880 matches
-
aștept d. până-l văd; pân-o întâlnesc e. băiatul pe care-l aștept; pe care-o vrei? f. abia-l cunosc și eu mai bine; încă-l mai aștept g. iată-l; iat-o; uite-l; uite-o h. pardesiul verde-l vreau i. bunica-l face Pe baza acestui criteriu trebuie să conchidem că în română cliticele de dublare a complementului direct își păstrează caracterul de clitice pronominale, nu pot fi încadrate în clasa afixelor. (ii) Rezultatele morfofonologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
jucat un meci la Piatra-Neamț și mi-am lovit genunchiul! mă roteam prin sală dar m-am oprit să-ți explic, sportiv, tam-tamul pe hol, procesele condiționează muzical, fular de mătase pînă la pămînt, mă știe lumea, umblu descheiat la pardesiu, sărbătorile văzduhului la pești în mîl și muzica sferelor prin apă! darabana artizanală în trei, mă oblig cu femeia pe ritmul ei, refac ieșirile pe făgașe, mulți sînt treji, șase pe lîngă sportiv, noi am fost cu steaua, și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
revenit eu în unitate, după 24 decembrie. Și a mai venit un ordin să vărsăm ce era prin sticle și să rupem ce era pe acolo. Vă dați seama, numai sticle de whisky și cartușe de Kent. Eu aveam un pardesiu lung, i-am rupt buzunarele și am băgat în el 4 cartușe de țigări. Ce, eram tâmpit să rup așa ceva? Cu încă un coleg, stăteam cu câte o sticlă în mână și turnam dintr-una în WC, iar din alta
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
nu-i puțin. În acel moment se deschise ușa și Pamela își vârî capul înăuntru. După care, clătinându-se agățată de clanță, pe jumătate intră, pe jumătate căzu în cameră și se uită la noi cu ochi sticloși. Purta un pardesiu și, evident, tocmai se întorsese acasă. Era încă frumoasă, cu o coamă de păr cărunt, ondulat, acum cam soios. Colțurile gurii mânjite de ruj i se lăsau în jos, într-un rânjet agresiv și nefericit. Se uită la mine, mijindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
uimitor de tânără. Ochii negri, pătrunzători, sașii, mă priveau cu un amuzament acaparator. Părul gros, sârmos, negru, îi era adunat spre spate și legat strâs cu o panglică, ceea ce dădea feței o expresie de o intensitate brută, animalică. Își scosese pardesiul și nu dădea nici un semn că i-ar fi frig. Iar eu mă întrebam ce-o fi cu mine, nu se putea să fie rece, în fond era vară. Și totuși dârdâiam. Și nu era la fel de absurd să ții lumânările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am mângâiat părul uscat și aspru, i-am desfăcut ușurel bigudiul care atârna și l-am vârât în buzunarul pantalonilor. — Hartley, rămâi cu mine pentru totdeauna. Își înălță fruntea și-și șterse din nou ochii, de astă dată cu mâneca pardesiului verde pe care-l purta peste rochia galbenă, în care o mai văzusem. — Hartley, scoate-ți pardesiul, vreau să te văd, vreau să te ating, scoateți-l! — Nu, e frig aici. I-am tras pardesiul și am făcut-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în buzunarul pantalonilor. — Hartley, rămâi cu mine pentru totdeauna. Își înălță fruntea și-și șterse din nou ochii, de astă dată cu mâneca pardesiului verde pe care-l purta peste rochia galbenă, în care o mai văzusem. — Hartley, scoate-ți pardesiul, vreau să te văd, vreau să te ating, scoateți-l! — Nu, e frig aici. I-am tras pardesiul și am făcut-o să-l dezbrace. Toate aceste mișcări aveau un farmec puternic, ca și cum ar fi fost cel mai nevinovat simbol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de astă dată cu mâneca pardesiului verde pe care-l purta peste rochia galbenă, în care o mai văzusem. — Hartley, scoate-ți pardesiul, vreau să te văd, vreau să te ating, scoateți-l! — Nu, e frig aici. I-am tras pardesiul și am făcut-o să-l dezbrace. Toate aceste mișcări aveau un farmec puternic, ca și cum ar fi fost cel mai nevinovat simbol spiritual al dezbrăcării unei femei, o joacă de îngeri, al cărei sens aceștia nu-l înțeleg. I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pleci fără un cuvânt, a fost o cruzime. — Îmi pare rău, îmi pare rău. Trebuia să plec în felul ăsta, era singura cale, n-a fost ușor. O, e frig, e atât de frig, trebuie să-mi îmbrac din nou pardesiul. Își puse pardesiul, și-l