, și dimensiunea parabolică. Cu o construcție sigură, în care vădește competența de om al scenei, Regulamentul de bloc prinde relief și prin nervul și fluența replicii, de reconfortantă alură bărbătească. Ar mai trebui poate adăugat așa cum în Calul verde dialogul, păstrîndu-și aplombul, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
curioasă piesă la Cercul de lectură aș Secției de dramaturgie, n-a fost nimeni care să nu fie atras de scriitura alertă ca și citirea de altfel -, de gradația ingenioasă a conflictului, de culoarea ei, iar unii de semnificația ei parabolică ieșind din cheia realistă. Intruziunea dezinvoltă a vecinilor de bloc, diapedeza lor nestingherită, ocupația amabilă și împăciuitoare la care se dedau vorbesc despre o temă a ingerinței, temă ce s-a mai dezbătut în dramaturgia română contemporană, în alt context
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vervă de autor și convenția teatrală cu surprizele ei fac dovada unei consumate științe a scenicului. În această materie i se pot reproșa prea puține lucruri lui Constantin Popa, poate doar cîteva lungimi și cîteva insistențe declarabile. Mergînd deci la parabolicul piesei, atât cît ne lasă descifrarea la lectură, atât cît se lasă majorat prin imaginație, vom spune că pentru o entitate mai mare, pe care familia în cauză poate s-o figureze ingerința se lovește în chipul cel mai net
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Alte considerații la temă și pledoarii în articole, în interviuri, în cărțile pe care le-a publicat. În consecință, chiar dacă și-au menținut poveștile în registre realiste, spectacolele și filmele sale au avut mereu tendința de a glisa către semnificații parabolice... Pe Caragiale Alexa Visarion l-a citit din unghiuri crude, care au dezvăluit în comediile clasicului nostru substraturi tensionate, pulsiuni obscure, atrocități. Precum în Noaptea furtunoasă, pe care autorul acestor rînduri a avut norocul s-o vadă în anii studenției
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la Paris ("Le second messager", Editura Albin Michel, 1985, la recomandarea lui Paul Goma), obținuse premiul USR în 1979, dar și Prix de la Liberté PEN Club Français (1985). Complet dezinteresat de realismul socialist, fascinat în schimb de realismul magic și parabolic ("totul începe în real și se termină în metafizic..."), sparge calota glacială a totalitarismului ceaușist, a cărui cenzură îi interzisese să publice romanul "Al doilea mesager" (inclusiv ecranizarea realizată de Mircea Veroiu, "Somnul insulei"), și reușește să rămână scriitor la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
filmul care ne interesează la capătul unei enumerări despre notele definitorii ale stilului regizoral Mircea Daneliuc: "Regizori că Dan Pita și Mircea Daneliuc abordează cu succes mai multe genuri, insă notă specifică a fost reprezentată de filme realizate în cheie parabolica, cum ar fi Concurs (1984), respectiv Croazieră (1981). Pentru primul mai adăugăm fascinația clarobscurului și a atmosferei (1973, Nuntă de piatră, alături de Mircea Veroiu, 1978, Tănase Scatiu, 1986, Pas în doi), iar la cel de-al doilea se mai pot
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
le corporalizează într-o gestică ritualică, fixată într-un peisaj de sfârșit de lume: "Lumină roșie. Cer negru", "întinderea neagră și nesfârșită a deșertului", "stearpa priveliște", câmpul pustiit de un "soare negru, soare al sfârșitului" etc. Revin motivele și schemele parabolice dragi (îngerii și Căderea îngerilor, umbra, travestiul, scindarea (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Îngerul, Rază a lucidității), stilizate în desene încremenite, peste care bate aspru, halucinant, aripa neantului. Și aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poemele de o largă respirație Câmp negru și Nouă variațiuni pentru orgă, cu siguranță două dintre cele mai bune texte poetice scrise de Nichita Danilov, în ciuda, sau poate tocmai datorită interferențelor generice. În miezul scenariului din Câmp negru scenariu articulat parabolic și redat într-un registru plurivalent, în care colocvialul și oracularul, concretul și abstractul, derizoriul și înalt simbolicul, își dispută în permanență întâietatea se exploatează un motiv poetic de o simbolică aparte, zarul și jocul de cărți ("barbut, pocher, șeptic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Nichita Danilov a căpătat, în timp, reflexe dintre cele mai seducătoare. Scriitorul încă își mai poate surprinde chiar și cititorul cel mai pretențios care intră în arealul său perfect recognoscibil și, fapt esențial, profund poetic, în ciuda interferențelor cu epica parabolică sau cu un dramatism grav și substanțial. În ceea ce mă privește, și ultimul exercițiu cartografic, stimulat de aceste atașante Imagini de pe strada Kanta, mi-a întărit o convingere mai veche: l-aș încadra oricând pe autorul ieșean într-un top
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a detașării (auto)ironice, pe care o preferă oricând poncifelor atitudinale și retoricilor desemantizate, dar bombastice. O schimbare decisivă de tematică și tonalitate poetică înregistrează scrisul său în Poemele Deltei. Rodion (Editura Opera Magna, Iași, 2012). În fapt, un macropoem parabolic, cu nervuri mistice și bătaie intertextuală, care brodează, pe un tipar narativ plin de ramificații și semnificații de tot felul, o istorie a Deltei celei foșnitoare, pline de embleme ale eternității și ispite repede trecătoare, de figuri hieratice și povești
