2,639 matches
-
lor, vor scrie nenumărate astfel de texte (romane, jurnale, proze scurte, călătorii fanteziste, dicționare fictive). Romanul Nesfârșitele primejdii poate fi luat ca un text paradigmatic pentru un întreg gen literar al postmodernismului românesc. Nici Mircea Horia Simionescu însuși, maestru al parodiei și al metaficțiunii, nu va scrie ceva mai bun în acest gen, deși a mai publicat alte romane de același fel, cu o virtuozitate a ironiei care a culminat în principiul ei deconstructiv în Cum se face (2002), tot un
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
până la el - prin Slavici, Sadoveanu și alții - făcuse mai mult obiectul unor evocări mitologizant-pioase (viața publică și privată a slujitorilor școlii). Criticul merge mai departe și avansează, în acest context, ideea că Parada dascălilor descinde din proza lui Urmuz (prin parodie și umor ironic), anticipându-l totodată pe Mircea Horia Simionescu, în speță cel din Dicționarul onomastic (1969). Tripticul format din romanele O moarte care nu dovedește nimic (1931), Ioana (1934) și Jocurile Daniei (scris în 1935 și publicat în 1971
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
existențială a românilor (firește, nu numai a românilor) a suferit mutații inimaginabile. Înainte de 1989, românii trăiau într-un sistem închis ermetic, în care accesul la informații era cvasi-prohibit (cele două ore zilnice de "program" tv și "ziarele" erau mai degrabă parodii ale unor surse de informare), cărțile, filmele și spectacolele de teatru sufereau amputări din partea cenzurii, când nu erau interzise de-a dreptul, mărturisirea credinței devenea, pentru cel în cauză, handicap social, ieșirile în străinătate erau doar privilegiul unui grup foarte
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
Tudorel Urian Despre romanul Iolandei Malamen, Alice în țara crimei, s-ar putea spune multe, mai puțin faptul că ar fi parodia unei cărți celebre (Alice în țara minunilor) sau un posibil roman polițist, așa cum pare să sugereze titlul. Chiar dacă debutul romanului face câteva aluzii ironice la povestea lui Lewis Carroll, pista este repede abandonată de autoare și uitată de cititor. Pe
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
fidel, de o corectitudine engleză și care intervine oportun amintind de îndatoririle sale față de onoarea familiei. Regizorul nu uită să trimită săgeți către stilul de politețe franțuzită, care se incarnează într-un maestru de ceremonii al unui restaurant de lux, parodia este evidentă, manierele flamboaiante, pedanteria grotescă te amuză, scena este un condiment al filmului și pentu mințile simple chiar adevărul gol-goluț despre francezi. Oricum, prin Harry se produce o alianță a conservatorilor cu republicanii, absolventului de Harvard sau Yale cu
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
câteva aluzii evidente (vezi și sublinierea de mai sus), intrăm pe teritoriul target-ului secund, mai bine disimulat și mai subversiv între rândurile aparent naive ale lui Florin Bican. Oricât de fantezistă ar părea ipoteza, văd în această carte o vastă parodie a întregului inventar de producții versificate ale realismului socialist. Narațiuni cu un singur sens și cu o singură morală, lipsite de ambiguități și de tropi spectaculoși, exersate într-o prozodie cât se poate de facilă, dotate cu personaje exemplare. Asta
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
noastră este esteticul ș...ț Bunule cititor, hai să paștem împreună această pajiște scriptică odobeșteană - dintru început!". Ca buni cititori ce sîntem, am păscut textele inaugurale ale conducerii revistei: într-adevăr pășuniste, bolnave de metaforită, lirice peste poate, aducînd a parodie de Mircea Micu după Fănuș Neagu. Iată o mostră din stilul redactorului-șef: "Cînd trec cocorii e un foșnet cald în închipuirea noastră de îngeri orfani, și transparența frunzelor e un delir perfid al închipuirii și închinării..." Și din cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
a încremenit o dată cu cristalizarea acestei generații. Explozia socio-politică din 1989 a fost dublată - chiar dacă nu și reflectată - de creația insurgentă, iconoclastă a "nouăzeciștilor", care au întors spatele textualismului spre a privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple ale unui neorealism cu puternice implicații existențiale. Singurul domeniu în care postmodernismul a
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
