641 matches
-
Paradoxal, aproape toți am răsuflat ușurați în prima clipă când am auzit că în oraș au început furturile. Era primul lucru logic după multă vreme. Hoții au început să bântuie, ocrotiți de întuneric și de faptul că poliția era ca paralizată. Dar curând totul a luat proporții de coșmar. Au fost și câteva cazuri de fete prinse la căderea serii și violate. Într-o noapte, mai mulți indivizi au pătruns într-o casă, l-au schilodit pe un funcționar și au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine de obicei după-amiaza, pretextând soră-sii că are cursuri la facultate. Mă punea să astup ferestrele cu hârtie până se făcea beznă în odaie. Când era lumină, nu mă lăsa nici s-o sărut măcar. Avea stângăcii, era jenată, paralizată. Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau armonios: pe lumină arăta o fată inocentă, uneori puțin stângace din cauza timidității, dar cu rafinamente de cochetă consumată. În discuții câștiga repede întîietatea descoperind fără
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
picioarele amestecate cu mâinile și cu ochii dați peste cap. Toți lăsau un ban pe pieptul bietului neom care rămânea uitat acolo până seara. Printre copii, cel mai popular personaj din uliță era Frochi. Nebunul târgului, cu jumătate de obraz paralizat, avea un râs sarcastic, veșnic întins pe jumătatea bună a chipului, enigmatic și obsedant pentru mulțimea plozilor care, îndată ce Frochi apărea pe stradă, îi alcătuiau alai. Sănătos tun, nebunul o făcea ba pe șchiopul, ba pe câșul și câteodată îl
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că e strict interzis sa le vinzi copiilor bomboane otrăvite, toate astea În engleză și Piratul se zorea să-și scoată mîinile pline printre gratii, se zorea să dea bomboanele și să ia banii dar Cano, lung și deșirat, rămăsese paralizat. „Plec acum, măicuță, plec acum“, spunea Într-una Piratul, care fără Îndoială avea viermi sub plasturele negru de pe ochiul stîng, „plec acum“, repeta și Într-adevăr Își strîngea marfa și pleca, dar numai pentru că sunase de intrare și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rănea ochii. O pasăre în zbor făcea găuri ca de glonț în fereastra de cer. Bineînțeles, Sarah M. nu putea conduce mașina, nu putea merge în locuri aglomerate, nici măcar nu putea traversa strada. Stătea pe refugiu în orașul ei liniștit, paralizată, cu filmul blocat. O mașină aflată la mare distanță putea s-o doboare în clipa în care cobora de pe trotuar. Imaginile nemișcate se îngrămădeau unele după altele - linii incoerente, cubiste, care împărțeau totul în două. Mașinile, oamenii și obiectele reapăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simplu. Îmi cade pe piept când dorm. De ce-o fi vrut să mi-l lase mie? E o povară groaznică pentru mine. Un mecanic auto în vârstă de patruzeci și opt de ani îi spusese lui Weber că brațul paralizat care stătea în pat lângă el era al soției lui. — Acum ea e-n spital. A făcut un atac. Nu-și mai poate folosi brațul. Așa că... uite-l. Presupun că mi l-a lăsat mie în grijă. Dacă ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i se păruse și ei până se făcuse mare. Și de fiecare dată când se întorsese, în timpul maladiei terminale a mamei ei. Lumea preriei. Chicotea din ce în ce mai tare. Se întoarse și se uită la Bonnie, care stătea cu un rânjet fals, paralizat, întipărit pe față. Fata îi întoarse privirea, speriată, dar nu de Mark. —Ajută-mă, reuși să articuleze Karin, înainte să izbucnească iar în chicoteli. Ceva din cealaltă femeie se arătă la înălțimea situației. Bonnie îl conduse pe Mark înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu palma în sus sau în jos, întinsă sau pe lângă corp. Intră în panică, iar sperietura îl îngheță, trezindu-l aproape suficient cât să identifice mecanismul: devenise conștient înainte de trezirea completă a cortexului somatosenzorial. Dar abia când își forță partea paralizată să se miște reuși să-și localizeze din nou toate membrele. Un hotel anonim, într-o altă țară. O altă emisferă. Singapore. Bangkok. O versiune o idee mai spațioasă a acelor hoteluri tip morgă din Tokio, cu oameni de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
