1,340 matches
-
tu că domnul conte din Flandra, fratele regelui, mă va primi? Și ce să-i spun? Că doriți un domnitor dintr-o dinastie apuseană? Asta știe și el, mai bine ca mine.” Această încheiere mi-a adus aminte de romanul parodic al lui Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, a cărui încheiere vorbește, într-o cheie grav-umoristică, tot despre destinul românesc și veșnica noastră neașezare sub vremi: „Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
nu inventează nimic. El descrie un iad, și anume iadul pe care l-a trăit, dar descrierea estetică o ia înaintea evenimentului descris, atenția cititorului mutîndu-se de pe cruzimea detaliilor pe savoarea evocării. Deguști buclele retorice ale lui Pavlovici, accentele lui parodice, aparenta naivitate cu care dă impresia că ia în serios prejudecățile comuniste, căci ce contează e retorica, nu realitatea din care s-a inspirat retorica. Asta nu înseamnă că relatarea nu e „obiectivă“, căci autorul redă întocmai amănuntele cazului, atîta
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
proustianul și lovinescianul N. Steinhardt i-a aparținut prin excelență. Frecventarea și articularea acestui imaginar burghez constituie, în fapt, preocuparea cea mai constantă a intențiilor naratoriale, „fuga de acasă” nefiind altceva decât pretextul acestei disecări lucide, ironice, predispuse la experimentul parodic și persiflator. „Sufletul burghez” - ca să preluăm o sintagmă din text - își are corespondentul prim în spiritul citadin de care tânărul Steinhardt este efectiv luat în stăpânire: tramvaiul, termometrul, taxiul, cosmeticele, cinematografele, cofetăria, fabrica, muzica jazz, seratele, societățile de binefacere, saloanele
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
obsedante de călătorii exotice și a goanei după senzațional, dar și a ifoselor, a ipocriziei și a afectării de care dă dovadă tânăra generație, lasă să se întrevadă ideea unei asumări critice a modelului burghez și amintește, totodată, de experimentele parodice din În genul tinerilor.... Formula care surprinde cel mai bine expresia acestei rupturi, precum și amestecul de nostalgie și cinism este, probabil, aceea a entuziasmului critic. Despre tânărul Benet aflăm că, la cei doar 15 ani ai săi, „își potrivește, îngrijit
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
ale firului narativ, se simte un fel de nehotărâre epică, proza trenează, ia uneori o turnură cam descriptivă, cvasionirică, uneori și ușor filozofică, în orice caz care nu îl prinde pe autor, chiar dacă se poate bănui și o intenție voalat parodică (Trilogia laturii mele feminine..., Secretul fotoliului optzecist ș.a.). Chiar dacă personajul său e genul „loser”, specific prozei de underground, trebuie să fi Vladimir Makanin ca să îl poți pune și în action și să mediteze pe teme existențiale sau să facă metaliteratură
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
pentru el - noul poet renunța la tematica moștenită, privită cu dispreț: nu va publica poezie de iubire, ștergînd erosul din catalogul său; va ignora peisagistica și așanumita „descriere de natură“ (cele cîteva tentative în acest sens au la el aer parodic); nu va apela nici la decorul contemporan, nu va prezenta casele, grădinile, orașul, mizeria citadină și mizeria rurală, toate aflate atunci la modă; și, bineînțeles, nu va scrie nici un fel de poezie ideologică, militantă, nu va intra în arena luptei
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
care el credea mai mult, sau poate exclusiv, în posibilitățile sale lirice. În totul, un amestec „jocoserios” care anticipă grosso modo formula prozatorului de mai târziu. Nu în ultimă instanță, îl ghicim, deocamdată ascuns sub modul ludic și - din nou - parodic, pe rafinatimaginativul glosator din Universul poeziei (cf.: „Oh, rahat, am strigat eu într-un avânt de pindarică inspirație, onoare ție, condiment vrednic de masa zeilor”). Toate aceste ingrediente, care nu ar putea fi decelate fără o lectură retroactivă, pornită adică
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
de autoreflexivitate al altor culturi, literatura română are, totuși, destule exemple de internalizare a figurii cititorului - fie că e vorbăreață în sensul sfătos și moralist, ca la cronicari sau la Filimon- Slavici, fie că e hiperlucidă și pusă pe deconstrucții parodice, într-o tradiție care merge de la Budai-Deleanu până la postmoderni. Asamblarea ipostazelor lectorului în literatura română ar fi fost interesantă atât din unghiul sociologiei lecturii - Ioan Fărmuș are dreptate să observe că absența unei critici sociologice consistente ne-a împins rareori
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
ne-a încântat prin sensibilitate și o dicție expresivă. În ultima seară a periplului wagnerian, Cristina Vasiliu ne-a impresionat prin modul ei subtil de a evoca călătoria sa la Bayreuth, dar mai ales prin analizele pertinente, uneori cu nuanțe parodice, ale spectacolelor actuale de la Festspielhaus, în care regizorii distorsionează în mod brutal și kitschios lucrările wagneriene. Considerăm pe această cale că este binevenită atitudinea tranșantă și dezaprobatoare a criticilor din lume la adresa unor încercări nefertile și neconvingătoare ale unor regizori
