582 matches
-
sistemul de finanțare pe bază de programe care au obiective realizabile prin activități evaluabile pe baza de rezultate și indicatori. Implementarea managementului pe bază de performanță presupune: * definirea performanței, a indicatorilor și a metodologiei de aplicare a acestora, care presupune particularizarea în funcție de caracteristicile domeniului în care funcționează organizația sportivă, precum adaptarea la caracteristicile acesteia; * elaborarea sistemului de indicatori în măsură să asigure evaluarea unitară și sistemică a activităților desfășurate în cadrul organizației sportive. Pentru organizațiile sportive care fac parte din sisteme specifice
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
în câmpul lor semantico-sintactic: „Nu-mi trebuie flamuri, / Nu voi sicriu bogat.” (M. Eminescu) „Decât să-mi toarcă mâțele-mprejur / Mi-ar fi plăcut, firește, un vultur.” (T. Arghezi) Raportul general-particular se desfășoară în reciprocitate, dar predomină un sens al particularizării, în funcție de apartenența verbului la una din cele două subclase. Când funcționează ca predicate verbele din prima categorie, ele au rolul activ în actualizare, particularizând numele (pronumele etc.) devenit subiect, din perspectiva unei trăsături semantice dinamice, proprie conținutului lor lexical: Copiii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a generalului în particular. În interiorul relației de dependență, termenii sintagmei ocupă poziții diferite: • regent, expresie a generalului, termenul care impune celuilalt component din sintagmă un anumit comportament în planul expresiei, într-o relativă corespondență, cu planul semantic; • determinant, expresie a particularizării sferei semantice a regentului, actualizator sintactic al acestuia, termenul care răspunde exigențelor impuse de regent și care devine purtătorul unei funcții sintactice. Sub aspect structural, determinantul nu poate exista în afara regentului. El se realizează, de altfel, în mod frecvent, prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bate / aș vrea să-mi fie glasul.” (M. Isanos) „- Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază.” (M. Eminescu) Sub aspect semantic, de cele mai multe ori, regentul este condiționat fundamental de prezența determinantului 29; în funcție de realizarea concretă a acestuia, de particularizările semantice pe care le introduce determinantul, regentul poate guverna alte relații de dependență sau poate intra într-o relație de interdependență. De fapt, în organizarea de ansamblu, a oricărui enunț există o frecventă, dacă nu chiar permanentă, condiționare reciprocă între
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
paronime. Utilitatea acestor exerciții se găsește și în contribuția lor la formarea câmpului vizual de o silaba. Demersul metodic trebuie să fie foarte riguros, cadrul didactic respectând constant un algoritm cu care copilul este familiarizat. Adeseori, se impune adaptarea și particularizarea metodelor și procedeelor didactice în învățarea citit-scrisului, deoarece elevii cu dificultăți de învățare realizează cu greutate asocierea fonem-grafem, analiza și sinteză la nivel de silaba, trecerea de la silaba la cuvânt. Se insistă pe pronunțarea clară, corectă a sunetelor, silabelor, cuvintelor
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
domeniului educației fizice și sportului, precum și a proceselor de organizare și conducere a activității la toate nivelurile și în toate domeniile (Mihăilescu, N., 2006, p.1). Îmbunătățirea continuă a organizării și promovarea conducerii științifice presupune un aport creativ ce vizează particularizarea instrumentarului specific de management și utilizarea unor metode și tehnici științifice care să permită organizarea și conducerea proceselor, operaționalizatea funcțiilor și sistemelor manageriale, folosirea rațională a resurselor în scopul îndeplinirii cu eficiență a obiectivelor specifice. În contextul subsistemului metodologico - managerial
Activit??i motrice curriculare si extracurriculare by Valcu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/83655_a_84980]
-
Editură Tribuna, 1999 și Thausib, 2000) și Istorie europeană (Thausib, 2001), Congregațiile generale din Transilvania voievodală (CHBeck, 2008), Introducere în istoria modernă universală (Editura Universității "Petru Maior", Tg. Mureș). În scrierea istoriei nu se fac încercări; se fac analize, generalizări, particularizări, abordări comparate, se prezintă critic evenimente care, de multe ori, au afectat evoluția unui popor etc. De aceea, repet, nu poate fi vorba decât de cunoaștere. Germania. O istorie de la antici la moderni reprezintă elaboratul final al câtorva ani de
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
motivul central se repetă În cadrul operei literare, atunci el devine laitmotiv. La rândul lor, motivele se particularizează, devin imagini și fapte concrete și pun În lumină tema propriu-zisă. Dacă are conținut epic, o operă literară are un subiect, el reprezentând particularizarea și individualizarea motivelor, un suport menit să susțină edificiul operei. Subiectul este o „poveste” pe care autorul o spune orizontului de așteptare. Subiectul unei opere epice sau dramatice este susținut de un conflict, o luptă dintre forțe sau atitudini diferite
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
