46,490 matches
-
te voi părăsi pentru nimic în lume! - o asigură el în culmea fericirii. - Îmi doresc ca din amorul nostru să se nască cel mai frumos și viteaz fecior!” Romanul este captivant, un roman care te ține lipit de el, având parcă o aură gotică care împletește și mult horror, mister și sexualitate dar o sexualitate lipsită de vulgaritate, plină de trăiri pământești, ancestrale, și pasiuni reale. În capitolul al II-lea tânărul vampir, continuă să lupte cot la cot cu Măria Sa
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417122605.html [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
-i pecetluită de scriitor „un muritor cu puteri de vampir”. Viteazul este numit „Paloș”, domnia sa, cititorul, descoperind ce reprezintă numele, pe parcursul cărții. Peisajele, trăirile neomenești, fără îngheț în ger, fără nevoia de bogății, sunt surprinse foarte bine de scriitor care parcă ne induce dorințe de a ne determina să trăim în aceată lume fantastică, chiar și pentru vecie. Inclusiv dezamăgirea tânărului este surprinsă... la aflarea veștii că Vodă a fost ucis și el nu a putut lupta pentru a-l salva
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417122605.html [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
flori de mină: Baia, Roșia, Abrud... Le-am privatizat pe toate, De ce văd mi-atâta silă! Peste amintiri uitate Crește iarba fără milă... Frunză verde, frunză arsă, Toamnă pustiită-n noi, Astăzi când mi-e dor de-acasă Mă duc parcă la război! Nicolae NICOARĂ-HORIA, (pseudonim Silvania Ardeleanu), născut la 22 noiembrie 1951, în localitatea Sohodol-Nicorești, județul Alba. Poet. A profesat mai multe meserii: electrician, director de cămin cultural, viceprimar și primar (Șagu, jud. Arad), referent cultural la Inspectoratul Județean Arad
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_inven_nicolae_nicoara_horia_1392634592.html [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
doamne, de ce faci atâtea minuni? mă cheamă urgent copilăria acasă, dar nimeni nu mă mai pune la masă, mamei i se scurge o lacrimă din tablou, tata încă mai spune povești din război, tablourile au prăfuit pe pereți, prin cameră parcă zboară ereți, văd umbre de oameni trecând pe lângă mine, unul mă strigă: vecine! se scutură praful lunii peste privirea mea și glasul stăruie mereu, îmi cade în cap o stea, în patul în care dormeam se-aștern iernile și zăpezile
VECERNIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Vecernie_ion_ionescu_bucovu_1359790987.html [Corola-blog/BlogPost/359346_a_360675]
-
atât am mai putut să fac. O fi și ea în cer, acolo merg toate sufletele,nu? Calul de plug Aram palma de loc din capul viei și calul nostru se învârtea, tăind brazdele scurte și negre, cu dinții lui parcă ara. Tata ținea cu grijă de plug ca și cum pământul i despica din palme, vântul bătea dinspre balta tivită cu stuf ars pe poale. Eu țineam căpăstrul bine, dar calul nu părea să fugă, când nu mai putea, mi se uita
LEANA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1481575284.html [Corola-blog/BlogPost/381536_a_382865]
-
Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică valul prăfuit de pe valorile noastre naționale. Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu-i scape ceva, să nu rămână cineva nerestaurat în ochii generației de azi. Într-o vreme în care romantismul nu-și găsește loc, în care memoria străbunilor nu mai e cinstită cum se cuvine, în care
DANIELA POPESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
-i scape ceva, să nu rămână cineva nerestaurat în ochii generației de azi. Într-o vreme în care romantismul nu-și găsește loc, în care memoria străbunilor nu mai e cinstită cum se cuvine, în care nonvaloarea și-a pus, parcă, pecetea pe prezent, Virginia Vini ... Citește mai mult Volumul Virginiei Vini Popescu, Între porți de univers, este o galerie a valorilor naționale, în care prind nu numai contur, ci viața toți eroii și poeții noștri. Este o pecete teleormăneana pe
DANIELA POPESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică valul prăfuit de pe valorile noastre naționale.Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu-i scape ceva, să nu rămână cineva nerestaurat în ochii generației de azi.Într-o vreme în care romantismul nu-și găsește loc, în care memoria străbunilor nu mai e cinstită cum se cuvine, în care
DANIELA POPESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
-i scape ceva, să nu rămână cineva nerestaurat în ochii generației de azi.Într-o vreme în care romantismul nu-și găsește loc, în care memoria străbunilor nu mai e cinstită cum se cuvine, în care nonvaloarea și-a pus, parcă, pecetea pe prezent, Virginia Vini ... ÎI. DANIELA POPESCU - VERSURI (5), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016. TĂVĂLUG S-a pornit la vale, tăvălugul schimbării; A ajuns cuțitul la os, s-a revărsat paharul răbdării
