390 matches
-
încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie fără să vrea pe Antonia de perete. Lăbuțele din față ale patrupedului îl înveselesc peste măsură. Antonia îl înghiontește ușor să-și facă loc. Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a meșterit i-a insuflat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
candidat bun la titlu. Nu-i nici ușor, nici plăcut să vânezi câini speriați, să-i gâtui cu lațul și să-i arunci în cuști. Dar și aici lucrurile s-au schimbat. Acum există și adăposturile de animale, unde fiecare patruped mai are o șansă... OK, nu aș face cu inima ușoară pe hingherul, dar dacă n-aș avea încotro... Altfel, da, meserie grea, ce să zic? Deratizor e deja un fleac. Nici nu mai pierd vremea cu detalii. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
caracteristic marilor ambasade, a pupat mâna deținutului din celula 273. — Veți Îngădui, oare, ca un corp străin să profite de această prestigioasă bancă a domniei voastre? l-a Întrebat apoi Într-o castiliană desăvârșită, dar cu o voce de pițigoi. Patrupedul e din lemn și nu se va plânge. Odiosul meu nume e Shu T’ung și sunt, chiar dacă toți mă iau peste picior, atașat cultural la Ambasada Chinei, o peșteră de mai mare râsul și Întru totul nesănătoasă. Am spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Nu vrei să rămâi la mine? Ne uităm la un film. Facem brioșe. Mintea mea de pervers notoriu lucrează la foc maxim. Să o scot pe terasă. Să o pun în patru labe. Doggy-style. Și să-i pângăresc trupul în fața patrupedelor. Așa. Numai ca să le fac în ciudă. Să mă răzbun. Să-i înnebunesc că le-am siluit regina. Ieșim pe terasă. De aici se văd toate luminile orașului, pescărușii, foarte vag marea. Câinii încep să latre alarmând toți vecinii. Hămăiala
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
peste femeia din jilț. La rândul ei, doamna Ledoulx, obișnuită cu moda și mai ales cu purtarea lejeră, plină de curtenie a francezilor, îi privea din ce în ce mai contrariată, chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut. Stârnit de noile mirosuri, alintatul patruped al doamnei consul - un mic Maltez cu blana sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să adulmece în direcția grupului compact de la ușă. Sări pe covor și, de acolo, proțăpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală absolut subtilă cu rochia stăpânei, sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a patrupedului ei favorit, Bichon, doamna Ledoulx încercă să readucă neascultătorul Maltez înapoi în poala ei, cu un glas șoptit, apoi șuierat și, în cele din urmă, țipat. Dar era deja depășită de situație. În disperare, se ridică și încercă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ledoulx tună din toți bojocii și chiar de mai de jos. ― Bichon!... Tais-toi!... Finis!... Merde! Magia clipei de rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu putea să mai dea nici un taler în plus față de prețul convenit. Destul că îl costa și ochii din cap, pentru o treabă de mântuială. Scutură nervos Le Journal de Paris și mârâi: ― Toinette, ai putea să renunți la acel patruped măcar atât cât îmi iau micul dejun. ― Dragul meu, în primul rând, „acel patruped” are un nume drăguț, iar, în al doilea rând, și eu aș putea să-ți cer ție să renunți la fițuica aceea „măcar atât cât îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl costa și ochii din cap, pentru o treabă de mântuială. Scutură nervos Le Journal de Paris și mârâi: ― Toinette, ai putea să renunți la acel patruped măcar atât cât îmi iau micul dejun. ― Dragul meu, în primul rând, „acel patruped” are un nume drăguț, iar, în al doilea rând, și eu aș putea să-ți cer ție să renunți la fițuica aceea „măcar atât cât îmi iau micul dejun”. Numai că eu, spre deosebire de tine, sunt o ființă tolerantă. Te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acolo! La dreapta ta, stângaciule! Pune ceva pe tine și așteaptă-mă! Tocmai la timp, pentru că Ledoulx dădea deja buzna în dormitor. ― Toinette!... Toinette!... Uite, uite ce mi-a făcut animalul!... Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi mai sigur că lectorii o vor ignora în chiar zilele următoare. Oamenii au devenit atât de inteligenți în secolul XX, ei s-au desprins atât de mult și de decisiv de animale, încât luminoasele lecții de viață din rîndul patrupedelor îi lasă, pe bună dreptate, rece. Iată de ce sunt încântat de strașnica învățătură de minte pe care îngrozitorii șobolani din Napoli (cei din magaziile gării și din hangarele portului) le-au tras-o suavelor și experimentatelor pisici. Înfometați, sălbatici, neținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Habar n-aveau că sunt știri fără importanță, secundare: cu aceeași furie ar fi devorat și căderile de guvern, și hotărârile istorice, și... Pe acest bloc de gheață, foamea de informații nu face nici un discernământ. Oameni și câini, Nanuci și patrupede, toți ne hrănim cu telexuri. Fellini, cineastul, zice că e necesar din când în când - la trei ani o dată - să fii bolnav: „o boală nu prea gravă, dar mai ales nu prea dureroasă”. Să suferi vreo 25 de zile ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
seismografelor etc., oricât țin, în calitate de inter-rătăcitor și vânător al lumii, să stau de vorbă și să schimb o idee cu marii morți și cu marii vii, cu mari înțelepți și cu mari proști, cu celebri judecători și celebri condamnați, cu patrupedele și cu miriapodele, cu călugării și cu actrițele uriașe etc., primul drum l-aș face azi în Anglia, să-l găsesc și să mă uit bine la omul acela care și-a marcat trei goluri în propria poartă, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sărace (și invers), văd... văd... Dar ce nu văd la capătul acestui proiect științifico-fantastic? Noi dormeam, în calitatea noastră minunată de bipezi, noi dormeam adânc și Roc Wilkes se întorcea din Italia împreună cu Tidalium Pelo. Noi sforăiam și cele două patrupede ajungeau cu trenul la gara din Bercy. Noi ne întorceam pe partea ailaltă și cei doi trăpași erau debarcați din vagon în autobuzul special al hergheliei din Grosbois. Noi intram în dulcele somn al dimineții și în autobuz Roc Wilkes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de două zile? Și cum arată moartea unui cal, lângă alt cal, noaptea, într-un autobuz? Și ce a făcut Tidalium Pelo când l-a văzut pe Roc Wilkes mort? Habar n-am - noi, bipezii, n-avem nimic comun cu patrupedele. Noi ne-am urcat dimineața în tramvaie și troleibuze și ne-am dus la muncă. Restul e melodramă. CAPITOLUL XI REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE: De aproape 25 de ani luna mai e pentru mine cea mai frumoasă lună a anului, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în tot felul de lucruri: căci, fiind de esență divină, ei se puteau transforma cu ușurință în tot ce voiau. S-au făcut atunci pietre prețioase, perle care atrăgeau privirile, precum și purpură minunată. ș...ț S-au preschimbat și în patrupede, în reptile, în pești, în păsări și în tot ce mai voiau” (8, 12). Apoi au îmbrăcat și firea omului, „ca să arate că e cu putință a duce o viață sfântă” (8, 13). Din păcate, ei au preluat și slăbiciunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bordul uneia dintre ele, împreună cu McCann. Amândoi se pomeniră în curând, laolaltă cu alți savanți, în față rămășițelor unui schelet. - Deși e atât de zdrobit, cred că o să-l pot reconstitui, zise Smith. Degetele lui experte începură să potrivească oasele. - Patruped! Exclamă el după ce supuse unul din picioare la un examen fluoroscopic. Patrupedul ăsta e mort de vreun sfert de veac. Grosvenor se depărtă. Sfărâmăturile acestea, își spunea, ascundeau, poate, secretul principalelor caracteristici fizice ale unei seminții dispărute. Era însă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu alți savanți, în