1,125 matches
-
ale mediului academic. Aici realismul și reflecția disciplinei asupra ei însăși formează încă un întreg coerent. Cîteva decenii mai tîrziu, situația se va schimba. În Interludiu, care discută realismul în contextul crizei anilor '70, acesta își va pierde statutul său paradigmatic și va deveni doar o teorie între altele. În fine, în concluzie, cele două capitole arată felul în care nu doar disciplina, ci și realismul apar din ce în ce mai fragmentate. Pentru mulți dintre criticii realismului, puternica influență a acestuia a fost un
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
discipline, E.H. Carr și Hans J. Morgenthau, reprezintă expresia clasică a acestui realism născut din anti-idealism. Poziția realistă a lui Carr, uneori mai atenuată, a avut mai puțin succes decît Politics Among Nations a lui Morgenthau, care a devenit textul paradigmatic al științei sociale americane în formare. În afară de a fi textul studiat cel mai în profunzime, cartea lui Morgenthau este paradigmatică din alte două motive. Primul este acela că Morgenthau pune în mod special accentul pe definirea unui domeniu specific politicii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Carr, uneori mai atenuată, a avut mai puțin succes decît Politics Among Nations a lui Morgenthau, care a devenit textul paradigmatic al științei sociale americane în formare. În afară de a fi textul studiat cel mai în profunzime, cartea lui Morgenthau este paradigmatică din alte două motive. Primul este acela că Morgenthau pune în mod special accentul pe definirea unui domeniu specific politicii, independent de celelalte investigații sociale. El delimitează astfel observatorul și practicianul legitim. Al doilea motiv este că, poate mai mult
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și simplu în enunțuri negative. NOUA PARADIGMĂ: MORGENTHAU ȘI POLITICA ÎNTRE NAȚIUNI Atitudinea lui Carr era prea ambiguă și stilul său prea polemic pentru a fonda o școală de gîndire sau pentru a preconiza apariția unei discipline printr-un exemplu paradigmatic. Dar el a pregătit terenul. Modelul urma să vină din acea țară care preluase rolul Imperiului britanic. Aici, critica realistă atenuată a lui Carr nu a avut succes. Lupta antitotalitară, care era cît pe ce să dea greș împotriva lui
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
aceasta se desfășoară i-au permis să distingă în mod categoric politica internă de cea internațională. Separînd politica de celelalte domenii, cercetarea lui Morgenthau a definit un domeniu independent de studiu și actorii săi competenți. Astfel au fost instituite granițele paradigmatice ale disciplinei. În legătură cu fenomenul naționalismului unificator, Morgenthau a oferit nu numai o legătură conceptuală între individ și elita politică, între natura umană și nivelul statului, ci și o posibilă explicație a fenomenului războiului total din secolul al XX-lea. Pentru
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că le-a și transformat. Odată ce capitalul industrial a preluat controlul, expansiunea capitalistă a devenit totuși capabilă să joace un rol progresist (deși brutal) în inițierea industrializării. Cea mai însemnată moștenire a ideilor lui Marx poate fi regăsită la nivel paradigmatic. Dat fiind faptul că forțele economice fundamentale ale schimbării nu țineau seama de granițe, Marx a reîndreptat atenția asupra naturii transnaționale a relațiilor internaționale (Merle 1982). Aceasta s-a produs, într-o oarecare măsură, cu prețul ignorării fenomenului naționalismului, ca
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în primul rînd asupra conținutului, ci asupra metodelor. Poți fi realist și behavior-ralist în același timp, așa cum a arătat clar John Vasquez (1983). Cu toate acestea, behavioralismul a subminat pînă la urmă dominația realismului, pentru că el i-a contestat funcția paradigmatică crucială: postulînd o metodologie comună pentru cercetarea afacerilor externe și interne, el justifică intruziunea conceptelor, perspectivelor și standardelor sociologice în disciplina relațiilor internaționale. El subminează distincția intern-extern pe care se bazează paradigma realistă. De asemenea, subminează cerința impusă de paradigmă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui Kenneth Waltz, Theory of International Politics (1979), grație perspectivei sale mai reci și mai materialiste asupra puterii (vezi capitolul 7), lucrarea celor doi, Power and Interdependence (1977), trebuie să fi avut șanse bune să devină un text cu calități paradigmatice. Keohane și Nye au pus, însă, în orice caz, bazele pentru ceea ce azi constituie probabil teoria predominantă în studiul empiric din disciplina relațiilor internaționale, adică teoria regimurilor. Cele ce urmează vor folosi studiul lor într-un mod mai general, pentru