DANIELA POPESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
interese, scriitorii buni rămîn întotdeauna pe dinafară. Vă rog, mă puteți contrazice ... Al. Fl.Ț. În Cluj, lumea literară s-a divizat în două tabere, distincte. Conservatorii, cei mai bătrâni, nu văd cu ochi buni apariția Ligii Scriitorilor din România, parcă nu ar fi loc în literatură și în cultura română pentru toți. Fiind educați la școala marxist-leninistă ei nu acceptă multiculturalismul, apariția... concurenței. De fapt Liga Scriitorilor nu concurează cu nimeni ea încearcă să acopere un spațiu cultural-literar pe care
DIALOGURI PRIVILEGIATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_privilegiate_al_florin_tene_1327906821.html [Corola-blog/BlogPost/360563_a_361892]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 2 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Intrase intempestiv pe aleea blocului, parcă atrasă de un magnet. Nici nu observase că holul de la intrare abia se intuia, căci lipsea plafoniera. Cine s-o fi luat?! De fapt, fusese smulsă! Și când?! Funcționa doar lumina intermitentă de la ușa unui apartament de la parter. Îi era
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1447571738.html [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
să-și toarne un pahar cu lapte, dar n-apucă, telefonul invadând cu stridență încăperea. Verișoara îi mulțumea cu frenezie, neuitând să-i pretindă punctualitate. Își luă paharul cu lapte și, intrând în camera ei, aprinse toate sursele de iluminat. Parcă ar fi vrut să risipească întunericul nopții și nu numai... Gândul o trimise către Marieta. Își zise că aceasta se purtase bine cu neamurile lui Artemie, în fond, până la moartea lui. Nu din sentiment, era clar! S-a văzut ulterior
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1447571738.html [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
fost încântată să le fie nașă, asta fiindu-i de ajuns! Și, pentru atitudinea ei, Mira a fost și recompensată, verișoară-sa purtându-i numele. Mira și ai ei se conformaseră. Nu emiseseră nici o părere. De fapt, în fața lui Artemie, parcă sufereau toți o depersonalizare bine mascată, pe care, când mai crescu, Mira o pusese pe seama unor motive obscure. Le înțelese mult prea târziu, singură. Știa Mira că mama ei era primul copil al bunicilor, iar Artemie, ultimul, singurii supraviețuitori din
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1447571738.html [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
se trezi dis-de-dimineață, ca de obicei. Amintindu-și de promisiunea făcută Mirei-Mici, se precipită un pic, să ajungă în timp util la locul de muncă. În acea zi, ușa de la apartamentul ei se închisese mai repede, cheile lunecând ca fermecate parcă, intuind și ele alte rosturi ale plecării Mirei, ușurându-i demersul... Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 2 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1780, Anul V, 15 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1447571738.html [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
nou cu spuma valurilor. M-au dat afară după ce le-am cumpărat un creion și o foaie, busola mea. Dispar încet toate slovele tipărite în minte și încep să văd firimiturile de praf întinse la soare pe gunoaie...mă cutremur. Parcă fiecare om, un cerșetor. Pe fețele lor a fost scrisă pentru prima dată implorarea. Ei stau doar în canalele cotidianului, vânduți efemerului, contopiți și supți de smoală, caută iubirea în material. Material pe care îl trag după ei, cu care
FEBRUARIE 27, OLIMPIADA de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Februarie_27_olimpiada_calin_marton_1350581448.html [Corola-blog/BlogPost/346425_a_347754]
-
am ales și impus eu, ținând-o de degetele picioarelor, cu corpul atârnând în jos, spunând, de parcă era opera lui, ,,ți-am adus o damă bine... uite ce picioare lungi are!” Habar n-am ce am simțit. Eu, cu replicile parcă gata pregătite, am tăcut chitic...,, Ce nu-ți place, omule?” ,,Ba da, ba da!...mulțumesc!” Nici că puteam spune ceva mai din suflet. A fost un copil minunat. Frumușică foc, s-a lipit de mine spre disperarea soacrei și mirarea
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
finalul povestirii terminat brusc, asemenea unei treziri la realitate. E o lectură cu rezonante, cu ritm muzical interior care ne plimba printr-o lume cu toate ale vieții, bune și frumoase, urâte și rele, cu farmecul amintirilor unei existente care parcă a fost sau parcă nu a fost niciodata, cu oameni având frământări, bucurii și tristeți, urcușuri și căderi, cu lumini și umbre. Printre rânduri simți participarea autoarei, uneori mărturisita direct și nu de puține ori pasiunile omenești, dragostea pentru ființă
