45,675 matches
-
să văd Idiotul, tot în regia lui Andryi Zholdak, dar în interpretarea actorilor Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu. Mărturisesc că spectacolul m-a descumpănit. Discursul scenic, dincolo de imperfecțiunile specifice unei reprezentații anume, jucate "în deplasare", mi s-a părut construit parcă prea în disprețul acelor spectatori care caută nu doar imagini, ci vor să găsească și înțelesuri. Puținele cuvinte rostite pe scenă - din roman rămăseseră doar 16 pagini de text - erau în marea lor majoritate neinteligibile, raportările la Dostoievski erau firave
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
de natură să nu-i lase nici un moment de odihnă spectatorului e, cred, unul dintre țelurile directorului de scenă. n Hamlet. Dreams, o mulțime mișcătoare și fremătătoare, figuri de o excepțională plasticitate, într-o mobilitate continuă, mânuind cu o abilitate parcă dincolo de puterile ființei umane diverse obiecte de recuzită, creând din ele și din propriile trupuri un decor de o cinetică extrem de energică, inundă scena. Arhitecturări în spațiu și orchestrări coloristice exuberante, călăuzite de fantezia luxuriantă a regizorului se plămădesc sub
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
relație explicitată de scenografia mirobolantă. Simbolurile curg într-un șuvoi aproape de nestăpânit. În chip evident, tehnica actoricească nu se ridică la înălțimea celei pe care am admirat-o la componenții trupei ucrainiene. În spectacol se insinuează pe alocuri bâlbe. Dar parcă palpitul de umanitate e mai pronunțată, trăirea mai autentică. Iar creativitatea regizorală izbucnește magistral în două secvențe ce nu mă sfiesc să le calific drept antologice - cea în care Iago o calomniază pe Desdemona, când scena și sala sunt realmente
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
care nu se țin de cuvânt, cu furnizori de materiale nepunctuali... Până la urmă, însă, cum ar fi spus Nichita Stănescu, prietenul meu a învins!. Un prozaic parter de bloc s-a transformat într-un spațiu elegant geometrizat și luminiscent, desprins parcă dintr-un film SF. Și nu este vorba doar de atât. Pavel Șușară a organizat și o primă expoziție, senzațională, cuprinzând cincizeci și cinci de desene inedite ale lui Tonitza. A editat și un catalog, un adevărat album de artă
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
vrea)". Sînt, după cum vedem, însemnări ce trădează o rea conștiință ce se reduce (dar se și potențează!) prin luciditate și formulare. O formulare piezișă, ambiguă, în care devine lizibilă nu numai o figură stilistică, ci și una morală. Dibuitor, consternat parcă de propria sa ființă, resimțindu-și anticipat efortul (și orice gînd pare pentru d-sa un efort), demersul eseistului e bucuros congruent cu umbra lui dubitativă, dacă nu de-a dreptul negativă. "Vinovat fără vină", Livius Ciocârlie își inventează la
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
procedeu conștient, pentru că autoarea atrage cu insistență parantetică atenția asupra lui în altă parte: "... umbra ta mirosea a hoit (cuvîntul se întîlnește des la arghezi pentru neîncrezători a se verifica)...". Plutește diluată în acest fel de a scrie o nostalgie parcă secretă după un mod dispărut de a face poezie, închisă într-un poem cu început de basm fantastic: "a fost odată ca niciodată o femeie care s-a așezat la o masă a luat călimara și tocul (nu era încă
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
femeie care s-a așezat la o masă a luat călimara și tocul (nu era încă moda P.C.-urilor) și-a scris un poem lung cu pene de struț și coadă de păun de era tare împodobit poemul ăsta și parcă nici nu era un poem era o scrisoare de adio..."(15 octombrie). Caietul oranj e un volum scris totuși în cel mai pur spirit postmodern, cu toate artificiile textuale aferente, de la hibridizarea dintre notația de jurnal și cea poetică, pînă
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
mișcarea scenică și dansurile concepute de Victoria Bucur, care se străduiește astfel să infuzeze reprezentației visceralitate. Tinerii actori pe care excelenta coregrafă i-a transformat în dansatori de performanță și care compun personajul colectiv al Curții merită aprecierile noastre. Dar parcă ar fi fost nevoie de ceva în plus pentru ca panica, sentimentul primordial pe care îl trezește venirea neașteptată a Ivonei să devină dominator în montare. Iar acest ceva în plus s-ar fi cuvenit adus de regizoare. Nu e deloc
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
