999 matches
-
un struț printre vizitatori și zâmbea: „Ce e cu Omar ăsta?“. „Ei, ce e! Îi place să vadă lume!“ Omar plantă o magnolie lângă iaz și vrejuri de mure de-a lungul gardului de la fermă. Puse arbuști de tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a pururi neterminată. Duchesse era albă, ca o perlă la gâtul câmpiei întregi, însă nici pe ea nu o mai văzu. O auzea doar cum își scutura coama și rupea cu buzele firele de iarbă. Zăpăcit, se propti într-un parapet și simți cum pământul îi aluneca de sub tălpi: „Ce-o să facă de-acum toată lumea cu mine? Nu mai folosesc la nimic...“. Calul veni aproape și îl mirosi ca pe-un hoit ori poate încerca doar să-i spună: „Ei, nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
următoare, Rambert, ajuns primul la întâlnire, citea cu atenție lista celor morți pe câmpul de onoare. Câteva minute mai târziu, doi bărbați s-au apropiat, l-au privit cu indiferență, apoi s-au dus să se sprijine în coate de parapetul aleii și păreau în întregime absorbiți de contemplarea cheiurilor goale și pustii. Aveau amândoi aceeași statură, erau îmbrăcați la fel, cu pantaloni albaștri și tricouri bleumarin cu mâneci scurte. Ziaristul s-a îndepărtat puțin, apoi s-a așezat pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îndepărtat și, în urma ei, exclamații confuze, venind de departe, au rupt din nou tăcerea. Apoi, aceeași tăcere s-a lăsat asupra celor doi bărbați, cu toată greutatea ei de cer și de stele. Tarrou se ridicase ca să se așeze pe parapetul terasei cu fața spre Rieux, care stătea tot prăvălit in scaunul lui. Nu se vedea din Tarrou decât o formă masivă, care se profila pe cer. El a vorbit multă vreme și iată aproximativ discursul lui reconstituit: Ca să simplificăm, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un covor dens de copaci: Maggie aproape că se aștepta să vadă un cameraman, așteptând semnalul lor. Dar Uri nu se uita la asta. Ca un pasager pe puntea unui vapor arătând în jos, către mare, gesticula, aplecându-se peste parapet către ceea ce era dedesubt. Abia atunci văzu și Maggie. Pe pământul de dedesubt era așezat un oraș în miniatură, cu ziduri, străzi și case. Totul era perfect, până și micile acoperișuri roșii și rândurile coloanelor lucrate manual, până și copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trupul de focurile trase. Privi în jur și îl văzu pe Mustafa, lipit și el de pământ. Cu o ușoară mișcare din deget, palestinianul îi făcu semn lui Uri să se uite în sus. Acolo, chiar deasupra lor, aplecate peste parapetul care se ridica deasupra modelului orașului, se aflau câteva țevi de armă, trăgând în copacii din partea opusă. Să fi fost oare oamenii lui Miller, regrupați? Oare încercau să-l omoare pe cameramanul ascuns, ca și cum asta i-ar fi salvat cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Tatăl tău a avut un accident de mașină aseară. Și ... a murit. — Ce? Ameți brusc. Tom se sprijini de cuștile cu șobolani, respirând greu. Acum, Josh îi aruncă o privire îngrijorată. — Ce s-a întâmplat? — Mașina lui a lovit un parapet, pe la miezul nopții, spuse mama lui. L-au dus la Long Beach Memorial Hospital, dar a murit azi dimineață, devreme. Oh, Dumnezeule. Tu ești acasă? întrebă Tom. Vrei să vin acolo? Rachel știe? — Tocmai am vorbit cu ea. — OK, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bazeze pe Raza, care era extrem de inteligent și ambițios. — Hei, Raza. Îl mai ții minte pe albul de patruzeci și șase de ani, cu răni în urma unui accident, din urmă cu o săptămână? Care a intrat cu mașina într-un parapet? — Mda, mi-l amintesc. Heller sau Weller. — Fiica a cerut sânge? — Da. I-am dat sânge. — Ei bine, a făcut un test de paternitate și rezultatul a fost negativ. Tipul nu era tatăl ei. Raza îl privi inexpresiv. — Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Întreabă-i pe polițiști. Nu e treaba mea. — Ar fi trebuit să se verifice asta. — A fost singura mașină implicată în accident, spuse Marty. Au existat martori. Tipul nu era nici beat, nici în comă. A intrat direct într-un parapet de autostradă, cu o sută treizeci de kilometri pe oră. Aproape toate accidentele de acest gen sunt sinucideri. Nu e de mirare că victima a dezactivat airbag-ul