totul. Era neabătut în noblețea sa, chiar și atunci când era părăsit. Toate întrebările pe care nu le punea - De ce faci asta? Ești sigură că asta îți dorești? Cum rămâne cu Mark? Cum rămâne cu mine? - o mistuiau în timp ce stătea acolo, paralizată. Nu încercă nici s-o facă să se simtă vinovată cu vorbe sau mângâieri. Multă vreme nu spuse nimic, se așeză pur și simplu la nici un metru de ea, asimilând situația, chibzuind. Îi pândea privirea, încercând să afle ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gât nu-i iese decât un șuierat uscat. Ea se apleacă spre gura lui, dar tot nimic. Mâna lui dreaptă se întinde în aer, cerând pix și hârtie. Ea caută în poșetă după ele și i le dă. Pe jumătate paralizat deja de presiunea care crește în țeasta lui, cu lobii vătămați umflându-se și împingând în oasele fixe, cu un scris tulbure care nu-i al lui, așterne cuvintele: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cît se poate de adevărat, spunea tata și-i umplea iar paharul. — Trebuie să ai mintea limpede și mîna țeapănă, spunea el. — Ai perfectă dreptate, spunea tata. Asta o să-ți dea așa o Înțepenire, tinere, Încît ai să fii practic paralizat. Domnul Gates și părintele Dolan rîdeau de le curgeau lacrimi pe obraji. Doamne, ce ne mai distram pe vremea aia, totul era curat și nevinovat. Apoi ne-am ridicat toți să plecăm și eram Într-adevăr tare neliniștiți: bietul băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a pește. Se curăță și se întoarse în dormitor, neștiind ce s-a întîmplat, dar sigur că era legat de chicotelile, aluziile și tăcerile bruște pe care dezgustul lui instinctiv îl făcuse să le ignore la colegii lui. Se simțea paralizat și dezgustat și jură să nu se mai gîndească la lucrurile care-l aduseseră în această stare. Peste două zile reveniră și le cedă fără să opună prea multă rezistență. Acum fluxul vieții lui imaginare era întrerupt de cîte trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
minuscul. Florence își culcase capul pe masă, sprijinit în brațe. Profesorul o fixa lung, cu o privire de câine. Se întreba cum i-a dispărut cuțitul, sau poate că visase, probabil nu avusese niciodată curajul să-l subtilizeze. Se simțea paralizat, o durere ascuțită ca un clește îi prinsese ceafa și își pipăia mereu buzunarul. Șerbănică Miga tresărea în somn. Adormise cu gura căscată. Melania se uită pe furiș la Scarlat. Părea că se gândește intens la ceva." Știi tu le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
AFLAȚI ACUM DINAINTEA LUI. DAR DE DATA ASTA NU AVU UN ASEMENEA EFECT. HEDROCK RĂMASE UIMIT. MUȘCHII LUI, PREGĂTIȚI DIN PUNCT DE VEDERE DINAMIC PENTRU FUGA CARE AR FI TREBUIT SĂ-L DUCĂ PRINTRE RÎNDURILE DE ADVERSARI ÎN TIMP CE EI RĂMÎNEAU PARALIZAȚI, I SE ÎNCORDARĂ. AUTOAVIONUL CE I SE PĂRUSE ATÎT DE APROAPE CU O CLIPĂ ÎNAINTE, LA MAI PUȚIN DE ZECE METRI, ACUM I SE PĂRU CĂ SE ÎNDEPĂRTEAZĂ. ȚELUL LUI DE A AJUNGE ACOLO SE PRĂBUȘI ÎNTR-O ÎNȚELEGERE CONȘTIENTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Și, lucrul cel mai rău era că, dacă i se stîrneau noi suspiciuni, Împărăteasa dădea ordinul de tragere și oamenii ei puteau năvăli oricînd înăuntru. De fapt, nici nu aveau de ce să se teamă. Puterea motrice a navei era deja paralizată și numai falsele lor impresii îi dădeau lui posibilitatea de a-i reține pînă la termenul limită ― ora critică ― a doua zi la prînz: Glasul Împărătesei îi întrerupse gîndurile: ― Zeydel, preia tu legătura! Pe placa video imaginea ei fu înlocuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mai cu seamă, inima. Când se neliniștește? Dorințele apar și dispar, poftele vin și pleacă, de neprevăzut este mareea de vicii și de pasiuni; sfiiciunea și desfrânarea, teama și îngâmfarea, alternează în mod continuu și, deseori, amenință pe cel temător, paralizat și resemnat, până la epuizare. Într-un fel sau într-altul ne torturăm, viața noastră nu are spațiu pentru exigențele sale, și ne frământăm până ne facem rău. Rugăciunea pentru ajutorul lui Dumnezeu în ispite În viață există cazuri în care
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
