376 matches
-
o populație eterogenă din punct de vedere etnic: latini, sabini și liguri, alături de care trebuie să se fi aflat și o populație de origine etruscă. Din punct de vedere social, populația era împărțită în două mari categorii: patricienii și plebeii. Patricienii se numeau "„populus romanus”" și formau o castă socială închisă. Erau patricieni membrii triburilor fondatoare și urmașii acestora. Plebea era formată din populațiile vecine supuse de către romani, la care, cu timpul, s-au adăugat meseriașii și comercianții primitivi care au
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
alături de care trebuie să se fi aflat și o populație de origine etruscă. Din punct de vedere social, populația era împărțită în două mari categorii: patricienii și plebeii. Patricienii se numeau "„populus romanus”" și formau o castă socială închisă. Erau patricieni membrii triburilor fondatoare și urmașii acestora. Plebea era formată din populațiile vecine supuse de către romani, la care, cu timpul, s-au adăugat meseriașii și comercianții primitivi care au venit la Roma. Societatea era condusă de patricieni care luau toate hotărârile
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
castă socială închisă. Erau patricieni membrii triburilor fondatoare și urmașii acestora. Plebea era formată din populațiile vecine supuse de către romani, la care, cu timpul, s-au adăugat meseriașii și comercianții primitivi care au venit la Roma. Societatea era condusă de patricieni care luau toate hotărârile. Plebeii erau siliți să respecte aceste hotărâri, deși nu participau la procesul decizional. Astfel, între patricieni și plebei a existat o luptă permanentă pentru cucerirea de către cei din urmă a drepturilor politice. În epoca primitivă a
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
la care, cu timpul, s-au adăugat meseriașii și comercianții primitivi care au venit la Roma. Societatea era condusă de patricieni care luau toate hotărârile. Plebeii erau siliți să respecte aceste hotărâri, deși nu participau la procesul decizional. Astfel, între patricieni și plebei a existat o luptă permanentă pentru cucerirea de către cei din urmă a drepturilor politice. În epoca primitivă a Romei, conducerea societății era asigurată de patricieni. "Populus romanus" era organizat în trei triburi, 30 de curii și 300 de
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
siliți să respecte aceste hotărâri, deși nu participau la procesul decizional. Astfel, între patricieni și plebei a existat o luptă permanentă pentru cucerirea de către cei din urmă a drepturilor politice. În epoca primitivă a Romei, conducerea societății era asigurată de patricieni. "Populus romanus" era organizat în trei triburi, 30 de curii și 300 de ginți. Fiecare trib avea un senat format din 100 de membri, o armată pedestră de 1000 de oameni și o cavalerie de 100 de oameni. Curiile aveau
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
care a format și a susținut Florența încă din Evul Mediu, a început să decadă în secolul al XVII-lea. Investițiile în afaceri au devenit mai puțin profitabile și a apărut o “re-feudalizare” a statului toscan cu multe investiții ale patricienilor mai degrabă în pământ decât în industrie. S-a căzut de acord, la modul general, că Florența a început să decadă la începutul secolului XVIII, când o serie de conducători au condus la integrarea în Sfântul Imperiu Roman a odată
Toscana () [Corola-website/Science/296724_a_298053]
-
se îmbarcau în navele inamice ducând lupte corp-la-corp. Noua armă și-a dovedit utilitatea în Bătălia de la Mylae, fiind prima victorie năvală romană. Romanii au construit și echipat o flota de 150 de quingureme și trireme în numai două luni. Patricianul Gnaeus Cornelius Scipio a primit comanda primelor 17 corăbii produse și a plecat la Messana să se pregătească pentru sosirea flotei și trecerea în Sicilia. În timp ce era la strambtoare, a primit informații că garnizoană cartagineză din Insula Lipara era dispusă
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
la alegerea primarului din Cernăuți). Ascensiunea lui Straucher, ca reprezentant al „omului mărunt”, susținut de păturile nevoiașe ca și de pătura mijlocie și de cercurile intelectuale, la conducerea comunității evreiesti din Cernăuți s-a însoțit de înlăturarea vechilor "aristocrați" sau „patricieni” - Titinger, Baltinister, Wagner, Steiner etc. Persoana lui carismatică și stilul său de conducere, autoritar, - „prin voie și grație”("Gunst und Gnade"), i-au adus admirația multora. Ulterior, ca reprezentant al evreilor din orașele Bucovinei, Straucher a susținut interesele elitei politice