realitate individuală, adesea dramatică, nu odată tragică. Mulți români au fost forțați să aleagă între două rele: sărăcia, ori persecuția, robia în propria țară și chiar moartea; ori, pe de altă parte, ieșirea, fuga, exilul. Istoria este lungă și admite particularizări, nuanțări. Și nu ne oferă destule mărturii, pentru a afla câți dintre cei plecați au trăit exilul ca predestinare. Nimic mai ușor decât să spui că izgonirea din rai, „exodul” este un fel de exil primordial. Așa că asumarea unei culpe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
realitate individuală, adesea dramatică, nu odată tragică. Mulți români au fost forțați să aleagă între două rele: sărăcia, ori persecuția, robia în propria țară și chiar moartea; ori, pe de altă parte, ieșirea, fuga, exilul. Istoria este lungă și admite particularizări, nuanțări. Și nu ne oferă destule mărturii, pentru a afla câți dintre cei plecați au trăit exilul ca predestinare. Nimic mai ușor decât să spui că izgonirea din rai, „exodul” este un fel de exil primordial. Așa că asumarea unei culpe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
realizează aceeași operație de referință ca și sintagma completă" (Jacques, p. 95). Cu această accepție specială pare să fie întrebuințat termenul elipsă și de către alți cercetători (v., de pildă, Chiș și Wooldridge), cu toate că el apare în lucrările lor ca o particularizare semantică a unei denumiri având semnificații mai generale. O abordare similară a problemei se regăsește într-un articol la obiect publicat de W.L. Silin 12, care folosește denumirea generică elipsă pentru fenomenul lexico-semantic special de reducere la un element
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
carne de] pui). În toate cazurile de acest fel, condensarea, ca procedeu de formare a cuvintelor, este eclipsată de pregnanța faptului că termenii dobândesc sensuri noi, devenind polisemantici prin modificarea sistematică a semnificației lor inițiale. 2.2.4. O altă particularizare a izolării determinantului dintr-un grup nominal substantiv + (prepoziție +) substantiv este reprezentată de exemplele în care elementul reținut, care preia, în urma condensării, sensul sintagmei originare, este de sorginte onomastică. Și în aceste cazuri este vorba de o suprapunere a condensării
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sunt adjective sau substantive; ceea ce contează este exclusiv funcția de determinant (modificator) pe care o îndeplinesc în termenul complex. VII. 2.5. Regent substantival + determinant numeral Reținerea determinantului din termeni complecși alcătuiți dintr-un substantiv și un numeral constituie o particularizare a tipurilor de condensare a grupurilor nominale formate din substantiv + adjectiv sau substantiv + (prepoziție +) substantiv; în acest din urmă caz este vorba, în condensările petrecute în limba română, despre substantivele asimilate numeralului fracționar, cum sunt jumătate, pătrar și sfert, care
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
comunicării) / 9 Partea I. Comunicare discurs teatru: coordonate teoretice și aplicative / 13 I.1. Comunicare / 14 I.1.1. Perspective contextualizate asupra comunicării / 14 I.1.2. Comunicarea interpersonală direcții de analiză / 26 I.1.3. Comunicarea didactică/educațională delimitări, particularizări / 67 I.1.4. Rol mască în relaționarea și comunicarea interumană / 72 I.2. Discurs / 75 I.2.1. Accepțiuni ale discursului / 76 I.2.2. Strategii discursive / 80 I.3. Teatru / 85 I.3.1. Universul teatrului concepte operaționale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
valorificabile în acte comunicative comune sau contextualizate didactic/ educațional. Itinerariul propus de acest prim capitol al cărții are ca premise: (a) prezentarea unora dintre accepțiunile, formele și valențele comunicării interpersonale (elemente considerate relevante pentru logica teoretizării și a exemplificării); (b) particularizarea acestora în contextul comunicării didactice/educaționale, în special la nivelul ciclului primar; (c) ancorarea discursului și a problematicii acestuia în sfera comunicării, cu punctarea coordonatelor structurale și principiale ale construirii și transmiterii unui mesaj; (d) ilustrarea universului comunicării ca "teatru
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
valorile date, în general, respectiv contextualizat, conceptelor operaționale care se vor regăsi și în următoarele capitole ale cărții, prefațând astfel exemplificări reperabile la nivelul comunicării interpersonale și la cel al comunicării școlarilor mici/cu școlarii mici (desigur, aceasta reprezintă o particularizare posibilă, din multe altele subsumate comunicării didactice/ educaționale sau comunicării între/cu persoane aparținând unor categorii de vârstă diferite, plasate în diverse tipuri de relații, în care își asumă anumite roluri etc.). Așadar, prezentarea se dorește a fi nu una
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
social, politic, religios etc.; de exemplu, "Mai bine nu discutăm politică...", spune locutorul atunci când reacția interlocutorului este mai vehementă decât și-ar fi dorit). (c8) Variabilele de ordin instituțional sunt relevante, în contextul lucrării de față, cu precădere prin prisma particularizărilor pe care le implică, în general, comunicarea didactică/educațională. Pentru comunicarea interpersonală, contextul instituțional devine operațional prin rolurile pe care și le asumă la un moment dat subiecții actului comunicativ (de exemplu, locutorul poate vorbi în calitatea sa de director