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
asemenea unei treziri la realitate. E o lectură cu rezonante, cu ritm muzical interior care ne plimba printr-o lume cu toate ale vieții, bune și frumoase, urâte și rele, cu farmecul amintirilor unei existente care parcă a fost sau parcă nu a fost niciodata, cu oameni având frământări, bucurii și tristeți, urcușuri și căderi, cu lumini și umbre. Printre rânduri simți participarea autoarei, uneori mărturisita direct și nu de puține ori pasiunile omenești, dragostea pentru ființă iubita, pentru artă, ambiția
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
în când, scuipau cu măiestrie în colbul de pe jos.” Adevărați fii ai Dunării care-și ajungeau loruși, fără să aibă nevoie de alte jucării sau distracții. Autorul redă cu nostalgie și bucurie amară, cât mai fidel, lumea de atunci, văzută parcă într-un film alb-negru, cu locuri și personaje insolite. Arta portretisticii este uimitoare. Portretul lui Izu este creionat magistral. Ioan Gh. Tofan construiește dialoguri dinamice, alerte, veridice, cum e cel dintre domnișoara Aneta, cea care-și etala nurii de la fereastră
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
ducând spre valea orașului plaur, sălcii desprinse de la mal și chiar un butoi gol pe care s-au așezat câțiva pescăruși. Iar va fi inundat Bădălanul, dar noi n-avem habar de asta, nu realizăm nici pericolul apei învolburate care parcă ne cheamă. Dacă ar ști părinții unde suntem, chelfăneala noastră n-ar fi ușoară, dar nu ne batem capul cu asta, ne balansăm picioarele încântați. De dincolo de fluviu, vântul care s-a mai întețit, rotindu-se de tot spre sud
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
putea rezista. „Piața Veche” - este una din cărțile care fascinează cititorul, prin lumea pe care o descoperi, veche și totuși nouă, cunoscută și atât de alta, pe care o iei complice propriilor tale amintiri, căutând mereu similitudini. Și acestea răsar parcă, la fiecare frază, uimindu-te cu mirarea copilului care descoperă în mâinile altui copil, o jucărie asemănătoare cu a lui. Surpriza se naște de o mie de ori, pentru că el credea că a lui este unică. Asta-ți creează un
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
ți se derulează prin fața privirii. Până și miresmele și zgomotele și imaginile, chiar și tăcerile îți devin cunoscute și trăite de tine, într-un straniu deja-vu, dintr-o altă existență, dacă ar fi să crezi în teoriile budiste. Destul de ciudat. Parcă ești abandonat în plin fabulos, într-un fel de labirint vegetal în care, după ce colinzi până la sfârșeală coridoarele întortocheate, în căutarea ieșirii salvatoare, constați că ai mai fost cândva pe acolo, și peisajele îți sunt vag cunoscute. Însă firul Ariadnei
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
rămas factorul emoțional. Din punct de vedere emoțional, niciunul din noi nu e capabil să renunțe complet la România. Ce are locul ăsta de ne ține așa de legați de el? Personificată, România e ca un soț care te bate. Parcă nu îți vine sa îl părăsești, dacă se schimbă totuși? Dacă face cum a zis de atâtea ori și de acum înainte va fi totul bine? Au trecut 5 ani, iar noi suntem în continuare în relația asta toxică și
Ce ne leagă atât de tare de România?! Suntem de 5 ani plecați în străinătate și zilnic ne întrebăm dacă nu e mai bine să ne întoarcem acasă by https://republica.ro/ce-ne-leaga-atat-de-tare-de-romania-suntem-de-5-ani-plecati-in-strainatate-si-zilnic-ne-intrebam-daca [Corola-blog/BlogPost/338379_a_339708]
-
scurt timp, pentru că aceștia erau într-un continuu război cu el, erau mulți și denși, câștigând mai întotdeauna. Se sfârșea noiembrie, natura își pierduse din strălucire, copacii golași se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoși, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârșit. Mărgeluțele de rouă dispăruseră și ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui. Vremea mohorâtă pusese parcă stăpânire pe sufletele tuturor, dar mai ales al copiilor, care
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1465667111.html [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoși, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârșit. Mărgeluțele de rouă dispăruseră și ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui. Vremea mohorâtă pusese parcă stăpânire pe sufletele tuturor, dar mai ales al copiilor, care își mai doreau să se bucure de soare și vreme bună. Ionuț era cel mai trist, nu putea să-și încerce bicicleta, care îi zâmbea șmecherește din colțul camerei, acolo
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1465667111.html [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]