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
care a realizat un portret muzical al eroului omonim. Acțiunea tragediei debutează la Roma la scurt timp după expulzarea regilor Tarquin, prezentând revoltele populare împotriva generalului Caius Martius, care ordonase confiscarea rezervelor de grâne de la cetățenii Romei. Protestatarii întâlnesc un patrician numit Menenius Agripa, precum și pe Caius Martius însuși. Menenius încearcă să calmeze protestatarii, în timp ce Martius este disprețuitor și spune că plebei nu au fost vrednici de cereale, din cauza lipsei lor la serviciul militar. Doi dintre tribunii Romei, Brutus și Sicinius
Coriolan (tragedie) () [Corola-website/Science/319163_a_320492]
-
acestea, Brutus și Sicinius plănuiesc să anuleze candidatura lui Coriolanus și organizează o revoltă. Confruntat cu această opoziție, Coriolanus într-un moment de furie tună și fulgeră împotriva conceptului de democrație. El compară permiterea plebei de a avea putere asupra patricienilor, cu a lăsa "ciorile să ciugulească vulturii". Cei doi tribuni îl acuză pe Coriolanus de trădare și ordonă să fie alungat. Coriolanus raspunde că el este cel care vrea sa plece. După ce a fost exilat din Roma, Coriolanus îl caută
Coriolan (tragedie) () [Corola-website/Science/319163_a_320492]
-
lui Iisus Hristos, pe care îl întâlnește când pleacă din Roma: «"Quo vadis, Domine ?"» („ÎNCOTRO, DOAMNE?”) Romanul evocă persecuțiile suferite de creștini în perioada lui Nero și aceasta prin intermediul poveștii de dragoste dintre o tânără creștină, Ligia și Marcus Vinicius, patrician roman. Acțiunea se desfășoară în cadrul cetății Romei. Ca sursă, romanul folosește scrierea apocrifă "Faptele lui Petru", din jurul anului 200. Întors din războiul din Asia Minor, ofițerul roman Marcus Vinicius, îl vizitează pe unchiul său, Petronius, prieten al împăratului Nero, un
Quo vadis (roman) () [Corola-website/Science/315614_a_316943]
-
în sânul comunității creștine și-și împărtășesc reciproc afecțiunea. Dar, sfătuită de apostolul Petru, Ligia începe să-l ocolească pe Vinicius, neacceptând-l decât atunci când acesta va accepta religia ei. Realizând ca nu poate renunța la dragostea față de tânăra creștină, patricianul păgân vine la Pavel din Tarsus unde locuia aleasa inimii sale și își declară dorința de a se converti la creștinism. Cei doi sunt binecuvântați de apostolul Petru, care ulterior îl botează în această credință pe tânărul roman. Acțiunea se
Quo vadis (roman) () [Corola-website/Science/315614_a_316943]
-
Septimius Severus. Fondatorul noii capitale a depus un mare efort pentru creșterea populației, prin mutări masive ale acesteia din alte localități (acțiune numită "sinoicism"), prin acordarea de avantaje materiale celor ce se stabileau în noua reședință imperială. Multe familii de patricieni și senatori au venit de la Roma, la invitația sunveranului iar din localitățile apropiate a adunat circa 100.000 de oameni. Zidurile de apărare începute la fondarea capitalei au fost terminate de către Constantius unul dintre fii lui Constantin cel Mare. Ele
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
reforme importante: legendele spun că el ar fi construit un sanctuar pe colina Aventin și se crede că tot el a construit un zid în jurul orașului. Însă una dintre importantele sale reforme a fost împărțirea locuitorilor Romei, fie plebeai, fie patricieni, în 6 categorii censitare având la bază centuria. Aceste categorii implicau însă responsabilități militare și financiare. Iar ulltima categorie era cea care nu avea deloc bani. În timpul lui Servus Tullius, Roma era împărțită în în 193 de centurii care formau
Servius Tullius () [Corola-website/Science/320097_a_321426]
-
arabi s-au unit în Memphis, Egipt, cu alți 20.000 arabi. Această armată a fost condusă în regiunea bizantină Exarchatus Africae de către Abdallah Ibn al-Sa'ad. Tripolitania, ceea ce este acum Libia, a fost cucerită. Guvernatorul bizantin local Gregorios Patricianul a declarat independența față de Imperiul Bizantin a teritoriilor imperiale din Africa de Nord și i-a chemat pe toți aliații săi în ajutor. El a inițiat o confruntare cu musulmanii, dar a fost înfrânt în bătălia de la Sufetula, un oraș la cca.
