845 matches
-
Augustin, Ennarrationes in Psalmos. Ennarratio II in Psalmum XXI, P.L., XXXVI, col. 171. footnote>. În operele lor, Părinții Bisericii au făcut dese referiri la coborârea lui Hristos cea negrăită pentru noi, spre a ne face părtași dumnezeirii Sale. În literatura patristică s-a pus un deosebit accent pe întruparea Fiului lui Dumnezeu, văzându-se în aceasta modalitatea prin care natura omenească poate să participe la slava dumnezeiască. Dintru început, trebuie precizat că scopul Sfinților Părinți nu este de a alcătui și
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
această dogmă: Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu<footnote Sf. Atanasie cel Mare, De incarnatione Verbi, 54, P.G., XXV, col. 192. footnote>, dogmă ce constituie, de altfel, sinteza Ortodoxiei. Ideea aceasta o întâlnim în toată literatura patristică. El S-a făcut Fiu al omului, ca să-i facă pe oameni fii ai lui Dumnezeu<footnote Din pricina prea marei sale dragoste, S-a făcut ceea ce suntem noi, pentru ca să ne aducă și pe noi în starea de a fi ceea ce
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
ai putea să-L preamărești pe El, sau să-I mulțumești după vrednicie. Dar cred că tu îți dai seama de aceasta<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, răsp. 113,în Filocalia..., vol. XI, p. 150. footnote>. Parcurgând literatura patristică putem conchide că viața spirituală nu este o viață de legi, porunci și dispoziții, ci o viață de împărtășire de iubire, de Dumnezeu. Fiecărui creștin ce răspunde prompt iubirii Lui, Hristos îi modelează chipul după chipul Său, căci aceasta este
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
pe diavolul, diavol vei fi; iar de iubești trupul, trup vei fi. Înseamnă deci că lucrul cel dintâi al dumnezeieștii iubiri este a uni pe cel ce iubește cu cel iubit<footnote Fer. Augustin apud Nicolae Moldoveanu, Dicționar de înțelepciune patristică. Comori dezgropate, Edit. Casa Școalelor, București, 1997, p. 183 footnote>. Iubirea produce în inima celui ce o îmbrățișează un adevărat reviriment și festin spiritual. Referindu-se la iubire ca putere de a schimba inimi și de a converti cugete la
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
spunea Fericitul Augustin, iubirea lui Dumnezeu e un hoț, care, spre norocul tău, te jefuiește și te fură de toate, ca să nu mai ai altceva sau pe altcineva decât pe Dumnezeu<footnote Fer. Augustin apud Nicolae Moldoveanu, Dicționar de înțelepciune patristică. Comori dezgropate, Edit. Casa Școalelor, București, 1997, p. 164. footnote> . Cel ce iubește cu adevărat pe Dumnezeu, nu va mai iubi, nu se va mai îngriji de bani, de avuții, nici de părinți, nici de slava vieții, nici de prieteni
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Patrologia se poate referi la: Patrologia este studiul scrierilor Sfinților Părinți ai Bisericii Creștine, disciplină cunoscută și sub denumirea de "Patristică" sau "Studii patristice". Anumiți teologi, în special cei germani, fac distincție între "" și "Patristică". Josef Fessler, de pildă, definește Patrologia ca fiind disciplina teologică ce oferă toate mijloacele necesare pentru a analiza și înțelege lucrările Sfinților Părinți, ocupându-se de
Patrologie () [Corola-website/Science/318058_a_319387]
-
Patrologia se poate referi la: Patrologia este studiul scrierilor Sfinților Părinți ai Bisericii Creștine, disciplină cunoscută și sub denumirea de "Patristică" sau "Studii patristice". Anumiți teologi, în special cei germani, fac distincție între "" și "Patristică". Josef Fessler, de pildă, definește Patrologia ca fiind disciplina teologică ce oferă toate mijloacele necesare pentru a analiza și înțelege lucrările Sfinților Părinți, ocupându-se de autoritatea, autenticitatea și problemele lor de interpretare, în timp ce "Patristica" este disciplina teologică prin intermediul căreia
Patrologie () [Corola-website/Science/318058_a_319387]
-
germani, fac distincție între "" și "Patristică". Josef Fessler, de pildă, definește Patrologia ca fiind disciplina teologică ce oferă toate mijloacele necesare pentru a analiza și înțelege lucrările Sfinților Părinți, ocupându-se de autoritatea, autenticitatea și problemele lor de interpretare, în timp ce "Patristica" este disciplina teologică prin intermediul căreia toate aspectele legate de credință, morală sau disciplină cuprinse în lucrările Sfinților Părinți sunt păstrate. Totuși, aceste distincții nu sunt observate cu strictețe și nici nu apar a fi necesare, ele nefiind decât părți componente
Patrologie () [Corola-website/Science/318058_a_319387]
-
pus în circulație de Paul H. Raz, ca o "a treia percepție a lumii" (Integral Culture), Theodor Codreanu se nutrește din ontologia arheității (M. Eminescu), filosofia lui L. Blaga și cea a lui C. Noica, arhetipologia lui Mircea Eliade, gândirea patristică a Părintelui D. Stăniloae (Teologia Dogmatică Ortodoxă, 1978), ontologia stilurilor colective a lui Edgar Papu, antitetica lui Ștefan Lupașcu, transdisciplinaritatea susținută de Basarab Nicolescu ("contradicția este echilibru"). Acestora li se adaugă Svetlana Paleologu-Matta, autoarea unui excelent studiu despre Bacovia din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