Șerban Borda (Principele Filip) și-a dat silința de a evidenția excentricitățile și contrastele studiate, smuciturile din care îi e făcut personajul. Mariana Neagu și Ileana Iurciuc (în rolurile Mătușilor și ale Doamnelor) au apariții intens colorate, de păpuși mecanice, parcă de esență ghelderodiană. În interpretarea lui Petre Ghimbășan, Inocențiu, pretinsul logodnic al Ivonei, dobândește o aură de umanitate caldă, în contrast cu atmosfera înghețată de la Curte. Simona Nica, interpreta Izei, e temperamentală, cu preocupări pentru poză. Rămân nerezolvate personajul Sambelanul (Sebastian Lupu
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
povestiri), iar în primul său roman Sudul (1990) sînt reminiscențe ale acestor experiențe. Un Hemingway în aparență, un Henry James în profunzime. Următorul roman, Ierburile în flăcări (1992) îl readuce pe cititor în Irlanda prin povestea unui pesonaj, Eamon Redwood, parcă descins din Oameni din Dublin; narațiunea se țese pe trama istoriei Irlandei interbelice și postbelice. Povestea nopții și Farul din Blackwater (publicate în 1996 și, respectiv, în 1999) explorează tema homosexualității. Povestea nopții a apărut de curînd la Editura Polirom
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
În acel moment reprezentantul comitetului de partid al instituției, un fost coleg de birou, care mă cunoștea bine și urma să fie unul din directori, s-a apropiat și a șoptit ceva celor din prezidiu. Atitudinea s-a schimbat brusc, parcă ar fi răsucit butonul unui comutator. Am primit mulțumiri în plină ședință. Evitasem un referat cu mult exces de zel care ar fi ajuns la "organele superioare": într-adevăr tânăra nu încălcase legile țării, ci doar pe ale partidului. În
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
deal, vale, blîndețea verde-galbenă a pășunilor, cîrciumi kitchoase la margine de șosea, curiozități, prejudecăți, singurătăți. La fel de repede te zăresc și toate acestea pe tine. Ce rămîne dincolo de grăbitele ocheade? Nimic. Duminica la prînz, după ce ai traversat zeci de sate pustii parcă, deodată apar oamenii. Mulți. Ieșind de la biserică. Eleganți, atît cît cred ei. Merg în grupuri mai mari sau soț-soție, de braț, agale, către case. Cîți cred cu adevărat în Dumnezeu, cîți au acces (sau se străduiesc să-l aibă) la
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
îl citește absorbit cu totul, într-o manieră originală, ca însăși apariția lui la capătul podului. Capul se mișcă odată cu ochii, de la stînga la dreapta, pe rîndurile articolului. Ziarele de deasupra nu se clintesc în acest du-te vino neobișnuit. Parcă este carul unei mașini de bătut. Dacă nu înțelege un cuvînt, se oprește. Dacă l-a greșit, revine. Cititorul de ziare l-a alungat pe vînzătorul din el. Nimeni nu-l deranjează, nimeni nu-l întrerupe. Căldură mare, praf. Mașina
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
a înțeles încă, în cuvintele literaturii, în ce a constat subversivitatea și ce rost a avut, nu există o noțiune clară despre "rezistența prin cultură" (sunt mulți care îi neagă existența), iar adjectivele de "moral și politic" aplicate adevărului literaturii parcă sunt găsite anume ca să intre în conflict cu principiul autonomiei esteticului. Sunt niște minusuri ale literaturii postbelice, un balast care o va condamna la minorat, sau, dimpotrivă, șansa ei de originalitate, eticheta cu care va intra în istorie? Paradoxale au
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
catastrofal. Cu toată deschiderea lui pentru marile sensuri (are și o teorie despre "general-uman"), realitatea trage mereu în jos. Incursiunile gazetărești "pe teren" au concluzii invariabil sceptice ("reieșea că terenul lui nu e al nostru, e un teren minat, amenințător parcă, înaintarea se face mai greu decât s-ar fi crezut"), care, neîncadrându-se în tiparele oficiale, trec în redacție drept "documentare de-a moaca", incapacitate de a observa "esențialul". I se reproșează "aerele de scriitor", e criticat că face "gazetărie
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
scriind În limbile franceză și engleză), cu scriitorul de limbă română. În câteva interviuri oferite unor reviste franceze și românești, Mircea Eliade motiva admirabil puterea de seducție pe care o are lexicul limbii În care s-a născut, propunându-i parcă instinctiv, revelatoriu, nuanțele adecvate În comunicarea așteptată. Noi vedem aici atât Înzestrare genetică, precum și cultivarea meticuloasă, trudnică a gândului despărțitor pentru a obține finalități de prestigiu. Pe Omul ca atare, ce și-a luat În stăpânire propriu-i destin, ca
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