strânse în jurul trupului și își ridică gulerul. — Dar cum de s-a putut întâmpla una ca asta, nu se poate să fi luat pur și simplu asemenea hotărâre, trebuie să fi intervenit ceva, ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cuvânt, a fost o cruzime. — Îmi pare rău, îmi pare rău. Trebuia să plec în felul ăsta, era singura cale, n-a fost ușor. O, e frig, e atât de frig, trebuie să-mi îmbrac din nou pardesiul. Își puse pardesiul, și-l strânse în jurul trupului și își ridică gulerul. — Dar cum de s-a putut întâmpla una ca asta, nu se poate să fi luat pur și simplu asemenea hotărâre, trebuie să fi intervenit ceva, ceva de care nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dilatate, privind fix la lumânare, ținându-și inconștient șervețelul de ceai apăsat pe față, atârnându-i de la pomeți ca un văl. Fruntea înaltă, albă în lumina lumânării, era încrețită și brăzdată de umbre, dar felul în care-și ridicase gulerul pardesiului verde, adăpostindu-și părul, îi dădea un aer tineresc. Poate că așa obișnuia să-și ridice gulerul fulgarinului, în zilele când hoinăream împreună pe biciclete. Și în timp ce-i ascultam, cu încordată atenție, spusele, îi cercetam, cu un fel de pasiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de râs, urmată de un cântec intonat de o voce de femeie. Am alergat în bucătărie. Rosina ședea cocoțată pe masă, legănându-și picioarele și fiind adulată (nu găsesc alt cuvânt mai potrivit) de Gilbert și de Titus. Purta un pardesiu ușor, foarte elegant, dintr-o stofă fină, cadrilată, gri închis, o fustă din același material, o bluză albă de mătase și cizme foarte lungi, albe, încrețite, cu tocuri înalte. Părul negru strălucitor îi fusese tăiat sau strâns de un coafor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spion. Probabil că, la serviciu, felul său de a fi, sobru și absent, contează drept o calitate. Nu și în bloc, unde locatarii așteaptă altceva de la un spion. În nici un caz să-l vadă plecând ca toată lumea dimineața devreme, cu pardesiul lui bleumarin din dotare și cu geanta diplomat în mână, și întorcându-se seara târziu, cu aerul indiferent al omului care nici n-a plecat. Care a uitat ceva acasă și, dacă tot s-a întors, nu mai pleacă. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gheață lucitoare. Aproape de orașul din nord care arăta de parcă venise iarna: amorțit și nemișcat, înghețat și vântos -, zăpada se depusese peste tot, ningea, rafale iuți, vijelioase își schimbau direcția clipă de clipă. Parcă mașina lângă hotel. La coborâre își încheie pardesiul, deși până la intrare avea de mers douăzeci de metri. La recepție a cerut o cameră cu televizor să aibă cu ce să-și umple timpul. Oricum, avea de gând să se odihnească mai mult, vremea ținea cu el era frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
e în toi. Deplasarea avea un scop precis, doar timpii morți i se păreau insuportabili: îi umplea cu ce reușea, cu ce-i cădea în "mână". Îndepărtă pătura groasă ce-i acoperise picioarele încălzite acum, închise televizorul, luă în fugă pardesiul din cuier și ieși pe ușă. Privi în lung și în lat, dar nu vedea pe nimeni. Înaintă câțiva pași în speranța că se va liniști, că aerul proaspăt îi va înviora trupul și mintea. Rafalele de vânt se întețiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
adevărată aventură pentru orice om atins de aripa nefastă a decrepitudinii, le face cu tot dichisul: hainele cele mai bune scoase din șifonier, impregnate cu miros înțepător de naftalină, ghetele cam scâlciate, de o vârstă incertă, pălăria gri asortată la pardesiul decolorat și tocit, croit după moda anilor ’80, mănușile pentru a-i diminua răceala necontenită a mâinilor osoase, umbrela (niciodată nu se știe cum va evolua vremea) și bastonul, nelipsitul său sprijin de care nu se mai poate dispensa și
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
realizat. În timp ce specialistul clasei îl bărbierea și tundea pe cel grăbit să ajungă la întâlnire, ceilalți colegi căutau costumul de haine cel mai elegant, la care asortau cămașa și cravata, ghetele cele mai bune, lustruite cu cremă Gladys, pălăria și pardesiul le asortau cu ghetele, iar briantina și apa de colonie, folosite fără zgârcenie, încheiau gama pregătirilor. Astfel, gătit ca un mire în fața altarului, fericitul îndrăgostit pleca în mare grabă, pe potecile cele mai scurte, ca să nu întârzie la mult visata
