388 matches
-
mai pui, antidinastic, ca un ecou Întârziat al campaniilor de presă din vremea copilăriei mele duse de Alexandru Beldiman, Întemeietorul ziarului Adevărul, În care vedeam și mă amuzam de Ferdinand cel cu urechile prea lungi, Înfățișat ca bunul și resemnatul patruped favorit al lui Buffon. (Am cunoscut prin 1930, În casa unui prieten locuind la Chitila - cu nevasta lui așa de bună gospodină, cu fetele lui atât de frumoase și cu priceperea și dragostea lor de a-și ospăta musafirii -, pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiecare pas în stratul de omăt, înaintam pe câmpia potopită de zăpadă și viscol. Acum, stratul de ninsoare depus nu-i mai permitea câinelui să facă pașii în mod firesc, ci înaintarea se realiza mai mult prin salturi. Prin urmare, patrupedul înainta mult mai greu ca noi. Când se oprea Leu, ne opream și noi să ne tragem sufletul, strigând-o pe mama în același timp din toate puterile: Mamaaa! Mamaaaa! Mamaaaaa! La un moment dat, Leu ne-a depășit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și o revoltă greu disimulată, împotriva hahalerei de Adam străbunicul meu făcându-mă să caut degrab-o scurtătură și să-i aplic o corecție corporală binemeritată pentru impardonabilul act de vandalism comis, subtilizând și înfulecând, cu o inconștiență condamnabilă de patruped asin, din nenorocitul ăla de fruct cu regim TABU. Ce? Nu putea să se abțină naibii și să rumege un măr pădureț? Totul ar fi fost O.K., iar noi acum ne-am fi lăfăit, bine mersi, ca niște baroni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
solului, inspiram din plin mirosul de urină fermentată și de bălegar putrezit, ceea ce trebuie să recunoaștem nu erau miresmele cele mai încântătoare pentru alveolele pulmonare ale unor copii. Mirosul specific de cabaline și al materiei arse eliminate de cele două patrupede se infiltra în aerul înconjurător, diminuând cantitatea de oxigen, făcând respirația mai grea, mai neplăcută și obositoare. Să ne mutăm. Ușor de spus. Dar unde? La cine? "Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
E adevărat că tata o cumpărase, dar faptul acesta n-avea nicio relevanță. Adevăratul stăpân sunt eu. Totuși mai trebuia îndeplinită o mică formalitate, dar deosebit de importantă, care ar fi atestat fără nici un dubiu dreptul inalienabil de proprietate asupra acestui patruped din subdiviziunea familiei rumegătoarelor: BOTEZUL. Ce nume să-i dăm? Cum s-o numim? Cum s-o botezăm? Sper ca dumneavoastră, fidelii mei cititori, date fiind împrejurările în care ne aflam, să-mi acordați cuvenitele circumstanțe atenuante privind modul empiric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi mai sigur că lectorii o vor ignora în chiar zilele următoare. Oamenii au devenit atât de inteligenți în secolul XX, ei s-au desprins atât de mult și de decisiv de animale, încât luminoasele lecții de viață din rîndul patrupedelor îi lasă, pe bună dreptate, rece. Iată de ce sunt încântat de strașnica învățătură de minte pe care îngrozitorii șobolani din Napoli (cei din magaziile gării și din hangarele portului) le-au tras-o suavelor și experimentatelor pisici. Înfometați, sălbatici, neținând
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Habar n-aveau că sunt știri fără importanță, secundare: cu aceeași furie ar fi devorat și căderile de guvern, și hotărârile istorice, și... Pe acest bloc de gheață, foamea de informații nu face nici un discernământ. Oameni și câini, Nanuci și patrupede, toți ne hrănim cu telexuri. Fellini, cineastul, zice că e necesar din când în când - la trei ani o dată - să fii bolnav: „o boală nu prea gravă, dar mai ales nu prea dureroasă”. Să suferi vreo 25 de zile ca să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
seismografelor etc., oricât țin, în calitate de inter-rătăcitor și vânător al lumii, să stau de vorbă și să schimb o idee cu marii morți și cu marii vii, cu mari înțelepți și cu mari proști, cu celebri judecători și celebri condamnați, cu patrupedele și cu miriapodele, cu călugării și cu actrițele uriașe etc., primul drum l-aș face azi în Anglia, să-l găsesc și să mă uit bine la omul acela care și-a marcat trei goluri în propria poartă, într-un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sărace (și invers), văd... văd... Dar ce nu văd la capătul acestui proiect științifico-fantastic? Noi dormeam, în calitatea noastră minunată de bipezi, noi dormeam adânc și Roc Wilkes se întorcea din Italia împreună cu Tidalium Pelo. Noi sforăiam și cele două patrupede ajungeau cu trenul la gara din Bercy. Noi ne întorceam pe partea ailaltă și cei doi trăpași erau debarcați din vagon în autobuzul special al hergheliei din Grosbois. Noi intram în dulcele somn al dimineții și în autobuz Roc Wilkes