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
media ar fi de 1000 și ceva.[...] "Oratori, ridicați-vă glasul! Gazetari, ascuțiți-vă pana! Caragiale e cu noi!" La 17 februarie 1991, în dezbaterea Regulamentului Camerei Deputaților, la spinoasa problemă a plății concediilor parlamentare, a fost citat un text parodic, publicat de Caragiale în Claponul (1877), prin care parlamentul otoman decidea: "Cît țin vacanțele parlamentare, senatorii și deputații primesc diurna întreită ca pe timpul sesiunii." Hotărîrea fusese adoptată cu unanimitate plus un vot: președintele votase de două ori. Caragialismul ca trăsătură
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
și să scoată la iveală documente suplimentare, cum ar fi numerele publicației " Urmuz" scoasă de Bogza, până a-i suna ceasul descinderii în Capitală. Bineînțeles, escala preferată viza inimitabilele serii din "unu", cu placatele lui năzdrăvane, amestec șoltic de jonglerie parodică (Unu pentru toți și toți pentru unu) și ingenioase libertăți ale spiritului, la limita extravaganțelor. Din trecerea în revistă a multiplelor "escapade" își va trage substanța viitoarea carte de amintiri, Născut în '02. Din una în alta, conversația se convertea
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
descendenții lui Bihar vor ajunge în Biharia), schițînd un fel de legendă apocrifă a unui trib de țigani autohtonizați, se lipește o continuare în care totul pare nepotrivit, incongruent cu premisele pomenite pe scurt mai sus: povestirea capătă o perspectivă parodică suficient de simplistă și deformantă asupra principalului personaj din acest episod, ultim avatar al posesorilor globului magic de cristal în care se poate citi viitorul (ajuns nu se știe cum în posesia sa), băiat sărac ajuns în București în zilele
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
caragialiene, la o exorcizare prin burlesc și grotesc a ororilor care dau tîrcoale seninătății aparente a unor existențe ce ocolesc prin superficialitatea trăirilor spaimele nerostite din adîncuri. Cînd și cînd temerile anxioase ies la iveală chiar dacă se consumă în înspumări parodice. O bună exemplificare ne-o oferă farsa "Conu Leonida față cu reacțiunea" (1880). În treacăt fie spus, rămîne de văzut dacă gustul pronunțat pentru formulele farsei, evident în comediografia lui Caragiale, nu este motivat de prezența decisivă a "încurcăturii", a
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
pentru un timp, contactul cu raționalitatea liniară a existenței favorizează intersectarea zonelor spaimei. Revenind la "Conu Leonida față cu reacțiunea", nu ne este greu să recunoaștem în a doua parte a piesei o radiografie a fricii dezlănțuite, o adevărată prezentare parodică a marilor spaime. După ce primul act dezvoltă descrierea tihnei unei perechi care și-a asigurat securitatea existenței prin pensie, cel de-al doilea declanșează brusc, prin semnalări înșelătoare, sentimentul precarității totale, pierderea abruptă a dulcelui sentiment de siguranță. Leonida însuși
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
amintește de apelurile lui Cristian Popescu împotriva esteticului sau a ierarhiilor axiologice, criterii ale unor disocieri "burgheze", mizînd, în schimb, totul pe... existență. Paradoxal, dar devenirea lui Gellu Naum stă sub semnul aceleiași angajări în existență și a aceleiași revolte parodice față de pericolul convenționalizării discursului (chiar și a celui suprarealist), pe care criticul o constata, volum cu volum, în poezia mai nouă a anilor '80. Nu întîmplător, el conchide: "suprarealist în esență, crezul său po(i)etic glisează, prin conștientizarea vădită
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
una dintre primele cărți publicate după primenirea bătrânei edituri Cartea Românească. Mărurisesc că nimic din foarte scurta bibliografie a acestui scriitor nu explică explozia lingvistică și delirul imaginației din Moștenirea Familiei Bildungsroman. La prima vedere, titlul sugerează o dublă intenție parodică: prin sonoritate, el trimite cu gândul la celebrul roman al lui Thomas Mann, Casa Buddenbrook, dar și la titlul unui cunoscut serial german de televiziune, Moștenirea familiei Guldenburg. Prezența în titlu a unei specii a romanului, Bildungsroman, schimbă însă complet
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
narativă, conjugată cu o vivacitate stilistică neobișnuită. Cu toate că zboară și prin paginile lui destule săgeți, cu adresă reală sau autoreferențială (un personaj se numește Silvia Burlesconi, un cunoscut critic literar e ironizat pe jumătate de filă, apar referințe stricte ori parodice la secvențe familiare nouă: Pont des Arts, podul dintre Luvru și Academie, Roman de gare, numele unui... cal de curse, Hotel Europa, titlul unui film policier), acestea nu schimbă compoziția epică, reprezentând mici pete de culoare într-un ansamblu de