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
multiplele valențe ale unei situații de comunicare interpersonală, respectiv didactică/educațională, a strategiilor politeții pozitive/negative. Nu există, așadar, o cheie general valabilă de comunicare, de transmitere optimă a intenției comunicative a locutorului și de relaționare optimă cu interlocutorul, există particularizări și soluții particulare. I.1.3. Comunicarea didactică/educațională delimitări, particularizări Am folosit, contextual, supra, fie sintagma "comunicare didactică", fie alternanța "comunicare didactică/educațională" cu trimitere către valențele deosebite pe care le poate avea comunicarea, în general, în condițiile plasării
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a strategiilor politeții pozitive/negative. Nu există, așadar, o cheie general valabilă de comunicare, de transmitere optimă a intenției comunicative a locutorului și de relaționare optimă cu interlocutorul, există particularizări și soluții particulare. I.1.3. Comunicarea didactică/educațională delimitări, particularizări Am folosit, contextual, supra, fie sintagma "comunicare didactică", fie alternanța "comunicare didactică/educațională" cu trimitere către valențele deosebite pe care le poate avea comunicarea, în general, în condițiile plasării acesteia într-un context cu miză în planul educației. Dacă prima
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
legii litotei, presupunând o organizare logică, graduală, coerentă a mesajului; * maxima relației corespunde legii interesului/pertinenței, impunând subsumarea mesajului, pe de o parte, contextului/ domeniului implicat de tema discursului și, pe de altă parte, sferei de interes a interlocutorului. Continuând particularizările la nivelul aspectelor normative ale construirii/transmiterii unui mesaj (ca discurs), accentul merită pus pe meta-regulile de coerență propuse de Charolles: (a) meta-regula de repetiție: "un text [...] coerent trebuie să cuprindă în dezvoltarea lui lineară elemente cu recurență strictă"; (b
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunicăm non-stop, fie că ne dăm seama sau nu. Tot ceea ce facem sau nu facem, tot ceea ce spunem sau nu spunem, îi determină pe cei din jurul nostru să-și formeze o impresie despre noi" (Erickson, 2009, p. 18). 17 Ca particularizare, vezi și contexte în care "formularea întrebărilor și solicitarea de informații pot fi privite ca acte de vorbire agresive, pentru că, în anumite situații, asemenea intervenții metalingvistice sunt interpretate ca un tip de protest" (Radu, 2010, p. 54). 18 Care invocă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
2007b; Ciobotaru, 2006a; Ciobotaru, 2006b; Dănăilă, 2003; Banham, 1990, p. 795; Dinescu, 1982; Dinu & Lenkisch, 1963, p. 6; Gîtză, Chimet & Silvestru, 1968; Niculescu, 1957 etc. 57 Pentru detalii privind teatrul de umbre turc, chinezesc, european etc., vezi Bălăiță, 2007a. Pentru particularizarea teatrului de umbre adus de către turci în Țările Române, vezi Dinescu, 1982, p. 168. 58 Pentru ipostaza "emițătorului multiplu", vezi și Munteanu, 2005, p. 17. 59 De aici și prezentarea textului dramatic drept "matrice a textului de spectacol" (Măciucă, 1989
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de "lecturi" posibile" (Eco, 1969, p. 49), "pe plan sincronic și diacronic" (Corti, 1981, pp. 22-23). 67 Relevantă este, în acest sens, și "existența modelului de receptare" (Pascadi, 1971, p. 200) subsumat gustului estetic al publicului, în general. 68 Pentru particularizări în cazul limbajului scenic păpușăresc, vezi tabelul elementelor acestuia în Bălăiță, 2007b, pp. 6-8. 69 În opinia lui T. Kowzan (1975, pp. 182-205), teatrul implică 13 sisteme de semne: 1. cuvântul; 2. tonul; 3. mimica; 4. gestul; 5. mișcarea scenică
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
o modificare psihologică și fiziologică care se produce În ființa umană ori de câte ori apare o nevoie; pentru satisfacerea acelei nevoi, individul adoptă un comportament care vizează refacerea echilibrului psihologic și fiziologic”. În cadrul organizațiilor, motivația poate fi individuală sau colectivă cu unele particularizări pentru compartimentele de creație. Motivația individuală este maximă atunci când subordonatul este conștient de propria lui valoare, lucrează În cadrul unei structuri care Îl solicită și Îi pune În valoare abilitățile. De aceea, managerul are un rol important În motivarea acestei categorii
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
o modificare psihologică și fiziologică care se produce În ființa umană ori de câte ori apare o nevoie; pentru satisfacerea acelei nevoi, individul adoptă un comportament care vizează refacerea echilibrului psihologic și fiziologic”. În cadrul organizațiilor, motivația poate fi individuală sau colectivă cu unele particularizări pentru compartimentele de creație. Motivația individuală este maximă atunci când subordonatul este conștient de propria lui valoare, lucrează În cadrul unei structuri care Îl solicită și Îi pune În valoare abilitățile. De aceea, managerul are un rol important În motivarea acestei categorii
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]