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Deși ambii sînt de acord că eforturile de căutare a unei singure paradigme rămîn evazive și că dezbaterea nu se desfășoară între, ci în cadrul școlilor de gîndire (vezi și McKinlay și Little 1986: 266-73), ei vizează obiective diferite. Din natura paradigmatică a teoriilor în disciplina relațiilor internaționale, Holsti a putut deduce că șansele de a face o sinteză a teoriilor, mai ales a marxismului cu realismul, sînt reduse. De partea cealaltă, Banks a încercat să se asigure că aceste școli de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o binevenită barieră împotriva oricărei critici și o bună justificare pentru rutina academică. Politica sferelor academice de influență s-a acoperit cu o poleială kuhniană întrucîtva științifică (vezi și Kratochwil 1993: 68). Această evoluție a arătat cum, într-o criză paradigmatică, disciplina a început să-și pună în discuție fundamentele și să țină seama de cercetarea aflată la limitele canonului stabilit (Kuhn 1970a:91). Ea a subliniat o dată în plus faptul că o disciplină amenințată în identitatea sa poate accepta bucuroasă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
entuziasm în interiorul disciplinei. PARTEA a II-a REACȚIILE REALISTE LA CRIZA REALISMULUI 9. Neorealismul sistemic: Kenneth Waltz și Teoria politicii internaționale Dacă există vreo carte care să poată fi comparată cu cea a lui Morgenthau, Politics Among Nations, în privința funcției paradigmatice pe care o are în disciplina relațiilor internaționale, arătînd un model de urmat și adunînd la un loc toate dezbaterile importante, atunci aceasta este cea a lui Kenneth Waltz, Theory of International Politics (Waltz 1979). De aceea, așa cum s-a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a întîmplat și în discuția din partea I, referitoare la Morgenthau, capitolul introductiv la o nouă rundă de teoretizări realiste se va referi în principal la această lucrare și la dezbaterea pe care a provocat-o. Morgenthau a avut un rol paradigmatic în instituirea unei discipline autonome a relațiilor internaționale. Waltz a avut același statut pentru apărarea independenței disciplinei, care fusese amenințată datorită potențialei prăbușiri a granițelor sale și a exploziei programelor sale de cercetare. El a oferit reacția cea mai severă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
măsură identificate și legitimate. În zilele noastre, a înfrunta conținutul cărții Theory of International Politics este o sarcină mai dificilă decît dacă ar fi vorba de Politics Among Nations. Este mai complicat de făcut o evaluare obiectivă asupra unui text paradigmatic al cărui rol este încă în discuție: ți se cere să iei poziție, indiferent dacă îți place sau nu. Orice referire la Waltz delimitează orientările științifice. Într-adevăr, dacă privim multitudinea articolelor referitoare la el, putem spune că, dacă Theory
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ar fi anarhia, puterea sau balanța puterii. Teoria sa se bazează pe o serie de dihotomii, reminiscență a disputei realism-idealism, pe care nu le probează în întregime. Într-adevăr, problema cu lucrarea lui Waltz, decretată imediat după apariție drept text paradigmatic al neorealismului, nu este doar faptul că ea constă în principal din idei vechi îmbrăcate într-o haină mai la modă, așa cum afirmă unii critici, ci că ea permite uneori pare chiar să încurajeze multe interpretări contradictorii. Acesta este unul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Rezultatul este o teorie clasică a balanței puterii. Waltz definește o structură prin trei parametri. Primul este principiul organizator al unui sistem. În concepția lui Waltz, acesta este fie anarhic, fie ierarhic. De aici rezultă că ceea ce distinge în mod paradigmatic sistemul internațional de alte sisteme și ceea ce conferă acestei structuri internaționale forță cauzală este caracterul său anarhic. Nimeni nu este îndreptățit să comande, nimeni nu este dator să asculte" (Waltz 1979: 88). A doua caracteristică este specificația funcțiilor diferitelor unități
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
puțin politică a politicii internaționale Theory of International Politics a lui Waltz a oferit o mult dorită limitare a agendei de cercetare în explozie și o binevenită legitimitate a disciplinei relațiilor internaționale. Așa cum am văzut deja, esențial pentru acest efect paradigmatic a fost recursul la falsificaționism și analogia cu microeconomia. La fel de importantă a fost și încercarea fățișă de a distinge politica internațională de celelalte sectoare ale sistemului internațional. În ultima parte a acestui capitol, voi arăta că, făcînd toate acestea, Waltz
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
externe). Totuși, succesul acestui text a fost alimentat din ce în ce mai mult de legitimarea implicită și explicită a metodelor științelor sociale, chiar dacă propria sa versiune era mai degrabă precaută în această privință. De aceea, criteriile pentru reputația academică, instituite de acest text paradigmatic, derivă în cele din urmă nu din posibila plauzibilitate a realismului său, care ar permite o mai bună înțelegere a naturii politicii internaționale, ci din mijloacele neopozitiviste folosite pentru atingerea acestui scop. În cadrul acestui curent, neorealismul a fost din ce în ce mai mult
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
