738 matches
-
era din nou subiectul de discuție din seara aceea. — Ei, Riku, se întoarse unchiul către ea, se pare că va trebui să ne ducem mai departe viața în pârloaga asta. În dialectul locului, „pârloagă” însemna pământ sălbatic și lăsat în paragină. Era un câmp brăzdat de râuri pline de pietriș unde, în afară de ceva orez, nu creșteau decât hrișcă, mei și ridichi japoneze. Pe deasupra, prin aceste părți iarna venea mai repede decât în locurile lor de baștină și era mai aspră. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asfixiere, din lipsă de oxigen și prin otrăvire cu oxid de carbon. Pentru unii, protecția mediului constituie un pretext pentru încasare de bani, de taxe de la oameni, în timp ce se asistă la distrugerea masei verzi a plantelor: defrișarea pădurilor, lăsarea în paragină (necultivare) a terenurilor agricole, deși există șomeri și oameni ce trăiesc sub limita sărăciei (mănâncă ce găsesc în gunoaie). e. Se impune o gospodărire globală a condițiilor de viață de pe pământ, a resurselor naturale și o protecție a tuturor oamenilor
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
între cantitatea de oxigen absorbită (extrasă) și consumată din aerul atmosferic și cantitatea de oxigen introdusă (emisă) în aerul atmosferic. Unii oameni au micșorat cantitatea de plante verzi: au defrișat păduri (au tăiat copaci), au lăsat terenuri agricole nelucrate, în paragină, au micșorat spațiile verzi și le-au înlocuit cu diverse construcții și pavaje. Alți oameni au implementat noi obiective consumatoare de oxigen, care emit în aer deșeuri toxice: oxid și bioxid de carbon și alți poluanți. Și unii și ceilalți
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Vânătoarea pentru împerechere” și „Războiul cu întunericul”. (22). 108 5. CONCLUZII 5.1. OMUL A DECLANȘAT APOCALIPSA Omul a declanșat apocalipsa și intensifică desfășurarea ei, prin: A. Oprirea generatorului (producătorului) de oxigen, prin: tăierea copacilor (defrișarea pădurilor), prin lăsarea în paragină (necultivat) a terenurilor. B. Mărirea consumului de oxigen, prin: B.1.Arderea: combustibililor fosili (gaz metan, derivați din petrol, cărbuni, turbă), a lemnelor, a deșeurilor vegetale, a combustibililor extrași din vegetale, în autovehicule, în termocentrale, în electrocentrale, în procese industriale
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
proaspăta lor grație de porțelan scris cu aur și aleanul lor însemnează unul din aleanurile infinitului!...” (Gala Galactioin, Prin țară ) „ Cea din urmă ispravă a Dunării, atât de bogată în minunății, e Delta. Închipuiți-vă un parc uriaș, lăsat în paragină. Pădurile cresc în neștire, păpurișul umple gârlele și lacurile; iarba sătulă de umezeală trece de un stat de om, iar stuful atinge înălțimea copacilor. Cine intră într-un astfel de labirint se poate rătăci ca și într-o pădure ecuatorială
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
4. Încercuiți consoanele din ultimile două versuri. 5. Subliniați vocalele din primele două versuri. Iulie Otilia Cazimir De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbușiri de stâncă... Iar soarele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cântăreților de operă, toate acestea ducând la pierderea reputației și averii familiei eunucului. Anii au trecut, iar noii proprietari nu aveau curaj să se apropie de șopronul despre care se spunea că ar fi bântuit de un eunuc-vampir. Lăsat În paragină, șopronul a fost acoperit de țărâna purtată de vânturi, de noroiul adus de ape și de praful depus de trecerea timpului. Într-o bună zi, când un fermier proaspăt Îmbogățit s-a apucat să construiască un teren de minigolf lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pustiu și o pricină de batjocură, niște dărîmături veșnice. 10. Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cîntecele mirelui și cîntecele miresei, uruitul morii și lumina lămpii. 11. Toată țara aceasta va fi o paragină, un pustiu, și neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani. 12. Dar cînd se vor împlini acești șaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
părinții voștri, împărații voștri și căpeteniile voastre, și poporul din țară? 22. Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutății faptelor voastre, din pricina urîciunilor pe care le-ați săvîrșit, și de aceea țara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeți astăzi. 23. Tocmai pentru că ați ars tămîie și ați păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-ați ascultat glasul Domnului, și n-ați păzit Legea, poruncile și învățăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
-ndreptă spre ea, străbătând un câmp verde de lucernă. La capătul drumului se contura însingurată o casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
