830 matches
-
fi concurat la un premiu. În sfârșit, am plecat. Înnopta. Apele Ozanei erau acum ca dosul de cositor al sticlelor de oglindă. Din sus, de pe valea largă a râului, venea un vânt perfid, abia simțit, dar tăios. Adela era în pardesiul ei de soie écrue peste bluza de vară și, împotriva oricărei intemperii, nu avea altă pavăză decât un șal subțire, împletit. I-am propus pardesiul meu, dar l-a refuzat cu indignare. Din cauza asta nu l-am pus nici eu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
valea largă a râului, venea un vânt perfid, abia simțit, dar tăios. Adela era în pardesiul ei de soie écrue peste bluza de vară și, împotriva oricărei intemperii, nu avea altă pavăză decât un șal subțire, împletit. I-am propus pardesiul meu, dar l-a refuzat cu indignare. Din cauza asta nu l-am pus nici eu. Dar hainele mele sunt serioase, ca toate hainele bărbătești. I-am propus pardesiul din două în două minute, dar n-a voit să-l ia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu avea altă pavăză decât un șal subțire, împletit. I-am propus pardesiul meu, dar l-a refuzat cu indignare. Din cauza asta nu l-am pus nici eu. Dar hainele mele sunt serioase, ca toate hainele bărbătești. I-am propus pardesiul din două în două minute, dar n-a voit să-l ia cu nici un preț. (Psihologie de femeie; femeilor "nu li-i frig" niciodată!) Pe urmă m-am resemnat. În Humulești, la crâșma de peste drum de biserică, beția luase proporții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
minut, rămaserăm iarăși singuri în tăcerea nopții enorme. Simțeam pe Adela supusă și vibrantă. Probabil că-i era puțin frică. Ca să-i dau sentimentul siguranței, am luat un ton aproape vesel. Apoi, abuzând de toate împrejurările astea, i-am pus pardesiul pe umeri, fără s-o întreb. Ea m-a ajutat s-o învelesc bine. Degetele ei amestecate printr-ale mele - erau o senzație nouă - mai tulburătoare decât a mâinii ei pe buzele mele. Atingerile de acum, ale mâinilor noastre, repetate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
A observat că trișez ca să câștige, și s-a supărat. E foarte serioasă la joc. De altfel, acum suntem foarte serioși în toate raporturile noastre. Raporturi de soră și frate - mai mic! Mă urmărește tot timpul să nu umblu fără pardesiu, și puțin a lipsit să-mi smulgă făgăduința de a face foc în sobă. Seara se îngrijește că are să-mi fie "urît" până acasă! Azi mi-a cusut un nasture de la pardesiu, care amenința să cadă. Pardesiul meu pe genunchii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Mă urmărește tot timpul să nu umblu fără pardesiu, și puțin a lipsit să-mi smulgă făgăduința de a face foc în sobă. Seara se îngrijește că are să-mi fie "urît" până acasă! Azi mi-a cusut un nasture de la pardesiu, care amenința să cadă. Pardesiul meu pe genunchii ei... Acasă mi-am făcut siesta învelit cu el pe piept și pe față... Adela are o rochie groasă de postav cenușiu, care-i strânge trupul, reliefîndu-i umerii largi și șoldurile fine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu umblu fără pardesiu, și puțin a lipsit să-mi smulgă făgăduința de a face foc în sobă. Seara se îngrijește că are să-mi fie "urît" până acasă! Azi mi-a cusut un nasture de la pardesiu, care amenința să cadă. Pardesiul meu pe genunchii ei... Acasă mi-am făcut siesta învelit cu el pe piept și pe față... Adela are o rochie groasă de postav cenușiu, care-i strânge trupul, reliefîndu-i umerii largi și șoldurile fine. Frigul o face mai rumenă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din ce în ce mai conștient că s-a întîmplat ceva neobișnuit, acum pentru întîia oară, c-am trecut în altă fază a vieții. Dar toate se confundau în conștiință, erau tulburi și fără concluzie. De la o vreme mi-am pus mâna în buzunarul pardesiului împreună cu mâna ei. Ea s-a întors un moment spre mine, copilărește. Toată viața ei și toată viața mea o simțeam concentrată în micul ei pumn închis în palma mâinii mele. O mică mișcare a mâinii ei și - prin voința
