8,430 matches
-
globale. (Vezi și eseul meu "Victoria spectacolului generalizat", România literară, 26 oct./1 noiembrie 1994). "Identitatea de grup" propusă de "multiculturalism" calcă în picioare valorile individualismului clasic, fără să ofere cîtuși de puțin o ieșire, un "way ouț" din vechea paradigmă rationalist-instrumentală. Este cel mult o încercare de a o "cosmetiza". Într-o democrație transcendență, individul nu va mai fi o furnică solitara și nici parte dintr-o schemă colectivista. Prin urmare, nu va fi afectat de logică spectacolului și de
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
pe de o parte, idealului libertății prin respectarea normelor democrației, iar pe de alta criteriului asigurării coexistenței diferențelor. Ce rost ar avea să înlocuim un naționalism cu altul? Ce rost ar avea să perpetuăm lanțul vrajbei în loc de-a urma paradigmele reconcilierii franco-germane și polono-germane? E o perspectivă cosmopolită care se corelează cu proiectul timișorean girat de Cornel Ungureanu și Adriana Babeți, cunoscut sub numele de "A treia Europă", în care toposul determinat de fostul imperiu austro-ungar, adună, sub aceeași umbrelă
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
cuvânt atât pro, cât și contra, drept care aceste țâfne expiră încă înainte de a ne fi lămurit ce-i cu ele. Și totuși, nu ne putem înșela, efervescența ideilor constituie expresia cea mai concentrată și cea mai productivă a efervescenței instinctelor. Paradigma ei absolută este, desigur, șaișoptismul. Dar de ce neapărat conceptualizare? La ce bun? Nu cumva, dimpotrivă, aceasta ar ține în loc tendințele de emancipare, sau măcar le-ar abate de la exprimarea lor directă și concretă? Lucrurile stau exact pe dos. Absența unei
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
sus comportă ceva mai multe aspecte problematice decît obișnuite lifting faciale. Ca experiment mental, așadar ca situație ipotetică, el e menit să deschidă discuția privind felul în care înțelegem concepte precum "identitate" și "supraviețuire". De întîlnit îl întîlnim într-o paradigmă de-acum devenită convențională pentru un anumit gen de reflecție filozofică: cea a așa-numitelor cazuri de fiziune identitară. În ce măsură mai este tînărul cu pricina una și aceeași persoană odată efectuată intervenția chirurgicală? Reprezintă A și B aceeași identitate, chiar dacă
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
de spiritul oriental, bizantin și nu numai, al nonfigurativismului și al unei jubilații pure. Efortul său ulterior, asumat programatic și cu o vehemență mai mare decît i-ar fi necesară unei simple exprimări artistice, este unul evident de integrare în paradigma religiozității occidentale, în speță catolice, al cărei spirit include o dimensiune trupească și figurativă mult mai accentuată. Materia devine, astfel, din ce în ce mai vizibilă, forma plastică mai puternic antropomorfizată, ținta doctrinară tot mai limpede. Numai că o asemenea seducție în fața corporalității are
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
măsură - se impune, dincolo de conotațiile depreciative cu care îl întîmpină "modernitatea" semeață. Romantic ce "întîrzie" printre noi, Dan Laurențiu convertește, de fapt, "întîrzierea", într-o actualitate de gradul al doilea, fiindcă nimic nu e mai actual decît vecinătatea lui cu "paradigmele de aur" ale mitului și ale simbolului ce reașează existența, nocturnitatea ființei, dorul de lumină, dorința spusului și chemările nespusului într-un orizont de interogație și cînt, de mirare și tăcere. Dan Laurențiu a "riscat" această întoarcere, a privit în
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
serie de constatări sprijinite de statistice, ori de preziceri inspirate de starea de fapt actuală. Apelînd la termeni foucaldieni, ceea ce întreprinde autoarea acestui volum este o analiză a unei formațiuni disciplinare - științele umaniste - cu protagoniștii ei, pîrghii de putere, instituții, paradigme, concepte, habitudini. De asemenea, afiliațiile feministe ale Annettei Kolodny stau, probabil, la originea stilului argumentativ al textului ei: accentuat, dar nu agresivă ori trivial intimist, personalizat în abordare și adresare. Începînd cu prefața cărții, declarată cumva emfatic (pentru că ar putea
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
cu distorsionări voite aici) în timpul proiecției filmelor mute. Cum prea bine se știe, imaginea, limbajul gestual și muzica erau elementele (atunci) proaspetei arte cinematografice, contemporană cu autorii avangardiști, artă căreia i s-au "închinat" intuindu-i valențele de schimbare a paradigmei estetice proprie secolului XX. Cu alte cuvinte, asistăm prin MEMO la o foarte izbutită încercare de "transfer" în timp datorată savantei utilizări a deja clasicului efect "sons et lumières". Ilustrația muzicală e semnată de Mona Chirilă și Miriam Cuibus, iar
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