puțini drumeți, iar aceștia, în general, la vederea săbiilor pe care ei le purtau la șold, măreau pasul și răspundeau înspăimântați, cu jumătate de voce, la salutul amabil al bagaudului. După-amiază, ajunși la o răscruce, unde se înălța, lăsată în paragină și îmbrăcată în lăstari de mirt, vechea nișă votivă a unui cult păgân, zăriră doi oameni în vizibilă așteptare; aceștia, de îndată că îi văzură că vin, încălecară prompt pe cai. — Bine, spuse Divicone, ce vă spuneam? Au venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-ndreptă spre ea, străbătând un câmp verde de lucernă. La capătul drumului se contura însingurată o casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și primăvara avea o strălucire pală. Iar vara, În loc de rouă, picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească Încă din luna mai. Cireșii și vișinii aveau viermi Încă din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
auto camioanele acolo une era cazul fără a le cere altceva decât ca aceste lucrări paralele să fie executate după orele de program. În aceasă grandioasă muncă de remediere a stricăciunilor făcute de cutremur, prioritate o avea populația lăsând În paragină lucrările contractate ori Începute În sectorul Întreprinderilor aparținând statului. Cum nici pe ei cutremurul nu-i ocolise, din contră, stricăciunile fiind multiplicate, aceștia amenințau, reclamau la te miri cine, se prezentau la Centrala Coperativei ori la grupul de șantiere solicitând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
De, sărăcie cu ciucuri. La periferie nu le-ar sta bine. Acolo se adună avortonii tranziției. Mall-ul din Vitan este, în 1999, o apariție suprarealistă. O adunătură de blocuri urâte, înconjurate de bălării și de urme de șantiere în paragină, întrerupte de o clădire colorată, luminată strălucitor, plină de „expoziții” ispititoare care îți arată ce ai putea avea dacă nu ai câștiga la limita subzistenței. În fond, Mall-ul nostru e o expresivă metaforă de tipul: România, starea de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
două cutii răsturnate, făcându-ne vânt din cauza arșiței cumplite. Cum ziua era cu adevărat dogoritoare, asta a fost ușor de jucat. Scena 1 La ridicarea cortinei, două tinere sunt așezate pe veranda unei case gen plantație, care dă semne de paragină. Una dintre ele - Martine - este o frumusețe ofilită, neconsolată, care tot soarbe dintr-un pahar și se uită în gol, cealaltă - Edna - e mai coaptă și are trăsături masculine. E spre seară. EDNA: Văd că Taylor nu mai trecu pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
presupune muncă, răbdare, toate purtând amprenta pasiunii. A deschis pentru mine poarta unui tărâm misterios și atrăgător tocmai prin aura enigmatică ce-l înconjoară: NATURA! O zi n-a trecut fără folos. Asemenea grădinarului care nu-și lasă grădina în paragină, care sădește an de an semințe, și profesorul a sădit cunoștințele cu răbdare și profesionalism. Veșnica întrebare: „de ce?” a interconectat de fiecare dată „circuitele” punându-ne logica la încercare. Consider că sunt una dintre „semințele” care au încolțit și îi
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
ar fi trebuit să fii aici. Numai discuția asta îmi lipsea. — Cum adică? l-am întrebat eu. Ne aflam în sala de recreație, o cocină umedă de la etajul unu. Era ca un fel de cafe-bar din anii șaizeci, lăsat în paragină, fără ferestre, cu un tub de neon al cărui tremur te ducea la infarct. La fiecare câteva minute mă duceam la tejghea și îi mai aduceam lui Alec o cafea sau o ciocolată. Mânca și bea repede, atât cât putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să spunem) și „abilitatea“ cu care mai știu eu care politician sau afacerist jecmănește țara. Nici o deosebire între scârnele răspândite pe unde vrei și nu vrei (e drept, de câine!) și dezolantele imagini ale unor foști coloși industriali rămași în paragină. Și multe altele. Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de soare, dacă se poate imagina un surogat și pentru asta. Asupra camioanelor se trăgea destul de des și din de locuri care păreau dintre cele mai pașnice, multe convoaie fuseseră obligate să se Întoarcă. Unele case ce păreau demult În paragină erau foarte bune pentru a ascunde trăgători și, adesea, o singură grenadă ar fi fost suficientă pentru a transforma un camion În bucățele. Voi erați conduși de la distanță de niște persoane abstracte pe seama cărora Încă nu știați să faceți bancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Aș vrea un cer edemic și un pământ mormânt Din pulberea atâtor zădărnicite hoarde... Trecutul umple-auzul întregii mele firi, Năpustitor pătrunde din ștersele imagini Dar mi-a cuprins retina și stăruie-n priviri, De dincolo de vreme și de-ale ei paragini... Când neamul meu, aicea, însămânțat a fost, Ne-am bucurat cu toți de primele lui roade, Ele ne-au făurit, pe-acest pământ, un rost Și le păstrăm în suflet, spre alte episoade...
DE UNDE VIN IZVOARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83776_a_85101]
-
MĂ CAUT MEREU... Mă caut mereu, mereu mă tot caut Și-mi pare adesea că-s sunet de flaut, Suspin de pământ, năpădit de paragini, Ori carte, cu rânduri șterse din pagini... Mă caut mereu și-arar mă-ntâlnesc În cuprinsul visat, profund omenesc, Fiindcă nu știu prin ce-mprejurare, M-am rătăcit în răstimpul ce doare... În hățișuri de gânduri, sub arșițe grele În
M? CAUT MEREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83823_a_85148]
-
Zbirii vor rămâne iarăși umiliți în fața tăriei noastre, căci nu ne vor putea îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]