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încă proprietatea mea, ca dincolo. Dar faptul rămânând același, semnificația acum devenea alta. Și când ea își desfăcu mâna de a mea, deget cu deget, cu mișcări fine, parcă, din delicatețe, pe ascuns de mine, și o scoase din buzunarul pardesiului încet, pe nesimțite, simții că așa trebuia să facă: lumea în care fusesem adinioarea, spectacolul unic, era demult, era departe, era ca amintirea, la deșteptare, a unui vis în vis. Dar realitatea de fiecare zi năvălea toată, cu sentimentul că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
scos mănușa, dezbumbînd-o inexpert. Aveam sentimentul că o dezbrac puțin. I-am sărutat mâna multă vreme, când pe o parte, când pe alta, apoi, cu o senzație și mai otrăvitoare, între încheieturile degetelor și, dîndu-i în sus mâneca îngustă a pardesiului, i-am sărutat brațul de la încheietura mâinii până la stofa răsfrântă. Brațul avea miros de ambră. Ea tăcea, cu fața întoarsă acum. O rugam să meargă în casă, să nu răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trăsură, apropierea corpurilor: "Atingerile de acum,ale mâinilor noastre, repetate și neprevăzute, erau ca un joc, ca o făgăduință, ca un preludiu"; - sărutatul mîinii: "mi se părea că-mi dă drepturi noi, că o făcusepuțin a mea"; - își așează, acasă, pardesiul, cusut de Adela, pe piept și pe față; - după ce Adela pleacă din stațiune, merge la locuința ei, acumgoală, neatrăgătoare, intră în camera de culcare cu intenția de a sta pe patul ei și i se pare că ar comite "un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
târziu, acestea răzbesc în proza lui și n-are ce să le facă.) Pe de altă parte, Seymour își alegea pentru el haine minunat de cuviincioase. Buba consta însă în faptul că nimic din ce cumpăra - costume și, mai ales, pardesie - nu era pe măsura lui. Probabil că o zbughea, posibil pe jumătate dezbrăcat și, cu siguranță, fără semne de cretă pe haine, ori de câte ori se apropia de el cineva de la atelierul de ajustări. Hainele sau atârnau pe el sau i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la ceas. Era ora două după amiaza, iar Carla sosea acasă abea după asfințitul soarelui. S’o aștepte În fața televizorului ori, să facă o mică plimbare de Înviorare? În cele din urmă opinie pentru a doua alternativă. Așa dar, Îmbrăcă pardesiul de culoare gribleumaren, care recent fusese adus acasă dela croitor, se mai privi odată În oglindă corectând cu abilitate o cută abea vizibilă a mantoului, și Însfârșit, cu precauția unui răufăcător - părăsi dormitorul de o noapte a prietenei sale, fară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de iarnă debută cu rafale de vânt suflând din toate direcțiile, În vreme ce câțiva fulgi de zăpadă Îi avertiză mai mult ca sigur, capitala nu va fi scutită de o grea iarnă. Tony Pavone după plecarea celor doi muncitori Îmbrăcă Însfârșit pardesiul, mai privi Încă o dată planurie ce rămase desfăcute pe birou, apoi se apropie de Atena sărutând-o pe vârful nasului. „Să mergem, dacă ne grăbim puțin...” Nu sfârși bine vorba și În birou intră doi bărbați care dela prima vedere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nici un motiv să fii recunoscător Înălțimii sau vederii. Omul Încolțit era bătrân, slab; ochi betegi, lăcrimând de teroare; gene albe, pleoape roșii și un albastru de mucus marin, ochii lui, gura deschisă cu dinți falși atârnând de gingiile de sus. Pardesiul și haina erau și ele deschise, cămașa trasă În față ca un tapet verde desprins și căptușeala hainei zdrențuită. Hoțul Îl trase de haine, ca un doctor pe un pacient de clinică. Dând la o parte cravată și fular, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era tot timpul, era iarăși și iarăși, era Încă, interminabil, treaba cu sexul. Bruch se Îndrăgostea de brațele femeilor. Trebuiau să fie femei mai tinerele, dolofane. Negricioase de regulă. Adesea erau portoricane. Iar Vara, mai presus de toate vara, fără pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În metrou. Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În Harlem, era singurul pasager alb. Și toată chestiunea asta - adorația, dizgrația, pericolul de-a leșina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