reușisem eu? Să mă revolt împotriva tatei? Să mă prefac modest, ca să-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei își jucau chiar amintirile la trapez! Auzisem despre niște insecte care fac înțepături otrăvitoare altor insecte, fără să-și omoare victimele. Paralizate, acestea continuă să trăiască, iar insectele otrăvitoare își depun ouăle în corpul lor, transformîndu-le în hrană vie. Așa se întîmpla și cu bătrânii. Nu mai puteau să-și ofere nimic la vârsta lor, în azil, în schimb le rămânea golul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ridica fusta. Primul lucru pe care l-a simțit a fost umilința și apoi și mai multă umilință. Sentimentul acela de rușine era atât de fierbinte, Încât Înlăuntrul ei nu mai era loc pentru nici un altul. S-a simțit brusc paralizată, aproape Înghețată Într-un fel timid, un fel care dezvăluia educația ei, rușinea de a-i fi văzuți chiloții dominându-le pe toate celelalte. Însă apoi, Într-o clipă, un val de panică a măturat umilința. A Încercat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
folosi doar la cercetarea cunoștințelor ieșite din uz sau care, pe vremea aceea, abia își articulau primele și șovăielnicele silabe. Așezate în șir, una după alta, enciclopediile de azi, de ieri și de răsalaltăieri reprezintă imagini succesive ale unor lumi paralizate, gesturi întrerupte în mișcarea lor, cuvinte în căutarea ultimei sau penultimei semnificații. Enciclopediile sunt ca niște ciclorame imuabile, mașini de arătat minuni ale căror rotițe s-au blocat și arată cu un soi de maniacă fixitate un peisaj care, condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
reușisem eu? Să mă revolt împotriva tatei? Să mă prefac modest, ca să-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei își jucau chiar amintirile la trapez! Auzisem despre niște insecte care fac înțepături otrăvitoare altor insecte, fără să-și omoare victimele. Paralizate, acestea continuă să trăiască, iar insectele otrăvitoare își depun ouăle în corpul lor, transformându-le în hrană vie. Așa se întâmpla și cu bătrânii. Nu mai puteau să-și ofere nimic la vârsta lor, în azil, în schimb le rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi intrat (pe unde?), Ei m-ar fi descoperit. Să cobor. Să mă mișc... Nu doream nimic altceva de câteva ore bune, dar acum, că puteam s-o fac, acum, că era cu cale s-o fac, mă simțeam ca paralizat. Ar fi trebuit să străbat sălile noaptea, folosind lanterna de buzunar cu moderație. Puțină lumină nocturnă se filtra prin ferestrele Înalte, dacă-mi Închipuisem un muzeu devenit spectral În lumina lunii, mă Înșelasem. Vitrinele primeau de la ferestre reflexe incerte. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui ăla să stea cu ăsta, ca să intru. A pus masa, am mâncat, când a scos Stalinșcaia, s-a ridicat Bachus la cap și l-am făcut. Eu mi-am luat plata și el și-a luat-o, a rămas paralizat și cu boala copiilor pe el. Am aflat când am intrat cu meseveu. Ăștia au tupeu mare, normal, nu am vrut să-l fac atunci, dar am stat mult la vrăjeală cu el. El făcea la vilă baia și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
meseveu. Ăștia au tupeu mare, normal, nu am vrut să-l fac atunci, dar am stat mult la vrăjeală cu el. El făcea la vilă baia și avea scule acolo și i-am dat cu o sculă și a rămas paralizat. Omul era mare și tot încerca să se salveze, dar eu îi dădeam ca să nu miște. I-am dat în cap. Eu dau la cap. Dau în cap, știu că nu se mai ridică. Am crezut că a murit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ginecologa spune că și al meu va fi un... O, Doamne, nu vreau să mă gândesc azi la asta. Se retrase brusc. — Termină singur să te dezbraci, Încearcă-le și apoi vino să te vedem. O spuse În grabă copilului paralizat de rușinea ce-l cuprinsese povestindu-i elegantei doamne Fioravanti chestia cu pensia și cu bunica Olimpia și despre mama care răspunde la telefon... Poate ar fi fost mai bine dacă i-ar fi spus că, uneori, după-amiaza, mama le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se strecurau printre picioarele dansatorilor și le lingeau mâinile cerșind mângâieri și mâncare. Dar câinii nu o recunoscură, și când se aplecă să-i mângâie Își rânjiră dinții. Erau acolo Mabuse, câinele cu barbă, Dillinger, Shylock - și unul nou, poate paralizat, care se târa comic, trăgând după el, legat de labele din spate, un cărucior. Câinii lui. Aris spune că sunt singurii lui prieteni adevărați. O recunoscu și pe Meri. Tânăra spaniolă care se instalase la Aris. O Întâlnise Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]