față rămășițelor unui schelet. - Deși e atât de zdrobit, cred că o să-l pot reconstitui, zise Smith. Degetele lui experte începură să potrivească oasele. - Patruped! Exclamă el după ce supuse unul din picioare la un examen fluoroscopic. Patrupedul ăsta e mort de vreun sfert de veac. Grosvenor se depărtă. Sfărâmăturile acestea, își spunea, ascundeau, poate, secretul principalelor caracteristici fizice ale unei seminții dispărute. Era însă puțin probabil ca scheletele să le ofere vreo explicație în legătură cu identitatea monștrilor implacabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ale unor „grataragii“, care să pună de-un mic în fața Ligii. În nici unul dintre cele două cazuri problema nu stă „în tribune“. Dacă primarii și-ar fi făcut treaba, nu ar mai fi transpirat, astăzi, să ascundă prin coșterețe improvizate patrupedele Bucureștiului. Dacă organizatorii meciului-scandal ar fi luat măsurile de securitate cuvenite și s-ar fi abținut de la ieșiri spectaculoase în decor, nu am fi asistat la averse de brichete și scuipați la moderat. Așa, suntem singura nație din Europa care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
-și vădească utilitatea cu prilejul formării viitorilor veterinari ai armatei, atunci când a fost vorba de constituția calului, de aparatul digestiv al acestuia, de articulațiile implicate în sărituri, de inimă, de dantură și de copite, nu în ultimul rând de bolile patrupedului atât de util la călărie și tracțiune. Cum se tratează o colică? Când dorm caii? Și nici nu sunt sigur dacă, după cele două ore de „Curs de gătit pentru începători“, încăperea pe care mi-o amintesc cu atâta siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Încercă apoi să se întoarcă la treburile sale, dar câinele se lipi de el, mai voia să fie mângâiat, dezmierdat. Îi plăcea vorba dulce a stăpânului său și nu se îndupleca să-l părăsească, cu toate insistențele băiatului. Văzând că patrupedul căuta hârjoană, Vișinel îl lăsă în plata Domnului și, apucând zdravăn ciocanul în mâna dreaptă, cu stânga ținând de un capăt tabla buclucașă, continuă să finiseze lucrul început. Cu fiecare lovitură, urma ciocanului înscria un cerculeț, creând un mic medalion
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
omul în uniformă albastră. După ce semnă, curierul salută și se retrase. Alex intră în curte, mângâie câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga mea! Cu ce ne ospătăm astăzi!? - Cu multe bunătăți, dar trebuie să mai așteptăm puțin până vine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
universului său din chiar momentul în care Le petit vingtième inaugurează ciclul narativ : între Tintin și cățelul său Milou, relația este infinit mai complexă decât în cazul nu mai puțin ilustrului cuplu de detectivi Holmes/Doctor Watson. Căci Milou, simpaticul patruped care îl acompaniază pe reporterul fără de teamă și de prihană, nu este doar brav, inteligent și altruist, dar este încercat, din când în când, de tentații canine prin excelență. Și acestea sunt clipele în care geniul lui Milou (geniu care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și În afara sa, cât mai fidel posibil, aceste sunete. Astfel, adevărurile corespondau Încrucișându-se În golul ce despărțea un bloc de celălalt. La drept vorbind, făcând această operațiune, Lawrence era interesat să verifice dacă adevărul pe care-l stăpânea un patruped era aidoma cu cel pe care-l poseda un semen de-al său ce umbla ridicat În două labe. Adevărurile erau aproape identice. Doar că unul putea să miște din urechi, iar celălalt avea posibilitatea să scoată mult fum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar nu găsesc de cuviință să latre și-atunci vin să mă miroasă. - Aveți grijă, îmi zice Manole, administratorul locului. Aseară l-au mușcat pe un profesor de la Filozofie, Nemțeanu parcă... Abia l-am scos, îl încolțiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]