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de două zile? Și cum arată moartea unui cal, lângă alt cal, noaptea, într-un autobuz? Și ce a făcut Tidalium Pelo când l-a văzut pe Roc Wilkes mort? Habar n-am - noi, bipezii, n-avem nimic comun cu patrupedele. Noi ne-am urcat dimineața în tramvaie și troleibuze și ne-am dus la muncă. Restul e melodramă. CAPITOLUL XI REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE: De aproape 25 de ani luna mai e pentru mine cea mai frumoasă lună a anului, fiindcă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de imagine contra imagine. Din această confruntare spectatorul nu are decât de câștigat. Nu-l ratați ! Duru-duru 15, în regia lui Sergiu Nicolaescu, e un film cu Mihaela Rădulescu într-un Trabant. Sigur, există și alte lucruri în primul rând patrupede (probabil o ofertă de la Vier Pfoten), un marinar pe nume Marinică, o naștere în Catedrala din Timișoara, o jurnalistă franceză venită să facă poze din elicopter și să-i întrebe pe copiii străzii cum stau cu Credința în Dumnezeu , dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Cristi Iacob) se întoarce acasă, dar întotdeauna cineva se pregătește să-l scoată de acolo, și-așa se face că, la un moment (dramatic) dat, el pleacă pentru totdeauna, sfârșind ars de viu la Crematoriul Cenușa Martore tăcute ale evenimentelor, patrupedele privesc trist. Dacă mă întrebați ce e 15, dramă, comedie, n-aș ști să vă spun e doar un film de Sergiu Nicolaescu. Adevăr și fals în Revoluția din Decembrie Ultimul film al veteranului Sergiu Nicolaescu (Dacii, Mihai Viteazu, Cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Această locație este cel mai interesant lucru din film : o implantare în peisaj ce are toate datele autenticului (imediat ce o vezi, ești convins că în acea casă chiar au trăit niște oameni). Al doilea lucru interesant din film este prezența patrupedelor : mulți câini și pisici apar în răstimpuri în cadru, parcă spre a ne aminti că mai există ceva viu și adevărat în această poveste... Din păcate, nici Sergiu Nicolaescu, nici încercatul său scenarist, prozatorul D.R. Popescu, nu par să și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nici încercatul său scenarist, prozatorul D.R. Popescu, nu par să și fi dat seama că atât casa bănățeană, cât și animalele domestice prezente în film sunt adevăratele vedete ale filmului și că ar fi meritat o dramă animalier-locativă pe măsură : patrupedele sunt reduse la un rol decorativ (sau simbolic ? e greu de spus), contemplând mute povestea pe cale de desfășurare, în timp ce fabuloasa casă bănățeană (care ar trebui să facă imediat obiectul unei restaurări UNESCO !) pare să alunge sistematic personajele filmului... Din fericire
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de niște fete vagaboande cu cercei în nas, slinoase și cu bocancii rupți de mers pe jos. Lucrul acesta a înviorat atmosfera, iar statuia enervată și-a cerut scuze și un Time-out pentru a-și reveni din șocul provocat de patruped. Noi am continuat coborârea înspre monumentul lui Columb și după ce-am văzut unde a locuit Liviu în '95, timp de două luni, am pornit de-a lungul, falezei, spre Palatul Poștei unde, după ce-am poposit din nou la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
rahitic, fiindu-i afectate picioarele și ca atare nu-i bun de vânătoare. Mi-am exprimat părerea de rău , gândind în sinea mea că nu numai câinii erau prost hrăniți în România ci și oamenii și am propus să ducem "patrupedul "înapoi. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca "dă-l dracului, sa-l aruncăm peste gard, mama lui de javra cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord , tov.