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
răsturnare" axiologică, proiectînd în grotesc ceea ce, în faza inițială a percepției, era frumos și acceptabil, probabil chiar sublim. Angoasele general umane, incomprehensiunile, rutinele, automatismele și derutele noastre sînt cuprinse în prozele lui Poe într-o manieră sintetică (sublimată), și, categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în maladiva și mortuara Morella, omul care își ucide conștiința, codificat de bizarul William Wilson, ultra-senzitivul Roderick Usher (depersonalizat ultimativ, aidoma naratorului povestirii Prăbușirea Casei Usher, de consumul secret de opium), Dupin care descifrează crime absurde și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
timpuriu nu este întîmplă-toare. După ce sîntem informați despre acest detaliu biografic, asistăm la dezvoltarea unui proces gradual de disipare a personalității și pierdere a identității. Naratorul sucombă psihologic și moral, depersonalizîndu-se subit. De aceea, textul devine pasibil de o lectură parabolică, în postură de diatribă la adresa instituției domestice însăși. Crima premeditată nefiind decît expresia ultimă, grotescă, materială, a acestei rebeliuni. Oricare ar fi, însă, raționalitatea ascunsă a violenței, rămîne cert faptul că am fost din nou martorii unei diversiuni narative, eroul-reflector
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Dick nu propune deloc o lectură "normală", nicidecum una "ușoară". "Subiectul" romanului poate fi "reconstituit" numai din fragmentele expunerii principale, suficient de prolixe, a naratorului, fragmente "introduse" într-un epic secundar, cum ar veni, al simbolismului copios și al construcției parabolice. Ishamel (vocea narativă) pare, pe de altă parte, destul de suspect (ca individ) el însuși, pentru a prezenta o credibilitate totală în excursul lui "anamnetic". Nu este marinar profesionist (a lucrat ca profesor cîndva), însă, suferind de o formă de alienare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
coșciug. Ulterior, inexplicabil, Queequeg își revine și îi uimește pe toți cu gesturile sale simbolice și discursurile epifanice. La plecarea vasului (chiar în ziua de Crăciun!), un ins misterios numit, asemenea profetului biblic, Elijah, ține, la rîndul lui, o cuvîntare parabolică, unde suficient de transparent se profețește (în deplin acord cu numele elocvent al personajului) sucombarea Căpitanului Ahab și a echipajului său. Ahab cunoaște, în reprezentarea lui Ishamel, de departe, limita de sus a hiperbolizării, fiind prezentat, din start, drept a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
avocatul și un "om al preferințelor" copistul (cum observa undeva Marjorie Lew, o fină comentatoare a textului). Prin intermediul celui de-al doilea, primul înțelege ceva în plus legat de propria sa condiție. Epifania lui reprezintă și mesajul ultim al construcției parabolice, legîndu-se nemijlocit de ideea responsabilității morale. Naratorul a fost, o viață întreagă, "mașinăria" per-fectă, asumîndu-și, comprehensiv și obedient, rigorile siste-mului concurențial. Prudența excesivă arătată de către personaj la început pare doar un eufemism pentru indiferența cinică a capitalistului vorace. Exemplul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un roman nu la fel de cunoscut precum cele două capodopere, dar altfel semnificativ, The Genius and the Godess/Geniul și zeița, tradus recent la noi, în colecția de carte străină a editurii Polirom. Asocierea celor două momente nu e întîmplătoare. Citită parabolic și intertextual, narațiunea lui Huxley trimite la ideea inițierii psihedelice, a schimbării de traiectorie existențială, prin traversarea unei experiențe halucinatorii, încărcate de semnificații. Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și "intertextual", să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu e întîmplătoare. Citită parabolic și intertextual, narațiunea lui Huxley trimite la ideea inițierii psihedelice, a schimbării de traiectorie existențială, prin traversarea unei experiențe halucinatorii, încărcate de semnificații. Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și "intertextual", să vedem cum decurg lucrurile la nivelul narativ propriu-zis. Acțiunea textului începe în anul 1951, cînd fizicianul John Rivers aflat într-un puseu de retrospecție îi povestește unui prieten despre întîlni-rea sa cu savantul Henry Maartens (laureat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
obezitate) și, ulterior, cu introvertita Alicia. Va muri la venerabila vîrstă de optzeci și șapte de ani, lăsîndu-i moștenire lui Rivers sensurile suficient de absconse al inițierii simbolice, derulate în casa sa. Aici s-ar putea localiza deja amintitul nivel parabolic al romanului. John își "deconstruiește" vechea personalitate (pentru a-și creiona una nouă), sub impactul experienței alături de familia Maartens. Schimbarea identității (trecerea de la un "sine" la altul) pare un vis nebulos, un excurs halucinant, din care protagonistul nu se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]