peste ele pătura cu tivul de mătase zdrențuit. Bruch luă asta drept semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la hol și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cât urăști metroul. — Chiar e În regulă. — Normal că mi-ai stârnit curiozitatea, de ce să neg? Știu că până la urmă mi-ai povestit despre el ca să scapi de mine și uite că eu tot te pisez. Spui că poartă un pardesiu de cămilă? — Aia cred că este. — Și eden? Ochelari Dior? — Eden sunt sigur. Diorul e o bănuială. Ești un bun observator, o să te cred pe cuvânt. Și mustață, cămăși la modă și cravate psihedelice. E un fel de prinț sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să trăiți, predau tot!” Încerca să-și stăpânească tremurul și oboseala. „Cine vine să preia?” Toți au tăcut. Nu știam, nu ne așteptam la așa ceva. „Cine preia, măi oameni buni! Cine preia!”, repeta milițianul. A venit un om, într-un pardesiu negru spre mine, nu-l mai văzusem, nu-l știam. M-a prins de braț. „Du-te dumneata. Dumneata ai fost ieri în piață, știu.” Am făcut un pas în față. „Îmi mai trebuie câțiva oameni, zic, și mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e aproape gol. Mă duc, sigur că mă duc - așa cum mă voi duce când se va împlini sorocul, când va suna de recreația mare. Sper să nu mă recreeze de tot, marea mea recreație... Descindem deci din taxiuri, îmbrăcați în pardesiurile noastre din cașmir, cu umeri largi. Fata în costum de lesbiană și cu o cravată rozalie în ape (mi-am spus că, dacă aș vrea, aș putea să mă culc cu ea, deși s-ar putea ca tocmai stilul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a căzut cu tărie pe spate, posterul central, pe care îl țineam ușor înclinat, mi-a țâșnit violent din mână. Mi-am ridicat ochii alarmat, surprins, îngrozit. O fată plinuță, drăguță, cu un șal mare, cu două insigne pe reverul pardesiului de catifea, cu fața și întreaga ei ținută vibrând de energie, hotărâtă, exaltată... Cititorii s-au oprit din frunzărit. Cineva de lângă mine a făcut un pas lateral și nu l-am mai putut vedea. — Ce faci? a lătrat ea - s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce, crezi că e o partidă de săgeți la „Jack Spintecătorul?“ Șahul nu se joacă pe bani. — Zece lire. Cu dublare. Jucăm pe bani. Dar n-ai nici un ban. — Da? Numai setul ăsta costă cinci sute de lire. Am un pardesiu de cașmir care face pe puțin o mie. Și, am spus eu, întinzând un deget, și, mai am un Fiasco. Okay, ce e așa de amuzant? — Nimic. Îmi pare rău. Ești sigur că nu vrei să facem o fripta, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și notam ceva în carnețelul de care nu mă despărțeam niciodată, pe atunci. Nu observasem că, în stânga mea, cu capul proptit în mâini, o femeiușcă mă privea înduioșată. În cele din urmă, s-a aplecat spre mine, trăgându-mă de pardesiu. — De-al dracu’ o faci, nu? Să mă bagi și tu la regulă... Îți faci raportu’ aci... N-am luat-o în seamă. S-a tras mai lângă mine, încercând să se uite peste umărul meu, peste mâna cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îmi amintesc că le zăpăceați bine. Cuvintele...“, zâmbi, ridicând din umeri, cu privirea aceea plină de mesajul lui „Tu ai vrut-o. Noi am încercat!“. Acum, în fața „Tic-Tac“-ului, privea concentrat prin vitrină în interior și șoptea ceva în gulerul pardesiului. Am dat să trec. M-a zărit prin vitrină și s-a apropiat de mine. Am făcut câțiva pași până la intersecție. „Probleme“, surâdea el. „Poate formale, dar asta-i datoria.“ N-aveam chef să-i răspund. Mă și dureau glezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe barbă, pe fularul galben, în jos, până spre cordonul pardesiului gri, boțit. Am început să urlu... 34tc "34" ...Am urlat o săptămână? O lună? Habar nu am. Mai mult ca sigur că urletul a fost totuși ieri-noapte. Ningea, parcă. Ninge și acum. De aici, de la fereastra rezervei mele, nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]