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
aspirație transcendentă, șansa unei iluminări, năzuind să ajungă la Ierusalim care ar fi un fel de Mecca personală. însă nu e decît un alt trucaj de tehnică vizionară. Căci acest Ierusalim nu e un lăcaș al iluminării expiatoare, ci unul parodic, pitoresc, lasciv, pișicher în cheie balcanică. O bolgie a concretului familiar, colcăitor de prealumești ocupații și satisfacții, care, departe de-a exorciza căderea în mundan, o ratifică: ,Doamne, du-mă la Ierusalim/ cîntînd dintr-o armonică roșie lucitoare./ Doamne, du
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
dintr-un scenariu de teatru. Autorul pare să-și premediteze relatarea albă, previzibilă, liniară, ca și cum și-ar fi propus să dea o antologie a frazării mimetice, o partitură de temerare locuri comune narative, nuanțate subteran cu o abia sesizabilă ironie parodică. Povestea devine cu atât mai credibilă cu cât personajele constată pe propria piele că nimic nu mai e ca înainte, că indiferența inerțială și aparenta abstragere din istorie nu mai sunt posibile. Este și cazul pensionarului de curând văduv Stelian
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
acum pe site-uri specializate (felicitari.net, smsportal.go.ro, floridelux.ro etc.), frumos grupate pe categorii (Crăciun, Anul Nou, Florii, Paste, aniversări, Urări de sanatate /însănătoșire, De dragoste etc.). Stilistic, aparțin mai multor categorii: urări folclorice (versificate), glumețe și parodice, aforistice, poetice, sobru-oficiale. Aparținînd folclorului nou, sînt copiate și recopiate, expediate sub semnătură, dar puse la dispoziția tuturor. Unele sînt citate din poezii, traduceri și adaptări din alte limbi. Ce poate fi mai reconfortant (în ciuda scepticismului profesorilor de limbă și
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
Absolut e în arterele noastre. Nu le deschideți. Nu găsiți decât provizoratul" - o concluzie care nu are nimic de a face cu filosofia lui Lucian Blaga. Însă experimentul lui VVM ne îndeamnă să ne întrebăm dacă este posibilă o filosofie parodică. Dacă parodierea literaturii poate naște literatură, parodierea filosofiei poate naște filosofie? Înclin să cred că nu. Parodia este productivă estetic, însă nu este productivă și filosofic. Dar nici nu-i sigur că astfel de pagini sunt parodice. Ce să înțelegem
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
posibilă o filosofie parodică. Dacă parodierea literaturii poate naște literatură, parodierea filosofiei poate naște filosofie? Înclin să cred că nu. Parodia este productivă estetic, însă nu este productivă și filosofic. Dar nici nu-i sigur că astfel de pagini sunt parodice. Ce să înțelegem dintr-o frază de sinteză a pretinsei filosofii a lui VVM, în care sunt reunite cele trei direcții ale trilogiei: , Prin forța centripetă, de esențe, existențe, acte și funcțiuni, a trinomului său existențial: ethnos, ethos și eros
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
aceasta e, de fapt, concluzia îndelungii mele experiențe de lectură. Arghezi își simte uneori insul risipit, identitatea pierdută, pentru ca în alte scrieri în versuri sau în proză să jubileze ascuns după o mască (un personaj de roman sau un discurs parodic) sau, la modul baroc, să se ascundă după mai multe măști și să renască într-un ins însutit sau într-o individualitate titanică, dispusă eretic să se substituie lui Dumnezeu. Cum e posibilă o asemenea metamorfoză? Cum sunt posibile aceste
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
de a respecta pe cît posibil integritatea fonetică și grafică a împrumuturilor; în același timp, ne sugerează că pătrunderea anglicismelor în mediile larg populare ar putea foarte bine avea ca efect, în timp, asemenea adaptări. Unele dintre reclamele actuale preiau parodic tema integrării europene, transpusă în taifasul cotidian, la o bere: "Mă gîndeam la normele europene astea..."; "După normele astea europene..." (Bucegi); de fapt, normele europene sînt exagerate comic și eludate fără multă îngrijorare. Ambiguitatea atitudinii de preluare-transformare e semnalată și
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
mare ipocrizie se ascundea în spatele așa-zisei "lupte pentru pace". "Din nenorocire, cei ce vor pacea, o vor ca să ascundă sub faldurile ei, jaful, exploatarea, crimele și exterminarea sistematică a antagoniștilor lor... ideologici." Tonul grav se preface uneori într-unul parodic. Iată cum vedea mascarada, cheltuielile inutile pentru pavoazarea de 7 noiembrie: "Portrete de giganți, pereți de chembrică roșie, pogoane de hârtie tipărită și ilustrată". Fiind academician, ca deputat, o persoană oficială, Galaction a cunoscut o serie de personalități politice, culturale
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]