de la Ieși, cu vocația mazilirilor iuți, a alianțelor făcute și desfăcute fără mînie și părtinire, și cea de provincie, unde un curcan vîndut de 58 de ori jălbașilor nepregătiți, care nu pot să se-nfățișeze fără plocon la ispravnic, e parodia continuității legilor. Neînsurat, Guliță trebuie să facă măcar școală, unde, la Paris. Pricină pentru care Chirița pleacă în voiaj. Șarjă a călătoriilor de plăcere, foarte la modă în epocă, și la a căror validare literară Alecsandri însuși a contribuit, și
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
interveni oricând ruptura, iar procesul de teritorializare nu poate fi desprins de inițiativele culturale de deteritorializare. M. H. Simionescu bricolează o structură romanescă rizomatică, rupând orice înțeles al literaturii mimetice și al ideologiei propagandistice. În același timp, satira și/sau parodia prozatorului se adresează "fatalității abrevierii în societatea de consum", dar și relației dintre un dictator și un opozant (Bibliografia generală). Așadar, primele două volume ale tetralogiei reușesc să se desprindă de tiparul romanului de tip "arbore" (cu intrigă, coerență și
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
personajele sunt descrise ca niște mașinării, obiectele care predomină sunt ceasornicele, manetele, roțile, metalele, temele sunt "lupta femeii cu roata dințată", "drama electricianului", supraîncărcarea informațională, experimentul sau "mașina de produs imaginația artistică" ori "excitația și inhibiția la tancurile de asalt", parodia este a societății industriale sau a viziunii randamentului, dar sunt și mărturii ale unei "inginerii textuale" (de care vorbește Mircea Nedelciu): "posibilitatea confecționării unor cărți după schemele mașinilor electronice, adică armonioasă, arhitecturală, funcțională" (Bibliografie generală). Pe de altă parte, ele
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
-i văd capabili pe nici unul dintre cei care s-au dedicat vieții de parlamentar. Depășiți de provocările tot mai agresive ale unei lumi clocotind de energia schimbării, ei se uzează în timp record, riscând să devină nu doar niște jalnice parodii ale competenței pe care o afișau, ci frâne serioase ale progresului. Refugiați în micile-marile aranjamente de culise, ei nu mai pot fi folositori în nici un fel comunității care i-a trimis (vorba vine!) să le reprezinte interesele. Rupți de realitate
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
Căci fără aceasta lanțul ne va strânge/ și nu vom ști nici chiar a ne plânge!" Recitite în continuitate, cele trei distihuri nu ne transmit vreo emoție patriotică, n-au rezonanță de actualitate, lăsându-ne, în schimb, în seama unei parodii a patriotismului: țara noastră va avea un viitor de aur dacă vom muri cu toții pentru ea! În lectura noastră postmodernă, capabilă să ia totul în derâdere, mesajul este complet deturnat, nu doar deviat. În aceasta constă farmecul desuetudinii: să-și
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
țara noastră va avea un viitor de aur dacă vom muri cu toții pentru ea! În lectura noastră postmodernă, capabilă să ia totul în derâdere, mesajul este complet deturnat, nu doar deviat. În aceasta constă farmecul desuetudinii: să-și conțină propria parodie. Posteritatea lui Bolintineanu stă mai bine, e mai vie în Levantul lui Mircea Cărtărescu decât în textul reeditat al autorului. Manoil, personajul de roman, bântuie imaginarul colectiv, personaj proiectat sub forma poetului sentimental alături de alte fantasme ale pașoptismului retrospectiv. Toate
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
a fost și n-ar fi putut deveni niciodată. Nu oricine rezistă unei teleportări dintr-o epocă în alta. Poezia și proza lui D. Bolintineanu sună peste tot vetust, oricum am lua-o. Atât de vetust încât poate părea o parodie a romantismului. Nu e oare o impietate să judecăm astfel? Nu-i facem scriitorului o mare nedreptate? Mărturisesc că, înainte de a enunța acest verdict (nu cred că e pentru cineva surprinzător), am citit și recitit câteva săptămâni cea mai mare
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
a mii și milioane de clopote, de la mîndrele catedrale ale celor mai splendide capitale de imperie, pînă la umilele bisericuțe din cele mai sărmane cătune, popoarele creștine se salută vesele cu magicele cuvinte Christos a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile de viscol și zloată din ajunul Crăciunului. însă absolut totul în schița lui Caragiale respiră bonomia patriarhală a acelei belle époque românești
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