empirică într-o dezbatere etică și de a o întemeia pe fundamente metafizice (deși behavioralismul în relațiile internaționale se bazează cel mai adesea pe unele fundamente utilitariste). Aici, cea de-a doua dezbatere din disciplina relațiilor internaționale pare a fi paradigmatică, unde naturalismului i s-a opus disciplina clasică a relațiilor internaționale, care minimaliza posibilitatea găsirii unor legi empirice și dorea să mențină disciplina în cadrul unor preocupări mai normative (vezi capitolul 3). Se poate ilustra această dezbatere în cadrul diferitelor tipuri de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
niveluri de guvernare sunt acum mai puțin vizibile, în parte, datorită stupidităților și compromisurilor făcute în timpul primelor etape ale reformelor. Acest catalog al eșuărilor în atingerea obiectivelor originale ale reformelor, a fost accentuat din 1983 încoace de către schimbarea ideologică și paradigmatică a socialiștilor în momentul în care aceștia au abandonat câteva elemente care aparțineau socialismului lor democratic de "noua-stângă" și au început să adopte abordări mai neoliberale cu privire la politică și la linia politică. De fapt, acest lucru a schimbat sensul descentralizării
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de autoritate, orice interpretare constituia o experiență. Textul cel mai autoritar era, fără îndoială, Sfânta Scriptură, deoarece autor fusese însuși Dumnezeu. Experiența exemplară o oferea viața lui Hristos, cel care era privit drept interpretul decisiv, hotărâtor al textelor sfinte, „exegetul paradigmatic” prin definiție. În acest Verbum Dei întâlnim joncțiunea între experiență și autoritate. În afară de aceste modele, identificăm și alte exemple de autoritate și experiență: adevărul, tot ceea ce poate fi cunoscut, universaliile sunt autorități, pe când limba, semnificația, rațiunea, particularul reprezintă experiențe. De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Materialele recent elaborate de Uniunea Europeană precizează, În mai multe rânduri, că În cadrul obstacolelor Întâlnite În procesul aplicării noilor metode manageriale, faptul că „strategiile de management aderă, Încă, În mod predominant, la principiile tayloriste, cel mai important impediment poate fi protecția paradigmatică neschimbată din mintea inginerilor și managerilor.<footnote Wobbe Werner, op. cit., pp. 52-53. footnote> Crearea unor culturi industriale colaborative, pregătirea multi și interdisciplinară, formarea unor mentalități orientate spre om, elaborarea aptitudinilor de practicare a managementului schimbării, Învățarea de a lua decizii
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
de autoritate, orice interpretare constituia o experiență. Textul cel mai autoritar era, fără îndoială, Sfânta Scriptură, deoarece autor fusese însuși Dumnezeu. Experiența exemplară o oferea viața lui Hristos, cel care era privit drept interpretul decisiv, hotărâtor al textelor sfinte, „exegetul paradigmatic” prin definiție. În acest Verbum Dei întâlnim joncțiunea între experiență și autoritate. În afară de aceste modele, identificăm și alte exemple de autoritate și experiență: adevărul, tot ceea ce poate fi cunoscut, universaliile sunt autorități, pe când limba, semnificația, rațiunea, particularul reprezintă experiențe. De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
am explicat, performanța dorințelor e evaluată de sentimente. Așadar, sentimentele nu sunt dragoste, ci companionii săi nedespărțiți. Poeții, care, precum spunea Rilke, mint mult, au adâncit confuzia dintre cele două fenomene. Voi face referire la sonetul care oferă o definiție paradigmatică a dragostei În limba spaniolă, dată de Lope de Vega: Sleit și Îndrăzneț, chiar cu mânie, ești aspru și duios, și rece, darnic, cinstit și trădător, viteaz, fățarnic, vioi, tânjind, trăind o moarte vie; loc, tihnă doar Întru iubire-ți
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
drepturilor omului. Riscul pe care Îl implică aceste dezbateri este destul de evident. 2 Problema coordonării scopurilor individuale cu cele ale altor persoane este, fără Îndoială, una transcendentală și foarte greu de rezolvat și, În consecință, provoacă multe frustrări. Un caz paradigmatic Îl reprezintă relațiile de cuplu și, În general, cele familiale. Scopurile personale se pot uni, cel puțin teoretic, atunci când există o țintă comună, așa cum este cazul companiilor, de exemplu. Compania, ca organizație, are propriile ținte: producția de bunuri și profitul
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Opera, consacrată în totalitate limbii și literaturii române, impresionează prin varietatea subiectelor, capacitatea asociativă, pe care doar G. Călinescu a mai avut-o, prin analiza fină de tipul lui G. Ibrăileanu pe care l-a continuat, și pe o severitate "paradigmatică" a construcției textului. Studenții aveau impresia că s-a născut doar cu un zâmbet oarecum ironic, dar nu descurajant, cu preocupare doar pentru cuvântul rostit și nu pentru gestică. Dacă-l descoperea pe cel talentat, interesat sau măcar preocupat, atunci
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]