710 matches
-
de procese de remineralizare și de revenirea la normal a dimensiuniilor spațiului peridontal. MOBILITATEA DENTARĂ IREVERSIBILĂ Sindromul de insuficientă parodontala (Bratu [50]), cu pierderea suportului osos și creșterea brațului de forță corespunzător cu augmentarea coroanei clinice, este singurul incriminat în patogenia mobilității dentare ireversibile. Prin mijloace terapeutice adecvate diferitele forme de mobilitate dentară patologica pot fi ameliorate și stabilizate. UTILIZAREA MOBILOMETRIEI ÎN PARODONTOLOGIE Înregistrarea mobilității dentare este importantă pentru calcularea indicelui clinic al gradului de mobilitate patologica. Acest indice de mobilitate
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
et al., 1999), boala Addison (Donner et al., 1997, Blomhoff et al., 2004), boala celiacă (Djilali-Saiah et al., 1998), ciroza biliară primitivă (Agarwal et al., 2000) și lupusul eritematos (Ahmed et al., 2001), ceea ce pledează pentru implicarea acestei gene în patogenia bolilor autoimune în general (Kristiansen et al., 2000, Ueda et al., 2003). Toate aceste studii au furnizat dovezi importante privind existența unui locus asociat diabetului pe cromozomul 2q33 și care cel mai probabil este reprezentat de gena CTLA-4. Totuși trebuie
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
de tip cazuri control (Zheng et al., 2005) și familii cu DZ tip 1 din SUA, atât caucazieni, cât și mexicani-americani (Onengut-Gumuscu et al., 2004; Ladner et al., 2005). De asemenea, locusul a fost asociat cu mai multe boli cu patogenie autoimună, printre care boala Graves (Velaga et al., 2004), poliartrita reumatoidă (Begovich et al., 2004; Orozco et al., 2005), lupusul eritematos sistemic (Kyogocu et al., 2004; Orozco et al., 2005), precum și cu sindroame de autoimunitate poliglandulară multiplă (APS) (Criswell et
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
et al., 2004; Orozco et al., 2005), lupusul eritematos sistemic (Kyogocu et al., 2004; Orozco et al., 2005), precum și cu sindroame de autoimunitate poliglandulară multiplă (APS) (Criswell et al., 2005). În ceea ce privește mecanismul prin care mutațiile genei LYP/PTPN22 intervin în patogenia T1DM (și a bolilor autoimune, în general), acesta nu este precis elucidat. Substituția C1858T determină după cum am amintit înlocuirea Argininei din poziția 620 cu Triptofanul. Acest reziduu aminoacidic se află la nivelul regiunii P1 bogată în Prolină care intervine în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
capacitatea de prezentare de antigen precum și expresia de molecule de adeziune pe suprafața macrofagelor și a celulelor dendritice (Van Etten et al., 2004). Toate aceste acțiuni al vitaminei D pot explica efectul benefic al administrării ei în unele boli cu patogenie autoimună (Nagpal et al., 2005) cum ar fi lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, scleroza multiplă, boala inflamatorie colonică, encefalomielita alergică și, bineînțeles, diabetul de tip 1 (Mathieu et al., 2002; Mathieu et al., 2005). Este interesant de menționat că există
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
et al., 2005), deficitul de vitamina D fiind asociat cu afectarea capacității insulinosecretorii a celulelor ? (și chiar cu toleranța alterată la glucoză) atât la animalele de experiență cât și la om. Există multiple dovezi ale implicării vitaminei D în patogenia diabetului zaharat tip 1, atât la oameni cât și la șoarecii NOD. Astfel, administrarea de 1,25(OH)2D3 la șoarecii NOD determină inhibarea activării limfocitare și restaurarea raportului normal de celule CD4/CD8, cu scăderea evoluției animalelor spre diabet
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
polimorfismului FokI, toate celelalte nu au nici un rol funcțional ceea ce sugerează că aceste polimorfisme ar putea fi doar markeri aflați în linkage disequilibrium cu variantele genice cauzale reale, încă neidentificate. Într-un efort de a elucida rolul genei VDR în patogenia DZ tip 1 la om, în anul 2004, grupul prof. John Todd din Cambridge resecvențializează o zonă de 94 kbp din regiunea de 164 kbp de pe cromozomul 12q12-q14 care cuprinde gena VDR (Nejentsev et al., 2004a). Autorii au identificat astfel
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
prin receptorii TCR (Van Seventer et al., 1990). Toate cele de mai sus arată că ICAM-1 și receptorul său (LFA-1) au funcții esențiale în modularea răspunsului imun. Există de altfel numeroase dovezi ale implicării ICAM-1/LFA-1 în diferite boli cu patogenie autoimună cum ar fi hepatitele cronice autoimune (Adams et al., 1992), boli neurologice (Jander et al., 1993), poliartrita reumatoidă (Mason et al., 1993), boala inflamatorie colonică etc. Clivarea proteolitică la nivel membranar a moleculei de ICAM-1 dă naștere unei forme
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