înainte. — Dar tu nu ai verificat, Marty. — Nu. Pentru că nu aveam nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Billy îi lovi din lateral, venind în viteză, iar cei doi zburară ca niște popice, exact lângă groapa de la marginea terenului. Jamie alunecă frecându-se cu bărbia de sol, ridicând un nor de praf maroniu, iar Maimuțache se izbi de parapetul din sârmă din spatele terenului de baseball. Din apropiere, amicii lui Billy urlau: — Sânge! Vrem sânge! Văzând că puștiul, Jamie, gemea în praf, Billy se duse direct spre Maimuțache. Îl atacă cu placa, cu roțile spre el, și îl nimeri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aripile lor albe. Instrumentiștii, care tocmai făcuseră o pauză, au început să cânte iar, cu și mai mult năduf, același marș. În cele din urmă, vaporul se apropie destul de mult ca să se poată distinge chipurile pasagerilor, aliniați de-a lungul parapetului ca niște păsărele. Printre turiștii străini erau și câțiva tineri japonezi, aplecați peste parapet, fluturându-și pălăriile spre cei care priveau de pe chei. Într-un colț se aflau adunate câteva călugărițe. Un marinar roșcat își scoase capul pe un hublou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu și mai mult năduf, același marș. În cele din urmă, vaporul se apropie destul de mult ca să se poată distinge chipurile pasagerilor, aliniați de-a lungul parapetului ca niște păsărele. Printre turiștii străini erau și câțiva tineri japonezi, aplecați peste parapet, fluturându-și pălăriile spre cei care priveau de pe chei. Într-un colț se aflau adunate câteva călugărițe. Un marinar roșcat își scoase capul pe un hublou din margine. Pe chipul tuturor se citea o mare bucurie. Când vaporul atinse ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar la un moment dat am înțeles că eram aproape de casă. Aveam în față podul de piatră peste Reghena, un râu care se vărsa în altul mai mare, Lemene, la miazăzi de Concordia. Era un pod roman, și pe ambele parapete de piatră era sculptată cu litere mari aceeași inscripție: Manius Acilus Mani Libertus... Am oprit calul și am citit-o cu voce tare. M-am revăzut pe când eram adolescent, împreună cu preotul Giulio, amândoi cu picioarele în apa mică de la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Până aici nimic ciudat, căci ceremonia trebuia să aibă loc în aer liber. Mi-am mutat privirea spre porțiunea de zid vizavi de fereastra mea, și cea mai nefericită dintre previziunile mele a devenit reală: pe pasarelele camuflate de scândurile parapetului am văzut un număr mare de soldați ascunși. De la fereastră puteam să țin sub observație doar o parte dintre schelării, dar am zărit mișcându-se o droaie de coifuri. Forul era, de fapt, o capcană, de asta eram sigur. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i recunoască În acele fantasme dezrădăcinate și singuratice pe frații săi. Odată, unul Îl jefuise, dar el nu-l denunțase, nu-și lăsa Înfrânte atât de ușor propriile convingeri. Sus, pe Ponte Garibaldi, trecu un automobil, farurile fulgerau printre zăbrelele parapetelor. Pe malul stâng al Tibrului erau deja niște activități În desfășurare - poate că, În sfârșit, dragau brațul Îngust al fluviului, Înfundat și Înnămolit de atâția ani. Un grilaj de tablă se Întindea pe toată lungimea debarcaderului. Era tablă ondulată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
anula, și era el Însuși: un nimeni, un număr fără valoare, un Zero. Acel nume din vopsea strălucea În lumina clară a dimineții. Primul tramvai grăbit - verde pastelat ca desenul unui copil - trecu peste Ponte Garibaldi. Taxiuri matinale alergau dincolo de parapete. Geamurile mari ale spitalului israelian reflectau deja razele soarelui. O agitație nepăsătoare, și totuși de neoprit, sclipea și pulsa sub fuga norilor. Marea și mult iubita Romă se trezea la realitatea nudă a dimineții, făcută toată din străzi, piețe, biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Doamne, ferește!