scriitori uitați, cu o operă literară ascunsă vreme de cîteva decenii, un univers care abia acum poate fi descoperit. Poet și prozator, Dominic Stanca se desparte de tradiționalismul ardelenesc, de așa-zisa proză a "rădăcinilor", întorcîndu-se către modernism, recuperînd o paradigmă literară și de sensibilitate foarte actuală, "urmele" cum spune inspirat în poemul Un ceas de hîrtie. În volumele O sălbatică floare, dar, mai ales, în Strada care urcă la cer e un fin eminescianism distilat prin filtre bacoviene; iată, de
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
veac și mai ales celei de-a doua jumătăți a lui, expunând uneori conglomeratul acesta într-un mod nu pe deplin asimilat. Printr-un fel de gândire inversată, mult mai apropiată de descrierea newtoniană a universului mecanic decât de noile paradigme ale gândirii din timpul său, Adams a încercat să impună principiul ordinii unei realități contradictorii și pluraliste, frământate de forțe opuse." Și iată, în sfârșit, modul ingenios în care este sesizat textualismul paginilor autobiografice ale lui Leiris: "L'âge d
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
teorie literară, autoarea identifică, din perspectiva conceptelor lui Genette și Harold Bloom, o manifestare a melancoliei originilor sub două aspecte: autoreferențialitatea, simptom obsedant al literaturii moderne și transtextualismul, căutarea afilierilor și diferențelor. În ansamblu, descendența literară se reduce la problema paradigmei, privită ca o cauză în sfera generalului, și simetricul ei - realizarea individuală, particularul. Prin aceasta cartea Monicăi Spiridon e un demers de sintetizare și abstractizare creator de concepte și instrumente de lectură, o perspectivă de lectură ea însăși, ce ia
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
lucrurile bune care s-au spus, în anii din urmă, despre lirica sa, publicată în reviste culturale ieșene ori citită în cenaclurile, foarte active, ale Iașului literar. Abia cu promoția ei se constituie ceea ce s-ar putea numi o nouă paradigmă poetică (estetică și de sensibilitate): aceștia sînt, dacă vor fi, "lupii tineri" ai literaturii noastre contemporane. Fapt semnificativ, îi stă alături un grafician (post) modernist: Ion Truică. Și, în adevăr, foarte acroșantă această alăturare între poezia unui om de douăzeci
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
comunității, loc de trăire intensă a imaginarului cvasi-mitic, cu accentuată încărcătură emoțională, unde se identificau frînturi din trecutul subiectiv cu frustrări ale prezentului și vagi proiecte asupra viitorului din perspectiva irecuperabilului timp istoric. Direcțiunea regizorului Tompa Gabor a schimbat această paradigmă, favorizînd actul artistic autonom, altfel spus creația liberă de prejudecăți comunitare, ba chiar adeseori în polemică deschisă cu acestea. (Vezi extraordinarul spectacol: Cabala bigoților de Bulgakov, dar și bijuteria numită Cîntăreața cheală de Eugen Ionescu, ambele în regia lui Tompa
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
rînd, dovada "slăbiciunii" pentru latura suprarealistă a avangardei românești. Principalul reproș este asincronismul demersului său (în 1969 cînd debutează, suprarealismul era istorie). Însă, ca și Gellu Naum, Reichmann crede într-un suprarealism tipologic; dicteul se transformă în alcătuiri sugestive de paradigme poetice, fronda este înlocuită de o mobilitate imagistică ieșită din comun și, în plus, experimentul ascunde nu de puține ori "mesaje" cu o altfel de miză: "derizoriile mașini ale puterii/ iluminate în zori/ predicînd sistemul marginii pentru apărarea fărîmei/ de
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
revenim însă la evoluția ideilor lui Adrian Marino, după divorțul d-sale de "literatură" (inclusiv de "ideile literare"!). Dorind a se implica în dezbaterea privitoare la situația României postdecembriste, mai exact a propune un program de acțiune politic-socială, pleacă de la paradigma iluministă, adică de la acel cult al rațiunii, relaționat cu luminarea individului asupra drepturilor și datoriilor ce le are în societate și cu "progresul" multiplu al acesteia, manifest plenar în Franța secolului al XVIII-lea ("secolul luminilor"), ca și, sub iradiere
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
să privească fiecare situație izolat și să alcătuiască niște "dosare de existență", care să includă zile albe și negre. De fapt, în cazul acestor scriitori, și al unor întregi generații, intră în discuție o problemă cu adevărat importantă, privitoare la "paradigma" contemporană a literaturii române, sau, dacă vreți mai exact, la "canonul" contemporan care oglindește altfel întreaga tradiție. Are dreptate Corin Braga să vorbească într-un număr din "Familia" dedicat canonului că, peste ani, cînd lucrurile se vor fi schimbat foarte
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
rămîn bune. Nu prea mai sînt note stilistice care să indice acest lucru. Le poți aprecia doar dacă identifici un anume curaj al stereotipiei, doar dacă încerci să intuiești un posibil impact al versului, în condițiile în care există o paradigmă a "outsiderului" bine configurată. Mariana Marin scrie simulînd un mare public virtual - percutanța poemelor sale este percutanța unui fenomen cultural contemporan mai amplu (reprezentat în film, în muzică etc.). Rămîne să apară și un interes pentru cititori concreți, ceva mai