au pus mâna pe tot ce poate fi "prevalat" din muribundul trup al economiei socialiste. Când se vor fi înstăpânit peste tot ce e viabil în țară (hoteluri, ateliere de croitorie - ați observat ce succes avem la exportul de îmbrăcăminte? Parc-am fi țara Croitorașului cel Viteaz! -, terenuri și mine), fiți siguri că vor fi primii care să se ploconească la porțile Occidentului. N-am auzit ca vreunul din marii mahări provenind din Securitate sau controlat de Securitate să-și fi
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic elegiac sau solemn; cu o mare naturalețe imaginativă știa să reconstituie concretețea unui gest sau farmecul unui tic verbal
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
de ani cîți avea cînd murise linia își păstrase aceeași eleganță. Pe cît îi îngăduiseră vîrsta și boala, părea să fi rămas o femeie frumoasă pînă în clipa din urmă. În capela de la Bellu venise puțină lume; din partea Uniunii Scriitorilor parcă numai Traian Iancu, însoțitorul unei jerbe bogate; de la Teatrul Național "I.L. Caragiale" nici o figură cunoscută, doar o coroană mare, din "flori pe virament", obiect de protocol lăsat acolo devreme, de nu se știe cine. Maestrul de ceremonii funerare - care se
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
te trimit cu gândul la marele columbian. Oboseala de dimineață tentează o formulă postmodernă, fluidă și ambiguă, complicată naratologic și diluată în genul lui Barth, reușită tehnic, însă cu o recuzită destul de redusă: "Ochii se coborau, la intervale regulate, urmând parcă un ritual celest, se reflectau limpede preț de câteve clipe, suficiente pentru ca nebuloasa Andromeda să iasă cu coada între picioare din galaxie, după care se pornea un tremur în crescendo (ma non troppo) al mîinii. Oglinda astfel stricată spărgea irișii
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
intermediată de aceeași echipă de artiști. Este vorba despre Regele moare, în traducerea lui Dan C. Mihăilescu, una dintre cele mai frumoase (și dificile, totodată) piese ale dramaturgului. Din perspectiva mea, desigur. Amplasat într-un loc anume transformat și creat parcă pentru a găzdui povestea, spectacolul recent al lui Victor Ioan Frunză de la Theatrum Mundi este, mai întîi de orice, o provocare spirituală ce nu trebuie ocolită sau ratată. O provocare din familia lui Eugène Ionesco: nu foarte ușor digerabilă, nu
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
odinioară - atavismul unui ideal îmbătrînit". Astfel ne putem explica interesul susținut al autoarei Logodnicului pentru încălcările eugeniei, pentru exemplarele umane tarate ca urmare a unei eredități nefavorabile. Nu este oare aceasta o răsfrîngere a păcatului originar? Transcendența exclusă se răzbună parcă, modelînd teze medicale și aducînd în scenă eroii meniți a le proba: "Statutul de bastard, rod al păcatului, al legăturii nelegiuite sau al plăcerii interzise, cristalizează o întreagă mentalitate retrogradă, dar neîndoielnic prolifică, ilustrată de numărul mare și varietatea exemplarelor
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
limbă. Dimpotrivă, fidelitatea garantată de literalitate înseamnă mai curând că opera literară poate exprma marea nostalgie a unei complementarități a limbii. O adevărată traducere este transparentă; ea nu acoperă originalul, nu îl pune în umbră, ci permite limbii pure, consolidată parcă de propriul ei mediu, să lumineze și mai puternic originalul." Convins că elementul fundamental al traducătorului este cuvântul și nu propoziția, Benjamin crede și că libertatea traducătorului în propria lui limbă se confirmă mai curând în favoarea limbii pure. "Sarcina traducătorului
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
eu spusesem calm, de-al naibii, că proza e un lucru greu, că e nevoie de experiență, cultură și talent, talent, talent, repetasem, cu pauze pline de subînțelesuri, rotindu-mi ochii, ca un inchizitor, asupra lașilor comeseni, - apoi terminasem brusc, parcă sătul de evidența acelei lipse totale de talent. Tăcere de mormânt. Trec peste amănunte. De atunci, la București, Gogu începuse să mă cheme des la el acasă, rămânând absolut singuri, amândoi, spunându-mi unele lucruri pentru care oricine ar fi
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
incertitudini... să se rătăcească în labirintul structurii narative. Toate acestea și încă multe altele m-au făcut să mă gîndesc și la Borges... A.R.-G. (vădit satisfăcut): Așa este! Iată o influență pe care o accept întru totul... (regretînd parcă această adeziune spontană și deplină la opinia celuilalt, adaugă) numai că Borges nu a scris niciodată romane (reapare rîsul ușor disprețuitor). R.B.: Nu a scris romane iar eu mă refer doar la o anumită structură mentală... A.R.-G.: De
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]