404 matches
-
ridică privirea în clipa în care de noi se apropie un tip cu o tavă cu sandvișuri. O, ce bine, sunt leșinată de foame! Eu vreau... bacon și avocado. — Și eu ton și porumb, zice Zelda. Becky, tu ce vrei? — Pastramă și pâine de secară, zic într‑o doară. Fără maioneză. Nu cred că au așa ceva, spune Zelda, încruntată. Au șuncă cu salată verde... — Atunci un covrig, cremă de brânză și lox. Și un sifon. — Adica apă minerală, da? zice Zelda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nimeni, nici pentru curățenie. Când vine Olimpia cu pungile de cafea și cartușele de Kent, pui totul deoparte. Nu întrebi, nu plătești, nimic. Între 10 și 11 sunt la Centrală. Oricine întreabă, sunt la ședință. Numai dacă mă caută tov. Pastramă, anunți la numărul notat aici.“ Ziua de lucru, adaptarea la necesitate, turmentarea, umilirea și ambiguitatea. Ambiguitatea veselă și pocită, să poți înghiți rahatul și să uiți cine îți supraveghează digestia și masca fericită... și să uiți de Titi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care nu făceam parte dintre cei mai buni fii ai poporului. Confirmarea faptului că gândiserăm corect a venit în câteva minute, când nea Victor, mai binedispus ca înainte, a oprit în dreptul cooperativei din sat, întrebându-ne: - Voi ce mâncați? Salam, pastramă, pâine și o sticlă de vin, e bine? Hai c-am plecat și vin imediat! Fără să mai aștepte, a sărit din cabină mult mai sprinten decât înainte, traversând în pas vioi strada și întorcându-se cu cele promise. Am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
COMUNITARA Într-o dimineață, Undeva prin... Vaslui, În față La o alimentară, Privatizare a...nu’ș cui, O maidanez-comunitară Era invitată insistent, C-un cremvurști adevărat ; După ce-l mirosi în mod insolent, Cățeaua zise cu mustrare: Dămi ca până acum pastramă! Altfel, păcătoasa mea doamnă, Voi muri până-n toamnă; Comunitară...comunitară, Era maidaneză dar...rară! A văzut un oarecare român, Unul mai rău sau ...poate mai bun, L-a anunțat pe patronul-stăpân, Un tip încrezut, limitat și păgân, Ciupit de vărsat
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
vinde și a șerbeturilor ce se vând pe drum și a bragii cu ghiață să se poprească cu totul... în tot cuprinsul județului, fiind foarte vătămătoare". Era oprită și vânzarea racilor de orice calitate, a peștelui mort sau vechi, a păstrămurilor și a peștelui sărat ce vor fi vechi, sărate peste măsură și mucede"; măcelarii urmau să vândă numai carne proaspătă, iar brutarii doar pâine coaptă; în sfârșit, era de mare folos "împuținarea cât prin putință a cărnii de râmători și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
murdalîc", sub supravegherea Poliției, ca și depozitarea gunoaielor "afară din barieri [ale orașului], la deosebite locuri ferite". Proprietarii erau obligați să-și curețe casele prin spoire, aerisire și scurgerea apelor stătătoare din curți. S-a recomandat oprirea vânzării cărnii sărate (pastramă, cârnați și pește sărat), asemeni și a zarzavaturilor stătute, poamelor necoapte sau putrede, porumbului fiert sau copt; în cazul agravării epidemiei, să fie oprită orice vânzare de fructe. Urmau apoi "băgările de seamă", cuprinzând mai multe dispoziții: pentru supravegherea măsurilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nici cele referitoare la igiena alimentației, Astfel, în septembrie s-a recomandat să nu se facă abuz de carnea grasă de porc pe durata epidemiei, deoarece s-a observat că îmbolnăvirile survin mai des la cei care consumă asemenea carne, pastramă sau pește sărat. O preocupare deosebită au manifestat medicii vâlceni pentru înmormîntarea fără riscuri igienice a celor răpuși de holeră. S-a impus "să se presare var nestins peste cadavrele morților de holeră așezate în groapă", acest mod de a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