II, 2-9; V, 1 și urm. etc.) și care imprimau creștinismului primar un pronunțat caracter popular și revoluționar. Epistola Sfântului Iacov, fratele Domnului -pe care unii l-au numit chiar socialist - ca și alte texte din Noul Testament și din literatura patristică veche, înregistrează limpede acest caracter al creștinismului primar. Situația se schimbă abia după veacul al IV-lea, când creștinismul devine religie de Stat și clerul este îmbiat să renunțe oarecum la revendicările sociale ale religiunii maselor populare din imperiu. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vinovăția femeii de a fi provocat izgonirea din rai, referiri asemănătoare întâlnim și în cartea lui Jankin, al cincilea soț al târgoveței din Bath, sau în Povestirea preotului. Adam întruchipează rațiunea, Eva - dorința carnală, aceasta fiind concepția impusă de teologia patristică și medievală. Idealul de viață pe care trebuia să îl urmeze un om virtuos, în încercarea de a se mântui, semăna mai mult cu un vot monahal: sărăcie, castitate, supunere. Biserica a jucat un rol important în impunerea unei anumite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Roman de la Rose). Deși începe să relateze despre experiența proprie alături de cei cinci soți, numai în nouă versuri își declară franc autoritatea.328 Totuși, viața ei devine singurul exemplu, în ultimă instanță, la care apelează, cu toate că este marcată de ideologia patristică a vremii. Târgoveața reușește o performanță demnă de un mare orator: îi manipulează pe ceilalți, chiar dacă se sesizeză falsitatea preceptelor pe care le impune.329 „Percepe cuvintele, ca și sexul sau banii, drept arme strategice în războiul dintre sexe și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-o foarte greu din punct de vedere material și sufletesc. Am fost și foarte bolnav, vreme îndelungată”. Își pune mai acut problema religioasă. Se simte atras din ce în ce mai mult de ortodoxie, grație, între alții, lui Virgil Cândea. Studiază cu atenție literatura patristică și filosofia creștină și, după o vreme, se simte apt de convertire: „Eram, în realitate, apt pentru botez - zice el în aceeași confesiune -, îmi lipseau numai curajul și hotărârea de a face pasul final. Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
tîrziu pentru a putea fi considerat drept originea dualismului gnostic 16. Ipotezele genetice au abandonat Iranul În favoarea Greciei, Samariei sau a iudaismului Însuși. O vreme a fost la modă teoria lui Robert M. Grant, Îmbrățișată de eruditul francez, specialist În patristică, cardinalul Jean Daniélou, teorie potrivit căreia rădăcinile dualismului gnostic sînt de căutat În nemulțumirea produsă În unele cercuri evreiești de distrugerea celui de al doilea templu din Ierusalim, la anul 70, p. C. Ulterior, R.M. Grant a abandonat acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Înțelegea Cartea care dă răspuns tuturor Întrebărilor, făcînd inutilă orice cunoaștere precedentă sau ulterioară. Calvin desăvîrșește ruptura În interiorul tradiției intelectuale occidentale. Alte rupturi, alte Coranuri: Enciclopedia lui Diderot și d’Alembert, operele lui Auguste Comte, operele lui Marx și „literatura patristică a leninism-stalinismului”34. Caracterul coranic al acestor scrieri determină, potrivit lui Voegelin, excluderea activă a tot ceea ce ele pretind să Înlocuiască. Deja Reforma așezase În locul argumentului și persuasiunii adevărul imuabil și indiscutabil al unei societăți totalitare 35. Totalitarismul Înseamnă, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al XVI-lea, în germană, poloneză, italiană, maghiară ș.a. În cazul literaturii române, este plauzibil ca Sfânta Scriptură să fi urmat același traseu cu ansamblul elementelor culturale legate de creștinism. E mai mult decât probabil, dată fiind pleiada de scriitori patristici străromâni, ca strămoșii noștri să fi cunoscut Vulgata, după cum e la fel de plauzibil, datorită funcției acestora, de „mediatori spirituali între Roma și Constantinopol” (G. Țepelea), ca și Septuaginta să fi circulat pe teritoriul românesc. Dovezile materiale existente nu permit, însă, decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
în purități absolute, există o alta transcendență pe orizontală; și pustiul, și întinderile marine inculcă mirajul unui dincolo și al unui altceva dezirabil; de partea lor stă misterul. Sintagma Vămile pustiei este un analog la Vămile văzduhului, metaforă multiseculară în patristica grecească. Pe scurt, vămile, stadii existențiale sau postexistențiale, sunt etape sau trepte spre lumina din urmă; potrivit imaginarului colectiv (informează S.Fl. Marian), sufletele răposaților trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