politică și viciul sunt Însușiri ale acestei lumi istorice” (prezentul demonstrîndu-ne că sunt, În aceeași măsură, și Însușiri ale lumii noastre treimiiste!) n-aș fi de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt parodii ale unor comportamente sociale ”; ei sunt reali, ei sunt prototipul, modelul, nu parodia modelului ; sau :” Îl vedem pe Tipătescu capabil de atitudine ironică, pentru că ironia presupune o oarecare inteligență și un anume grad de instrucție ” (afirmația e corectă doar În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
În aceeași măsură, și Însușiri ale lumii noastre treimiiste!) n-aș fi de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt parodii ale unor comportamente sociale ”; ei sunt reali, ei sunt prototipul, modelul, nu parodia modelului ; sau :” Îl vedem pe Tipătescu capabil de atitudine ironică, pentru că ironia presupune o oarecare inteligență și un anume grad de instrucție ” (afirmația e corectă doar În ultima ei parte : după părerea noastră, prefectul nu e prea inteligent, din moment ce-i
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și viciul sunt Însușiri ale aces tei lumi istorice” ( prezentul demonstrîndu ne că sunt, În aceeași măsură, și Însușiri ale lumii noastre treimiiste!) ; naș fi de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt parodii ale unor comportamente sociale ”; ei sunt reali, ei sunt prototipul, modelul, nu parodia modelului ; sau :” Îl vedem pe Tipătescu capabil de atitudine ironică, pentru că ironia presupune o oarecare inteligență și un anume grad de instrucție ” ( afirmația e corectă doar În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sunt, În aceeași măsură, și Însușiri ale lumii noastre treimiiste!) ; naș fi de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt parodii ale unor comportamente sociale ”; ei sunt reali, ei sunt prototipul, modelul, nu parodia modelului ; sau :” Îl vedem pe Tipătescu capabil de atitudine ironică, pentru că ironia presupune o oarecare inteligență și un anume grad de instrucție ” ( afirmația e corectă doar În ultima ei parte : du pă părerea noastră, prefectul nu e prea inteligent, din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sângeroasă rotire a cadrelor" (p. 333), după care societatea românească a luat-o razna, producând o clasă politică incompetentă și un soi de capitalism în care "nici o avere... nu s-a clădit prin muncă cinstită" (p. 224), de fapt "o parodie mimând democrația", căci "nu există democrație în sărăcie". Rechizitoriul se amplifică, autorul demască pe rând tot ce este reprobabil - impostura, lipsa de cultură și de bun-simț, prostia și mitocănia etc., toate adunate la un loc dând "o lume pe dos
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
că voi ajunge în situația de a încerca să-mi eliberez din cătușenici mai mult nici mai puțin decât cariciul. ELIBERAȚI-MI-L PE GOGU! Poftim, iată sloganul lui Portnoy. Iată povestea vieții mele rezumată în cinci măscări eroice. O parodie! Asta mi-e politica, redusă pe de-a-ntregul la sula mea! LABAGII DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! N-AVEȚI NIMIC DE PIERDUT, ÎN AFARĂ DE MINȚI! Ce javră sunt! Nu iubesc pe nimeni și nimic! Neiubit și neiubitor! Și pe cale de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca un pîrÎiaș negru spre matca unui rîu. Casca de oțel zăcea pe sicriu - o pată cenușie și opacă sub razele firave ale soarelui de iarnă. Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu ceilalți. Era ca parodia unor funeralii naționale - deși erau totuși funeralii naționale. VÎntul spulbera pe stradă frunzele galbene ale copacilor din parc. Din restaurantul Ducele de Rockingham ieșeau ultimii mușterii (era ora de Închidere) și-și scoteau pălăria În fața sicriului. — Și doar Îi spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Tu și doctorița Remington v-ați putea bucura de ele împreună. Gabrielle, Vera Seagrave și Helen erau în grădină, cu vocile înghițite de huruitul avioanelor ce decolau de pe aeroport. Gabrielle se plimba în partea de mijloc, picioarele încorsetate executând o parodie a exhibiției școlare de absolvire. Pielea ei palidă reflecta lumina chihlimbarie a felinarelor stradale. Helen o ținea de cotul stâng, conducând-o cu blândețe prin iarba înaltă până la genunchi. Mi-a trecut brusc prin minte că, în tot timpul petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mă privea din fotoliul galben în timp ce Seagrave se juca cu băiețelul său. Mi-amintesc fața lui, detașată dar serioasă, în momentul în care Seagrave își desfăcu nasturii cămășii și așeză gura copilului la sfârcul său, strângând pielea aspră într-o parodie a unui sân. Capitolul 11 Întâlnirea mea cu Vaughan și albumul de fotografii care-mi confirmau accidentul îmi stimulaseră toate amintirile legate de acea dramă a viselor. Coborât în garajul de la subsol o săptămână mai târziu, m-am simțit incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]