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
postbelice și urmărește "acele cîteva și ce dau unitate și coerență discursului poetic actual și ilustrează gradul de participare conștientă, a poeților ce compun aceste , la efortul esențial de schimbare/avansare a discursului ca și contribuția lor efectivă la transgresarea paradigmei poeticității, în funcție de acțiunea reformatoare a factorilor interni/externi". Atrage atenția mai ales un cuvînt din acest citat cu alură științifică, "avansare", pe care autorul îl folosește mai tîrziu cu ghilimele și se înțelege că e vorba pur și simplu de
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
occidentali, cu precădere a celor din Franța, prin care sunt redescoperite și recontextualizate virtuțile literar expresive ale bucătăriei. După Michel Onfray, există un raport indisolubil, de transsubstanțiere, între ideația unui filosof și predispozițiile sale culinare. Există chiar o tipologie. Drept paradigme vii și apostoli ai noii concepții (se va vedea la bibliografie în ce măsură e ea și originală), autorul îi investește pe carnivorul și totodată voluntarul antropofag Diogene, pe asceticul, "paranoicul erbivor" Jean-Jacques Rousseau (cel fără speranță "lipsit de simțuri și de
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
preocuparea Mariei-Ana Tupan pentru modernismul românesc, a cărui evoluție e decelată și urmărită în planul celui european. Primul nostru modernist i se pare a fi însuși Eminescu, prin prisma a ceea ce d-sa numește "deconstrucția metafizicii", cunoașterea "în epistemă și paradigmă", practica "reinscripției și intertextualității". Trecînd, în mod ciudat, peste Macedonski, pe care-l etichetează, spre surpriza noastră, drept un "poet minor", cercetătoarea apreciază, pe bună dreptate că perioada "modernismului înalt" e marcată pe sol românesc de operele Hortensiei Papadat-Bengescu, de
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
-l demonstreze și Michel Tournier în "rescrierea" romanului. El nu dorește să adauge noi "sensuri", cum mulți au crezut. Crusoe cade în crize religioase, etice, dar toate acestea nu duc la elucidare, ci la o accentuare a exotismului. În aceeași paradigmă se înscrie și Bruckner cu romanul Hoții de frumusețe. Titlul pare o metaforă, dar el are un sens denotativ. În acest roman, o mică sectă fură frumusețea cu ajutorul unui aparat inventat de membrii săi. Și nu-și schingiuiesc victimele - le
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
frivolitate, la vulgar - el este în primul rînd marele burghez pe care trebuie să-l învingă. Ungureanu își alege un topos cu o puternică încărcătură culturală: incestul, un subiect însoțit mai ales de aură tragică, de damnare etc. Toată această paradigmă este exploatată "sexual" - gravitatea rămîne, apare însă și elementul nou, voluptatea incestului. Alterarea profundă a toposului este deja un cîștig, distrage atenția de la duritatea unor pasaje. Într-un discurs pornografic, disimularea este foarte importantă. Tema "gravă" trebuie tot timpul să
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
s-au dus uneori adevărate bătălii, cum o arată numeroasele documente de arhivă ale municipalității bucureștene, atent răsfoite într-un întreg capitol. Teza pe care o propune Dolores Toma e că, în spatele diferențelor de înfățișare dintre grădina franceză, a cărei paradigmă e cea de secol XVII, și varianta ei moldo-valahă, mai ales cea de secol XIX, se ascund diferențe ce țin de cultura profundă: rigoarea și perfecțiunea artefactului francez, destinat contemplării, vorbesc despre dorința omului de stăpînire prin rațiune și, în
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
cauze cuantificabile sau din rațiuni imponderabile, pictura îmbracă și ea forme diverse și se sprijină pe ideologii și pe filosofii în plină mișcare. Este, oare, această dinamică semnul unei slăbiciuni sau argumentul unei vitalități? Un artist care se plimbă prin paradigme ca pe aleile unui parc și care schimbă canoanele cu nonșalanța unui top model, poate fi el suspectat de incoerență interioară și de inconsecvență exterioară? Dacă ar fi să luăm drept exemplu pictura română din ultimii șaizeci de ani, răspunsul
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
la un ethos liric a cărui figură nu e decît răsfrîngerea în oglindă a eului empiric. Rebeliunea împotriva cadrelor rigide ale limbajului e subsumată, evident, unei revolte împotriva artificializării existenței, a rutinei și ipocriziei, însă fără accentul exclusivist, frigid, al paradigmei, ci într-o atmosferă de îmblînzitoare relativizări, de seducătoare nuanțări. Desigur, inconformismul continuă a se menține pe baricade, înspăimîntător într-o manieră ornamentală, dar înverșunarea sa e mai curînd tandră, revolta sa e fin ironică. Avangarda se conștientizează nu doar
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]