maturizat instituțional și din punct de vedere teologic. Marcată de erezii biserica își construiește pas cu pas canoanele și teologia în cadrul Sinoadelor ecumenice. Acestea sunt dublate de raționalizarea specifică perioadei apologetică (până în secolul al III-lea) și dezvoltate de cea patristică ca formă hermeneutică a analizelor teologice. Este construită o imagine asupra lumii în care sunt conceptualizate elemente ale sacrului care în mod normal ar fi fost tabu. Perioadele de început au raționalizat probleme ce au aparținut religiei creștine și care
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
prima sursă a raționalizării noului imaginar. Mulți dintre părinții bisericii au avut o educație clasică, iar lucrărilor acestora s-au conformat prin stil și modalitate interpretativă acestor forme. Elementele de retorică specifice se întâlnesc în cazul unor mari nume ale patristicii. În cazul lui Vasile din Cezarea sau al Sfântului Grigore din Nazianz, de exemplu, care au studiat retorica timp de patru, cinci sau opt ani, sau în cazul Sfântului Augustin, care a predat-o timp de 13 ani, avem de-
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
altfel adesea foarte precis ansamblul repertoriului constituit de operele marilor scriitori și gânditori din literatura păgână"37. După cum este prezentată evoluția gândirii creștine raționalizarea imaginii despre lume specifică se realizează în două etape. Prima este reprezentată de perioada apologetică și patristică care se desfășoară într-un spațiu cultural roman, folosindu-se instrumentele proprii gândirii grecești și latine. Analizele realizate de părinții bisericii din perioada secolelor II-V d. H. cuprind elemente stilistice și argumentative specifice epocii. Actul ce se realizează este
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în astfel de spații închise s-a construit cunoașterea și cultural ea se va revărsa în exterior ca filosofie scolastică, iar câteva secole mai târziu ca gândire universitară. Demersul ce se realizează în aceste spații este unul rațional. Spre deosebire de perioada patristică, în care se realiza un demers hermeneutic al trăirii și al Bibliei, în cazul scolasticii raționalizarea se realiza în mod conștient. Gestul de a "analiza" divinitatea, gest ce în mod normal ar fi fost tabu, se încearcă a fi făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ulterior au fost cenzurate majoritatea direcțiilor filosofice. Dar, o parte dintre acestea făceau parte integrantă din imaginarul epocii și chiar dacă acesta a fost cenzurat, multe dintre concepțiile platonice, neoplatonice stoice sau epicureice s-au strecurat în opera apologetică și cea patristică. Mari gânditori, cum ar fi Maxim Mărturisitorul, Origen sau Augustin, nu au reușit să se îndepărteze total de imaginarul epocii, iar operele acestora reactivează aceste tradiții. Putem urmări o relație de interdependență între cele două tradiții. Există atât o adaptare
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a fost condamnată și ideea idolului a devenit aceea de imagine fantastică fără suport real, dar în același timp și un tabu. Idolatria se referea la orice formă de închinare sau de respect vizavi de o imagine. Ulterior, întreaga literatură patristică va condamna închinarea la idoli, această abținere devenind una dintre atitudinile specifice creștinilor. Evoluția ulterioară a imaginarului creștin a determinat o reconciliere cu imaginea astfel încât, ultimele secole ale primului mileniu, regăsește imaginea divinității printre obiectele de cult. Dar conflictul imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Babel, București, 1993. Lyotard, Jean-Francois, Inumanul. Conversații despre timp, Editura Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2002. Maltot, Hermant Curato di, Storia delle Eresie, Appresso Franceso Piteri, Venzia, 1750. Maria de Liguoari, Alfonso, Istoria dell'Eresie, Edizione Secunda, Venezia 1741. Marrou, Henri-Irénée, Patristică și umanism, Editura Meridiane, București, 1976. Maurois, Andre, Istoria Angliei, Editura Orizonturi, București, 1996 McLuhan, Marshal, Galaxia Gutenberg, Editura Politică, București. Merlo, Grando Giovanni, Eretici ed eresie medievali, Edizione il Mulino, Bologna 1989. Minois, Georges, Istoria infernurilor, Editura Humanitas, București
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992. Randell, Keith, Luther și Reforma în Germania, Editura All, București, 1994. Raveica, Titus, Giordano Bruno, Editura Junimea, Iași, 1974. Reale, Giovanni, Antiseri, Dario, Storia della Filosofia, tome 3 Patristica e scolastica, Bompiani, Milano, 2009. Robert, Paul, Dictionaire alphabetique et analogique de la langue francaise, Sociètè du Nouveau Litrè, 1957. Rodríguez Magda, Rosa María, Transmodernidad, Barcelona, Anthropos, 2004. Ross, Sir David, Aristotel, Editura Humanitas, București, 1998. Rosulescu, Vladimir, Războiul de 100
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]