propun să încerc din toate și încep cu un sandviș de la magazinul de delicatese. Nu mă deranjez să mă așez la una din mese, stau pur și simplu lângă tejgheaua de la magazinul de delicatese îndopându-mă cu un sandviș cu pastramă în pâine de secară, pe de-abia gustându-l. Ajung apoi la standul de hamburgeri, unde trec peste hamburgeri și merg pe cartofi prăjiți. Mă opresc la standul cu mâncare chinezească și cer tăiței de Singapore și costiță goală, moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
văd că pielea mea aurie nu mai e aurie, și are mai degrabă o nuanță neobișnuită de verde. ― Pe acolo, spune Lauren, arătând spre hol. Repede. Merg împiedicat pe lângă ea și mă prăbușesc în genunchi în fața vasului de toaletă. Iese pastrama cu pâine de secară. Ies tăițeii de Singapore și costițele. Ies cartofii. Ies cornurile cu scorțișoară. Și, în final, ies și dulciurile. După ce s-a terminat totul, după ce n-a mai rămas nimic, îmi odihnesc capul pe vasul de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fi scornit șerpoaica - s-a auzit un alt glas. ― Într-una din seri, și-a adus aminte că hangiul se dă în vânt după plăcintă cu bostan. Așa că, fără să-i spună nimic, când omul a terminat de mâncat niște pastramă, i-a pus dinainte plăcinte cu bostan... Cum le-a văzut, ochii hangiului s-au dilatat a mirare: ― Da’ cum de ți-ai adus aminte ce îmi place mie cel mai mult? ― Fiindcă încă n-am îmbătrânit, ca să uit de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a plăcea... ― Afară de arpacaș și curechi de care ne-am săturat cât am fost concentrați, poți să aduci și copite de cal, că le primim - a răspuns Todiriță. ― Da’ ce gândeai să ne dai, jupâne? - a întrebat Dumitru. ― Eiii... Niște pastramă de oaie... ― Păi, asta ar cam semăna cu întrebarea ceea: „Calule, mănânci ovăz?” ― Și calul ce a răspuns? - a întrebat Todiriță. ― A nechezat și a bătut din copită... Parcă-l aud nechezând și îl văd pe surul meu, care ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
umflată, măi Todiriță. Până una-alta, ia să mă duc să-i dau un pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea... După ce s-au convins că Aizic nu are gusturi proaste, au pus mâna pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din rachiu cu aducere aminte... ― Să știi că Aizic aista știe să-și țină mușteriii aproape - a reflectat Todiriță. ― Păi, cine ar mai trage la hanul lui dacă ar umbla cu cine știe ce samahoancă în loc de rachiu de soi? Și uite ce pastramă ne-o pus dinainte! S-o mănânci și cu ochii! - a apreciat Dumitru. Au băut cu măsură și au tot „gustat” din pastramă până au dat gata și rachiul și ultima îmbucătură. Aizic, care cu toate că în acest timp nu a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trage la hanul lui dacă ar umbla cu cine știe ce samahoancă în loc de rachiu de soi? Și uite ce pastramă ne-o pus dinainte! S-o mănânci și cu ochii! - a apreciat Dumitru. Au băut cu măsură și au tot „gustat” din pastramă până au dat gata și rachiul și ultima îmbucătură. Aizic, care cu toate că în acest timp nu a fost de văzut, a apărut îndată. ― Mai doriți ceva? Cei doi au privit unul la altul și Todiriță a răspuns: ― Dacă ți-ai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a întărit Dumitru spusa lui Todiriță. ― Se vede de departe că sunteți oameni gospodari... ― De unde până unde ai scos dumneata aiestea? - a întrebat Todiriță. ― După felul măsurat în care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat pastrama și ar fi dat rachiul peste cap... Da’ uite că dumneavoastră așteptați să vă aduc pastramă și rachiu, iar eu stau la cislă. Că așa-i Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unde ai scos dumneata aiestea? - a întrebat Todiriță. ― După felul măsurat în care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat pastrama și ar fi dat rachiul peste cap... Da’ uite că dumneavoastră așteptați să vă aduc pastramă și rachiu, iar eu stau la cislă. Că așa-i Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă pluteau în aer când Aizic - cu mersul lui târșâit - s-a întors cu cele cerute... ― Iaca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cum să nu desfac