“. Bucătăreasa nu știa mai mult, iar Ghighina voia amănunte și spera să le afle de la Pampu. Evident voia să-i arate și rochia cea nouă. Stătea în foișorul de la poartă, gătită și nerăbdătoare. Abia ajungea cu bărbia la parapetul de sus. Era o ființă mărunțică și în mișcare permanentă. Pampu, de cum o auzise, grăbise pasul și din două-trei sărituri ajunsese la ea. O privea cu uimire și atent la toate emoțiile care veneau din sufletul omului peste care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sol mi-a alunecat mâna cu care mă țineam de scară și am aterizat drept în fund, spre norocul meu nu m-am lovit prea tare, m-am uitat în sus și l-am văzut pe Remus Frunză aplecat peste parapetul postului de observație, de unde mi-a spus cu voce hârâită să alerg cât mă țin plămânii, fiindcă acum e vai de viața mea, că m-ar ajunge din urmă și dac-aș avea un avans de două sute de metri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
semene a mâhnire, nici a vreun alt sentiment omenesc. Chipul lui era invadat de o groază animalică, abjectă. PARTEA A DOUA MOMENTE CIUDATE 1 Imediat după Poitiers, Bruno pierdu controlul mașinii, un Peugeot 305. Derapând la jumătatea șoselei, lovi ușor parapetul de siguranță și, după o răsucire de 180 de grade, rămase Înțepenit. „Băga-mi-aș! Înjură el printre dinți, ah, băga-mi-aș!” Un Jaguar care venea cu 220 de kilometri la oră frână violent, fu cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și, după o răsucire de 180 de grade, rămase Înțepenit. „Băga-mi-aș! Înjură el printre dinți, ah, băga-mi-aș!” Un Jaguar care venea cu 220 de kilometri la oră frână violent, fu cât pe ce să izbească celălalt parapet și plecă mai departe În vacarm de claxoane. Bruno ieși din mașină și amenință cu pumnul În direcția lui. „Poponarule! urlă el, poponar nenorocit!” Apoi Întoarse mașina și Își continuă drumul. Locul Schimbării a fost creat În 1975 de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aceasta, spuse Bez cu o mândrie care mie mi se păru exagerată, este platforma de servicii. Era o galerie îngustă, care se întindea de-a lungul unui perete, cu mult deasupra scenei. De-a lungul marginii acesteia se afla un parapet de lemn, care-mi venea aproape până la umăr, deasupra căruia era amplasată o bară, groasă cât o balustradă. Era ca și cum ai sta într-o groapă. Ca să pot să mă lungesc deasupra ei, trebuia să mă sui pe un raft construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lemn, care-mi venea aproape până la umăr, deasupra căruia era amplasată o bară, groasă cât o balustradă. Era ca și cum ai sta într-o groapă. Ca să pot să mă lungesc deasupra ei, trebuia să mă sui pe un raft construit în parapet, pe care se aflau așezate în grămezi nenumărate obiecte care păreau a fi lingouri de fier. De fapt, erau din oțel și plumb, fiecare aproape cam cât jumătate din greutatea mea, ceea ce mă făcea să mă simt și eu o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știfturi. M-am conformat și m-am suit din nou pe raft, uitându-mă în jos, prin hățișul de bare atârnate până jos, pe scenă. — Alea sunt din aluminiu. Li se spune bare din aliaj, zise Bez aplecându-se peste parapet și mișcând cu degetul una din numeroasele bețe atârnate de cabluri de oțel, care mergeau de la galeria în care ne aflam noi până la cealaltă, de pe peretele opus. Cele mai multe dintre ele erau goale; decorul pentru Virginia Woolf era fix, singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deasupra capetelor noastre. Întreaga construcție îmi amintea de podul de funie din Indiana Jones; părea la fel de fragilă și de nesigură. Cu asta va ajunge Marie la mobil? zisei, mergând către locul unde unul dintre poduri era prins cu bolțuri de parapet. — Da. Dar va avea propria frânghie, prinsă deja de coarda de siguranță. Se urcă pe mobil și coboară cu el, dar ea are o altă coardă. Așa trebuie procedat, pentru siguranță, înțelegi? — Dar nu poate rămâne agățată de cablul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oameni. În afară de toți cei car lucrau acolo și de mașiniștii de jos, mai erau acolo și MM, Matthew, Sally, Thierry, Bez și Ben. Ultimul dintre ei tremura în mod vizibil și stătea cât de departe putea de margine, în ciuda înălțimii parapetului. Simplul fapt că știa cât de sus se află era, fără îndoială, suficient pentru a-i da amețeli. Probabil că nu-i venea prea ușor să coboare scara. Aveam toată admirația mea pentru că făcuse acest efort; nimeni nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]