prin introducerea cu ajutorul unui vector viral a genei pentru sICAM) este urmată de o remisie de durată a diabetului la acest model experimental (Bertry-Coussot et al., 2002). Trebuie de asemenea menționat că există unele date privind intervenția ICAM-1 și în patogenia DZ tip 1 la om, fiind raportate concentrații ridicate de ICAM-1 solubil la pacienții cu DZ tip 1 aflați în perioada prediagnostică (Lampeter et al., 1992, Toivonen et al., 2003). Pe lângă datele experimentale deja menționate, trebuie amintit că gena care
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
datele obținute pentru populații diferite sunt în oarecare măsură contradictorii, indicând existența unei mari heterogenități inter-populaționale. Totuși asocierea pozitivă a alelei 469E pentru familiile din România și Sardinia, precum și rolul ICAM-1 în răspunsul imun la oameni și implicarea sa în patogenia diabetului autoimun la șoarecii NOD au făcut ca gena ICAM-1 să rămână un candidat puternic pentru susceptibilitatea genetică din DZ tip 1, cel puțin în unele populații. Într-un efort de a elucida rolul genei ICAM-1, Nejentsev și colaboratorii din
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
UK, SUA, Norvegia, România și Finlanda (în total 3671 familii) (Ueda et al., 2003) pentru regiunea de 300 kbp de pe cromozomul 2q33 care conține genele CD28, CTLA-4 și ICOS, incluzând polimorfismul CT49 G/ A a confirmat rolul acestei gene în patogenia DZ tip 1. Rezultatele analizei genei CTLA4 pe familiile DZ tip 1 din România, coroborate cu cele obținute pe alte populații caucaziene, sugerează o contribuție redusă a IDDM12 la susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1 și care probabil nu se
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
T. Rezultatul nu este semnificativ după corecția PTDT conform metodei Bonferroni. Totuși, în cazul reconfirmării pe un lot mai mare de familii DZ tip 1 din România, rezultatele vor atinge semnificativitate statistică și vor susține implicarea polimorfismelor genei VDR în patogenia DZ tip 1 în România. 10.6. GENA NAcT2, CROMOZOMUL 8p21.3-23.1 După cum am arătat în capitolul dedicat factorilor de mediu posibil implicați în etiopatogenia DZ tip 1, există mai multe date privind posibila implicare a aportului de nitrați
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
GENA NAcT2, CROMOZOMUL 8p21.3-23.1 După cum am arătat în capitolul dedicat factorilor de mediu posibil implicați în etiopatogenia DZ tip 1, există mai multe date privind posibila implicare a aportului de nitrați/nitriți din apa potabilă și alimente în patogenia DZ tip 1 la om. S-a sugerat că nitrații alimentari, după transformarea în tubul digestiv în nitrozamine și compuși de tip N-nitrozo, ar avea un efect citotoxic pe celulele beta pancreatice. Astfel, se știe că Streptozotocinul (un toxic ?-celular
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
la nivelul limbajului și vorbirii - încearcă să se adapteze conform legii lui Schultz, a minimului de efort fiziologic la condițiile instrumentale, pe care le are la dispoziție, reducând sau amplificând rhinodislalia. 1.1. Delimitare terminologică și de esență În cadrul acestei patogenii, tulburările de vorbire au atras atenția încă din 1877, odată cu cea dintâi monografie modernă „Defectele de vorbire” a lui Adolf Kussmaul (1884) și Albert și Herman Gutzman (1924). Toți au semnalat fenomenele tipice rhinolaliei arătând predominanța lor în despicăturile congenitale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Analiza limbajului sonor în laboratoarele de fizică, mecanică, electronică, psiholingvistică, matematică, fonetică, elucidează o serie de aspecte ale patologiei, ale diferențierii simptomatologiei, precum și ale reabilitării fonetice. Acestea se realizează prin noile tehnici de explorare radiografice, electronice, radio-cinematografice, sonografice, aprofundându-se patogenia tulburărilor fonetice și lingvistice cu etiologie diferită. Pentru a aborda domeniul atât de spinos al tulburărilor instrumentale de origine rhinolalică, trebuie să luăm în considerație datele fiziologice și fiziopatologice ale vorbirii în raport cu achizițiile progresului de azi în disciplinele mai sus
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
unele dovezi de asociere și cu unele boli autoimune (Merriman et al., 2001). Altă genă candidată codifică o proteină de legare la ADN asociată cu zincul și care a primit numele de ZNF236. Ea pare a fi implicată și în patogenia bolii renale diabetice (Pociot și McDermott 2002). Una dintre cele mai importante gene candidate din regiunea IDDM6 este reprezentată de BCL2 (B Cell Lymphoma-2) care codifică o proteină cu rol de inhibiție a apoptozei limfocitelor T. Alterarea expresiei genei BCL2
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
fost evidențiată și în analiza realizată de Cox și colaboratorii pe un lot de 767 familii (Cox et al., 2001). Foarte aproape de regiunea IDDM10 se află gena GAD2 care codifică izoforma GAD65 a decarboxilazei acidului glutamic, autoantigen major implicat în patogenia DZ tip 1 la om. Trebuie remarcat totuși că mai multe studii nu au putut stabili vreo asociere între variante ale genei GAD2 și DZ tip 1 (Reed et al., 1997, Rambrand et al., 1997). 5.10. IDDM11 A fost