legăturile pungii, măi Todiriță? Doar nu vin la târg în fiecare zi. Și vrem să mai aflăm și noi ce mai este nou în lumea aiasta. Așa că te-om ruga să ne mai omenești cu niscaiva pastramă, și câte o cinzeacă de rachiu, iar dumneata ne-i mai povesti câte ceva. ― Apoi, nu-i nevoie să-i spuneți lui Aizic de două ori, că el pricepe numaidecât sufletul oamenilor. ― Asta ar cam veni cum spunea unul: „Domnule, mie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dumitru. Când au luat și ultima înghițitură, Todiriță, care încă mai era plecat cu gândurile aiurea, a întrebat: ― Cât avem de plată, jupâne? ― Pentru niște gospodari ca dumneavoastră n-a fi mare lucru. Îi o nimica toată, mai ales că pastrama am dat-o eu, așaaa... ca să vă am de mușterii când îți mai veni la târg. ― Nu știu cum să spun, jupâne, da’ așa ne cam obligi să venim mai des la târg - a apreciat Dumitru spusa hangiului. ― Da’ ce mare afacere
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spuselor lui Aizic. Todiriță, ca și cum n-ar fi auzit vorbele celor doi, s-a ridicat. Privirea era plecată undeva fără țintă. În cele din urmă, a scos punga și a numărat gologanii pe colțul mesei: ― Uite aici plata șiii... pentru pastramă te-om omeni noi când om mai veni la târg. ― Să vă fie de bine și să nu-l ocoliți pe Aizic, căăă... multă lume l-o cam uitat - vorbea hangiul numărând banii cu prefăcută nepăsare, în timp ce și-i aduna
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o voce pițigăiată din stânga stejarului secular: Moor de foame, fraților! Moor...moor... Apăi, nu mai muri, ci vino și îmbucă din săracele noastre bucate, rosti, cu gura plină, bătrânul, în timp ce tovarășii lui mai tineri se necăjeau cu o bucată de pastramă de oaie. Dar în loc de om, speriați, drumeții văzură o dihanie stranie, nici om, nici urs, care ajungea la jumătatea stejarului. Pe loc, cei trei o luară la sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase îndărăt și-i așeză la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mirosul suferă, aspectul feței tale s-a stricat, necesiți intervenții de chirurgie estetică de mare amploare, din cauza poftelor tale înțelepciunea ta suferă. șase în al treilea loc: stomacul tău este inundat de valuri de acid arzător, muști din bucata de pastramă uscată sub șaua bătătorită a călătoriei către purificarea ta, simți gust sulfuros de otravă, poveștile tale vechi, din orologiul cu cuc, au mucegăit, au făcut viermi, carnea versurilor tale a îmbătrânit, mitologiile tale personale au ruginit, cineva ți-a luat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oferi acestor bolnavi priveliștea unor decorațiuni care evocă propriile lor descuamații. Îi aminteau de vaginul său; asemănarea îl atrăsese. Se sprijini, încercând să-și păstreze echilibrul, de vitrina de la Poons Restaurant, dar se retrase imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață, erau expuse în vitrină. Carnea portocalie, aplatizată și oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era chiar bătrân. Chelise aproape de tot, iar puținul păr ce-i mai rămăsese, ca niște smocuri, pe la urechi, albise. De acasă pleca doar rareori. Pentru de-ale gurii, trimitea câte un copil din vecini să-i cumpere pâine, măsline și pastramă. Și la trup se împuținase. De atâta sare - ziceau oamenii - se uscase. Și de sminteală! adăugau alții. Numai că, după cum s-a dovedit, Ceasornicarul nu-și trecuse vremea degeaba. Și ca să arate asta, a chemat zidari și i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vin, i le spânzurase de gât ca să-l Încurajeze. Și le-a smuls nervos și le-a băgat repede În buzunar, dar i-a rânjit totuși lui Costel, slugă fidelă. Ia și tu, Costele, un bidonaș de vin și niște pastramă, cine știe când om mai avea prilejul... — Tovarășu’ prim... Nu mor caii când vor câinii, tovarășu’... O să ieșim noi și din asta. „Noi?“ s-a gândit Parolică... Și s-a văzut cu douăzeci și cinci de ani În urmă, svelt, blond, mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]