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bișniță și de la bișnițari. O femeie striga chiar, arătându-i lumii cu ziarul tocmai cumpărat făcut sul: - Bișnițarilor! Țiganilor și bișnițarilor! Tot nu v-ați stârpit?! Era o femeie din popor corpolentă, Între două vârste, pe care stătea să crape pardesiul pepit, descusut la subțiori. Se vedea pe ea cât de copleșită și hârșită-i de nevoi și lipsuri de toată mâna, iar tot ce o stârnise fusese desigur leul În plus pe care-l dăduse Înainte să vadă prețul ziarului. Vărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Joey, a zis Jack. Și Joey a zis: - Noroc. Jack a scos o hîrtie de cinci dolari din buzunar și i-a dat-o lui Joey. - Ia-ne o sticlă de Schenley, bine? Joey și-a tras pe el un pardesiu și a ieșit. În multe apartamente de bloc ieftine ușa din față dă direct În bucătărie. Era un apartament din ăla și eram În bucătărie. După ce-a ieșit Joey, am remarcat Încă un tip, care stătea și se uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aici, pe capul doctorului, a zis, n-o să mai fii capabil să pleci pe picioare. Peste zece minute a venit Herman. Cumnatul tocmai Îi administra același tratament, cînd Herman a scos o rochie de mătase pe care-o avea sub pardesiu - din cîte mi-aduc aminte, cineva ne plasase un pachet de haine de furat pentru două grame de morfină - și Întorcîndu-se spre soția doctorului, care coborîse să vadă ce e cu tot balamucul, a zis „M-am gîndit că ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de la stomac și-am zis „Hai s-o-ntindem și să-l lăsăm În pace. N-o să ne zică nimic”. Louie era un șuț care nu mai avea nici un pic de sînge-n el, cît o fi avut vreodată. Purta niște pardesie negre, ponosite și lungi, care-i dădeau un aer de moș care caută prin gunoaie. Hoț și drogat - asta era prima impresie pe care ți-o făcea. Louie o scotea greu la capăt. Am auzit că fusese o dată ciripitor, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ghidați de un radar special. Cei din categoria asta nu vor decît bani gheață, bijuterii ca lumea și ceasuri. Apoi vin găinarii, care fură orice. Iau pălăria, pantofii și cureaua. La sfîrșit hoții grobieni, neîndemînatici, Încearcă să tragă de pe bețiv pardesiul sau vesta. Poponaru’ era Întotdeauna primul la bețivii mănoși. O dată s-a scos cu o mie de dolari la stația pe la Strada 103. Deseori loviturile lui ajungeau la sute de dolari. Dacă bețivul se trezea, Poponaru’ rînjea și-l pipăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
e cuminte, mi-a zis Roy la ureche. E OK. Roy nu reușea să găsească portofelul. Situația devenea periculoasă. Simțeam transpirația scurgîndu-mi-se pe brațe. - Hai s-o lăsăm baltă, am spus eu. - Nu. E un fazan ca lumea. Stă pe pardesiu și n-ajung la buzunar. CÎnd Îți zic eu, cazi peste el și În timpul ăsta o să-i trag pardesiul... Acum!... La naiba! A fost mult prea Încet. - Hai să coborîm, am spus din nou. Simțeam frica În mațe. - O să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Simțeam transpirația scurgîndu-mi-se pe brațe. - Hai s-o lăsăm baltă, am spus eu. - Nu. E un fazan ca lumea. Stă pe pardesiu și n-ajung la buzunar. CÎnd Îți zic eu, cazi peste el și În timpul ăsta o să-i trag pardesiul... Acum!... La naiba! A fost mult prea Încet. - Hai să coborîm, am spus din nou. Simțeam frica În mațe. - O să se trezească. - Nu. Mai Încearc-o dată... Acum!... Ce dracu’ ai ? Lasă-te să cazi tare peste el și gata! - Roy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Roy, pentru numele lui Dumnezeu, hai să coborîm ! O să se scoale. Am dat să mă ridic, dar Roy m-a ținut. Brusc, mi-a tras un ghiont zdravăn și am venit grămadă peste fazan. - L-am scos acuma. - Portofelu’? - Nu, pardesiu’. Ieșiserăm de-acum la suprafață, pe linia aeriană. Mi se-ntorsese stomacul pe dos de frică și toți mușchii mi se-ncordaseră de la efortul făcut ca să mă controlez. Fazanul era doar pe jumătate adormit. Mă așteptam să sară și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]