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
din Antiohia că Odoacru a fost de partea lui Ricimer la începutul luptei sale cu împăratul Anthemius din 472. Procopius merge în măsura în care descriindu-l ca fiind unul dintre gărzile împăratului. Când Orestes a fost desemnat "militum Magister" în 475 și patrician de către împăratul roman de apus Julius Nepos, el a devenit șeful "foederati" germanice din Italia. Cu toate acestea, Orestes s-a dovedit a fi ambițios, și înainte de sfârșitul acestui an, Oreste l-a condus pe Nepos afară din Italia. Orestes
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
a conferit lui însemnele imperiale. Mesajul a fost clar: Occidentului nu mai este necesar un împărat separat, pentru "un monarh suficientă [să se pronunțe] lume". Ca răspuns, Zeno a acceptat darurile lor. Împăratul i-a conferit lui Odoacru titlul de patrician și autoritatea legală de a guverna în Italia în numele Romei. Zeno, de asemenea, a sugerat că ar trebui să-l primească Odoacru pe Nepos înapoi împărat în Occident” în cazul în care el a dorit cu adevărat să acționeze cu
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
Italia în numele Romei. Zeno, de asemenea, a sugerat că ar trebui să-l primească Odoacru pe Nepos înapoi împărat în Occident” în cazul în care el a dorit cu adevărat să acționeze cu dreptate." Cu toate că el a acceptat titlul de patrician, Odoacru nu l-a invitat pe Nepos Julius să se întoarcă la Roma, lăsându-l să domnească înDalmatia până la moarte. În urma uciderii lui Nepos în 480, Zeno s-a autointitulat împărat unic. În 476, Odoacru devine primul rege barbar al
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
Este primul roman care se ocupă de Garda Orașului, iar acțiunea lui a stat la baza jocului "Discworld". Narațiunea urmărește încercarea unei frății secrete, Unica și Suprema Lojă a Frăției Deslușite a Nopții de Catran, de a-l detrona pe Patricianul din Ankh-Morpork și de a înscăuna un rege-marionetă aflat sub controlul Marelui Maestru Suprem (secretarul Patricianului Vetinari, Lupine Wonse). Folosind o carte de vrăji furată, ei invocă un dragon care să semene teroarea printre locuitorii Ankh-Morporkului. După ce s-a creat
Gărzi! Gărzi! () [Corola-website/Science/323309_a_324638]
-
jocului "Discworld". Narațiunea urmărește încercarea unei frății secrete, Unica și Suprema Lojă a Frăției Deslușite a Nopții de Catran, de a-l detrona pe Patricianul din Ankh-Morpork și de a înscăuna un rege-marionetă aflat sub controlul Marelui Maestru Suprem (secretarul Patricianului Vetinari, Lupine Wonse). Folosind o carte de vrăji furată, ei invocă un dragon care să semene teroarea printre locuitorii Ankh-Morporkului. După ce s-a creat o stare de teroare și panică satisfăcătoare, Marele Maestru Suprem propune să fie chemat un "moștenitor
Gărzi! Gărzi! () [Corola-website/Science/323309_a_324638]
-
alungându-l, dar nu are habar despre capacitățile acestuia. Dragonul revine și se autoproclamă Rege al Ankh-Morporkului, cerând cetățenilor orașului să îi aducă aur și să sacrifice regulat o fecioară. Puțin după aceea, Vimes este încarcerat în aceeași celulă cu Patricianul, care duce o viață destul de confortabilă cu ajutorul șobolanilor pe care îi folosește pe post de spioni. Bibliotecarul îl ajută pe Vimes să evadeze și să pornească în ajutorul Sybilei, care a fost aleasă să fie prima fecioară sacrificată. Dragonul de
Gărzi! Gărzi! () [Corola-website/Science/323309_a_324638]
-
accidental moartea când îi cere lui Morcove "să îi dea cu legea în cap". Omul încerca să invoce un alt dragon, dar moare prăbușindu-se printr-o podea găurită, după ce fusese lovit de "Legea și Ordonanțele Orașelor Ankh și Morpork". Patricianul redevine conducătorul orașului și oferă Gărzii tot ce își dorește aceasta drept recompensă. Membrii ei cer o mică creștere a soldei, un ceainic nou și o țintă cu săgeți. Romanul a fost adaptat ca:
Gărzi! Gărzi! () [Corola-website/Science/323309_a_324638]
-
început să o asedieze. Papa a trimis o ambasadă la Carol Martel pentru a-i solicita ajutorul, promițându-i favoruri: scrisoarea papală este conservată și în ziua de astăzi . Cu acea ocazie, Grigore i-a conferit conducătorului francilor titlul de patrician. Retorica antilongobardă a lui Grigore al III-lea pare superfluă, dată fiind ortodoxia incontestabilă a lui Liutprand și faptul că regele longobard nu cerea decât predarea și aducerea în fața justiției a ducilor răsculați din Benevento și Spoleto. Carol Martel a
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
Berengar din 906 sau 907. Alianța sa cu familia Crescentii din Tusculum s-a dovedit a fi avantajoasă. Ca urmare a căsătoriei sale cu Marozia, fiică a senatoarei Theodora cu contele Teofilact I de Tusculum, Alberic a primit titlul de "patrician al romanilor" ("patricius Romanorum"). Alberic a fost unul dintre conducătorii ligii creștine care i-a înfrânt pe sarazini în bătălia de la Garigliano din iunie 915. El și-a condus trupele din Spoleto și Camerino, împreună cu Teofilact de Tusculum, raliindu-le
Alberic I de Spoleto () [Corola-website/Science/324736_a_326065]
-
informații care dovedesc faptul că îndemnurile sale nu au rămas fără ecou în rândurile ascultătorilor.De pildă, el arată că unii creștini și-au transformat casă într-un loc de odihnă pentru călători, asemenea unei mănăstiri, exemplul lui urmat de patricienii Florentius și Dexicrate, în timpul împăraților Arcadie și Teodosie cel Mic, iar în timpul lui Justin, de Ebul. O adevarată activitate misionara ne încurajează sfanțul și prin faptul că dacă toată ziua predică, atunci noaptea lucra. Jumătate de noapte se ruga, si
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]