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
pare ca un antiport H+/cationi divalenți, favorizând astfel distrugerea bacteriilor la nivelul lizozomilor, dar are se pare și multe alte influențe pleiotrope asupra sistemului imun (Searle et al., 1999). Gena NRAMP 1 s-a dovedit a fi implicată în patogenia diabetului la șoarecii NOD, la aceștia ea fiind localizată la nivelul locusului idd5 (Hill et al., 2000; Wicker et al., 2004). Date foarte recente susțin și o posibilă asociere între polimorfisme ale genei NRAMP 1 și DZ tip 1 la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
crește semnificativitatea asocierii până la valori p de ordinul 10-5 până la 10-8 (Pociot și McDermott, 2002), ceea ce ar reprezenta cea mai puternică asociere în afara locilor IDDM1 și IDDM2. Este interesant de remarcat că regiunea 6q21-q24 cuprinde și o genă implicată în patogenia diabetului neonatal tranzitor (Temple et al., 2000; Arima et al., 2001) și care ar putea reprezenta o genă candidată pentru DZ tip 1 la nivelul IDDM15. 5.15. IDDM16 A fost localizat pe cromozomul 14q32.3 la nivelul regiunii genei
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
loci genici (Rich, 1990). Menționăm încă de la început că DZ tip 1 a fost (și mai este încă de către unii) considerat ca fiind „coșmarul geneticienilor”, afirmație susținută de complexitatea modelului genetic în această boală. Dificultatea studierii factorilor genetici implicați în patogenia DZ tip 1 însă derivă nu numai din caracterul poligenic al acestei afecțiuni, dar și din faptul că diabetul zaharat în general reprezintă un grup foarte heterogen de tulburări. Deși unele fenotipuri distincte pot fi identificate pe baza unei etiologii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
primei componente a acestui complex, a fondului biologic primar. Acest substrat ancestral, care a constituit În decursul secolului al XX-lea sursa multor exagerări interpretative, mai ales al psihanalizei, rămâne totuși, În cea ce are el esențial, un implicat al patogeniei psihiatrice. (3) Interesează, În acest sens, următoarea afirmație a lui Xenopol: „Faptele omenești sunt de două soiuri: acele ce se referă la inteligență, care sunt de necontenit schimbătoare și alcătuiesc substratul mișcării istorice, și acele ce țin de viața lui
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
datelor epidemiologice de la începutul secolului - boala apărând aproape exclusiv la evreii emigranți din Galiția care au avut tifos exantematic). Infecțiile cutanate, inclusiv cele fungice sunt importante în agravările locale ale ischemiei extremităților inferioare; 6. factori ocupaționali și de mediu extern. Patogenia bolii implică în special reactivitatea vasculară modificată, unele particularități neuroendocrine (hipertonie simpatico-adrenergică) și trombogeneza net diferită față de cea din ateroscleroză. Mecanismele imunologice potențiale implicate sunt reprezentate de o creștere a sensibilității celulare la tipurile I și III de colagen sau
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
unele cazuri, aceste procese pot cuprinde arcul aortic și chiar toată aorta. Aceste anevrisme sunt asociate frecvent cu insuficiență valvulară aortică și pot fi sediul unor dilacerări transversale intimale și ale mediei cu disecții secundare. Cercetări mai recente evidențiază o patogenie transmisă genetic [26,27]. În sindromul Marfan e vorba de mutații ale genei fibrilinei 1 cu transmitere cel mai adesea autosomal dominantă. Fibrilina, componentă importantă a substanței fundamentale a mediei, este determinantă pentru configurarea rețelei fibrelor elastice ale acesteia. Au
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
lipide” (pag. 308). Prin anii '70, Fodor, Moga, Hărăguș și Orha de la Cluj, au susținut legătura strânsă dintre componentele care în prezent sunt incluse în sindromul insulinorezistenței, corelându-le strâns cu bolile cardiovasculare. Iată cum prezenta Moga și col. (34, 35) patogenia aterosclerozei: „Veriga de bază a acestei patogenii este reprezentată de o dereglare a homeostzaziei metabolismului lipidic, la care se asociază o serie de tulburări generale metabolice (metabolism glucidic, proteic etc.) ale procesului de hemostază (tulburări ale proceselor de coagulare, fibrinoliză
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
Moga, Hărăguș și Orha de la Cluj, au susținut legătura strânsă dintre componentele care în prezent sunt incluse în sindromul insulinorezistenței, corelându-le strâns cu bolile cardiovasculare. Iată cum prezenta Moga și col. (34, 35) patogenia aterosclerozei: „Veriga de bază a acestei patogenii este reprezentată de o dereglare a homeostzaziei metabolismului lipidic, la care se asociază o serie de tulburări generale metabolice (metabolism glucidic, proteic etc.) ale procesului de hemostază (tulburări ale proceselor de coagulare, fibrinoliză, adezivitate și agregabilitate plachetară), de vasomotricitate, precum și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]