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spun) în care cineva pronunță un cuvânt și ceilalți trebuie să găsească "pandantivul" perfect. La cuvântul "Brazilia" pandantivul cel mai des folosit e "cafea"! Este cunoscută povestea cu păstorul de capre din Abisinia (Etiopia de azi), care a observat că patrupedele care mâncau fructele unui arbust începeau să "danseze", erau mai vioaie și mai zglobii. De aici până la licoarea ce făcea deliciul snobilor din bătrâna Europă și din "Lumea nouă" a fost cale de un secol. Cultura cafelei în Brazilia a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ambasadorul dispusese "măsuri speciale": totul trebuia să strălucească, ceea ce era normal, și nimeni să "miște în front", respectiv toate geamurile să rămână închise, ușile să nu scârțâie, copiii să nu râdă sau să plângă, iar cei care eventual dispuneau de patrupede erau obligați să le eutanasieze, tranchilizeze sau să le transforme în mănuși. Mi-am adus aminte de o savuroasă schiță a unui autor național, "Vine doamna și domnul general", cu pregătirile, emoțiile și panica declanșată într-un orășel de provincie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nemaidispunând nici măcar de minimul interval de timp cât să se ridice în picioare și să sară în lături, cu un efort suprem, a reușit totuși să scape de moarte adoptând instantaneu mersul în patru labe, cu o agilitate uimitoare, de patruped. Uimitoare și teribil de umilitoare totodată. Mă bucur, firește, că omul acela s-a salvat, dar modul, postura în care a făcut-o îmi trezește, în paralel, un irepresibil, deși absurd, sentiment de dispreț față de el: ce indecent se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oase, cârnați, conserve... când obosește, se refugiază într-o bodegă și bea rom sau o bere (iar uneori un rom cu bere). Copiii se țin după el și îl batjocoresc. Adulții îl privesc cu dispreț, numindu-l „Moș Crăciun al patrupedelor”. Un Moș Crăciun activ în toate anotimpurile... Se zice că își cheltuiește toată pensia pentru câinii „lui”, ba fură și din leafa nevestei și face împrumuturi la nu se știe ce fond artistic... sau literar... Partea a patra. Au mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
apelurile repetate ale crainicului, la calm și la ordine, mi-au accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu, alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea cucuveaua de pe acoperiș, aproape, tot mai aproape. Mișu a adormit după ce serialul de la 23 televizor s a terminat. Am încercat să adorm și eu, dar somnul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rahitic, fiindu-i afectate picioarele și, ca atare, nu-i bun de vânătoare. Mi-am exprimat părerea de rău, gândind în sinea mea că nu numai câinii erau prost hrăniți în România, ci și oamenii și am propus să ducem "patrupedul" înapoi, la stăpânul lui. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca: "Dă-l dracului, să-l aruncăm în lac, mama lui de javră, cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
coreean obișnuit vine la restaurant cu lătrătorul personal în lesă și comandă o pastramă de doberman cu usturoi. Pe autostrăzi am fi privit îngroziți panourile publicitare, cu reclamă la tocana de caniș. Ne-am fi convins cu ochii noștri că patrupedele nu suferă atunci cînd sînt sacrificate, pentru că mor repede, prin electrocutare. Nu, mersi! Noi, românii, simțitori cum sîntem, preferăm un Mondial într-o zonă mai puțin stranie. În 2006, în Germania, de exemplu, fiindcă în 2010 Cupa Mondială va fi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
părăsește Kapilavastu. Nu-l oprește nimic. Zeii au adormit întregul oraș. Ei îi deschid porțile care trebuiau să-l oprească și fac un covor din mâinile lor în calea copitelor bidiviului alb. Acest ajutor este de fapt superfluu, căci miraculosul patruped își urmează calea prin aer. După cum spune Buddhaghoșa, el traversează dintr-un salt râul care îi stă în cale. Kaṇțhaka amintește de calul lui Ćakravartin, ce traversează Oceanul cu stăpânul său; ca și el, Kaṇțhaka are podoabe de aur; culoarea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
exclusiv În păduri, În vârfuri de munți sau pe recife oceanice), se organizează o vânătoare, aparent Împotriva animalelor, de fapt Împotriva stăpânei lor. Că mobilul real era omul o dovedește, mai mult decât limpede, faptul că cei „deranjați” de existența patrupedelor nu s-au adresat organelor competente În astfel de chestiuni, adică serviciilor zooveterinare, preferând să „lucreze” ei Înșiși cu mâinile lor, fără nici un fel de mănuși legale, ce, evident, le-ar fi Îngreunat sau Împiedicat atacul. Instigatorii acestuia sunt niște
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]